Cine e emo pe aici? Va place stilul/muzica aceasta? Cum vi se par acesti oameni? Mie mi se par niste distrusi copii facuti praf

Unele trupe emocore sunt chiar bune.
Stilul mi se pare stupid.
Iar de oameni nici nu prea ştiu ce să zic...peste 95% sunt copii până în 18 ani care se cred interesanţi dacă au stilul ăsta.
Deci, ca şi tine, mi se par nişte distruşi.

Baftă!

Depinde ce intelegi tu prin muzica emo...

Cat despre stil, e adoptat de cocalari care vor sa para smecheri. Sunt niste distrusi, da...

Bafta

Salut!
Oamenii judeca ceea ce este diferit, ceea ce nu se incadreaza in standardele lor de normalitate...dar pana la urma, poate defini cineva normalul? Nu, e ceva abstract. Ceea ce pentru noi e normal, pentru altii e iesit din comun si invers. Sa ne gandim la religii, spre exemplu. Noua ni se pare normal sa purtam tricouri, pentru musulmani e un mare pacat... Termenul de "emo" vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
"Emo" este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca "filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel" sau a unor versuri "ce deprima" (in cazul altora).
Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi "emo" ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.Se face prea mult "tam-tam" pe seama acestui "gen" si pot spune ca deja devine enervant.Fiecare om are dreptul la o alegere...
Toate cele bune!

@Adrian - Mă consider un om destul de anormal încât să spun că cocalarii emo nu sunt anormali. Sunt doar distruşi...

Muzica e foarte faina !
Stilul, ca aspect, e interesant, mult mai dragut ca manelarii.
Oamenii...depinde. Daca esti emo pentru ca e "cool", esti, dupa cum zici tu, praf. Daca esti emo pentru ca asa esti tu, de cand te stii, sau dupa o trauma, esti okei, nu am nimic cu tine. In fond, e o alegere personala.

Salut. Sunt EMO(tiv) si ma tratez cu lama
by Razvan van Firescu


Întâmplător, am dat peste nişte ştiri care vorbeau despre un curent denumit Emo, curent din cauza căruia se sinucid pe capete adolescenti. Mi-am adus aminte de adolescenţa mea, de textele lui Cioran şi de corespondenţa ce o aveam cu o prietenă care de fiecare dată după ce citea Despre neajunsul de a te fi născut şi Amurgul gândurilor îmi trimitea nişte scrisori în care îmi povestea mereu de cât de mult vroia să se sinucidă; mi-am adus aminte de muzica lui Kurt Cobain şi ce durere şi scârbă de viaţă mă apuca când ascultam Come as you are, Dumb, Something in the way, etc., apucându-mă să ascund lame printre cărţi; mi-am amintit şi de Manson, Korn, etc. muzicieni care te înţelegeau şi îi adorai fiindcă te regăseai în versurile şi, mai ales, în videoclipurile lor; mi-am adus aminte de problemele ce le-am avut la şcoală pentru că aveam părul lung, umblam în bocanci tot anul, aveam numai tricouri cu morţi, pentru că aveam ditamai cerceii în ureche, pentru că scuipam pe holuri şi fumam în faţa şcolii, etc.

Am aflat că există câteva comunităţi în România, că sunt multe site-uri pe unde copii ăştia se întâlnesc, am găsit poze, am citit discuţii pe forumuri, am aflat cum se îmbracă, am citit istoria curentului, am aflat ce formaţii sunt considerate EMO şi le-am ascultat cu versurile în faţă. Am mai şi găsit o ştire difuzată de PRO TV, intitulată EMORIALUL DURERII, ştire ce vă invit să o vedeţi şi voi. Eh, pe mine m-a făcut această ştire să încep să le dau de urmă acestor puştani neînţeleşi. De ce? În dulcele stil clasic, PRO TV-ul păstrează atitudinea de reporter neprofesionalist şi dă pe post aberaţii după aberaţii, alături de un colaj idiot şi cât se poate de prost făcut pentru a sublinia ( atenţie! ) imbecilitatea si incapacitatea de adaptare a acestor copii. Vorba lui Caragiale: Să mori tu? Pe lângă toate astea, reportajul despre EMO este asociat ( de două ori ) cu un tinerel care are un tricou cu Dimmu Borgir!

Acum că am terminat cu asta, să revenim la tinerii noştri sinucigaşi. Nu mai ştiu unde, am citit la un moment dat de un grup de persoane care se intitulau, sau au fost stigmatizaţi, Sinucigaşi în numele Domnului.

M-am pus pe ascultat şi vizionat videoclipuri, pe citit versuri şi comentarii. Pfuuuu! Eterna problema legată de liceeanul american care nu este fuckin’ popular, şcoala este un fel de închisoare, eterna gagică care nu se uită la el pentru că este puţin freaky, eternele şicane între adolescenţi, etc. Am repetat cuvântul etern pentru că toate astea sunt un lait-motiv în piesele ascultate. Nu am pus melodiile şi nici titlurile pieselor pentru că e dea ajuns să daţi un search pe youtube şi găsiţi tot ce vă trebuie acolo.

Bun. Toate formaţiile sunt de pe continentul american. A fi EMO e trendy. Ţoalele sunt cool. Atitudinea de victimă e persuasivă. Orice adolescent aşteaptă să vină careva să-i plângă de milă chiar de ştie şi el că nu ar avea de ce. Tinerii americani sunt frustraţi de o mulţime de lucruri, iar unul dintre ele şi cel mai important începe din şcoală. Iluzia terorii şi a the winner take all a construit o societate bazată pe concurs, pe o fugă continuă după ceva.

Omul este emotiv din fire, dar să faci din asta un mod de trai, e puţin cam mult, chiar şi pentru viitorii oameni, acum în căutarea sinelui. Probleme sunt şi vor fi, dar de acolo până la a identifica sinuciderea cu un mod de a-ţi expune emoţiile, e puţin cam deplasat.

Dedicata acestor creaturi: Tuturor sinucigaşilor din lume le doresc lame ascuţite, frânghii alunceoase şi rezistente, pastile ce să-şi facă efectul în mod cât mai rapid, gloanţe voioase şi caldarâm tare. Iar emotivilor emotivi pentru că a fi emotiv e un scop în sine, le doresc adăpare îndelungată la fântâna cu lacrimi denumită viaţă. Are lacrimi din plin. De aia au apărut alchimiştii EMO.

Ma pis pe ei