Cui ii place Pasarea Colibri? Care dintre melodiile acestei trupe va place cel mai mult?

Imi place la nebunie mersi de intrebare! Toate piesele! E parte integranta din tineretea mea!(care din pacate a murit )

Dintr-o cafea pasarea colibri

Toate imi plac, sunt cantecele tineretii mele...

Cel mai mult imi place : http://www.youtube.com/watch?v=kWPB9R2_Akw. Este unul din cele mai emotionante clipuri in care Pitis este exceptional!

Mugur de fluier, Sfarsitul nu-i aici, Vara la tara, Tristeti provinciale, Opreste-ma la tine, Mica tiganiada, Laptaria lui Enache... dar preferata mea e Dealul cu Dor - pentru ca sunt plecat de la casa parinteasca de 20 de ani si ori de cate ori mi se face dor de casa si de toti ai mei o ascult.

Hmmm... Pasarea Colibri e o stare de spirit pentru o generatie. Nu imi place doar o piesa, ci ii iau ca un tot unitar. Ei reprezinta o generatie, un concept, o filosofie; o nebunie...

". Dar hai sa ne avem ca frati."
Pasarea Colibri este un fel de a fi. un sentiment, o emotie.amintirile,prezentul si viitorul celor care iubesc putinul frumos pe care il mai avem. dar pe care nu ni-l poate lua nimeni!

Mie imi plac cel mai mult Vis de primavara, Ploaia care a veni, Oameni Buni, Pe corso, Toti suntem putin luati etc...

Te iau cand crezi ca esti si tu mai bun,

Te iau c-asa ar trebui, iti spun,

Te iau cand vrei s-ajungi si tu acas',

Te iau cand numai tu ti-ai mai ramas!

Sunt un frate tanar, care crede in dreptate,

Am ochi negri, dar am mainile curate.

Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,

Nu raspund cand mi se-arunca vorbe-n spate.



Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,

Ma-nclin si pun in balanta ce-i sfant cu ce-i efemer.

Peste tot atarna greu

Teama de sinceritate...



Dar de cate ori, prieteni, n-am suras cu intristare,

Cand sperantele pareau inselatoare.

Cand necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,

Stiti de cate ori, prieteni, i-am prins jocul.

Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,

Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.



Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.



Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,

De blazoane, de canoane si fasoane.

Fiindca banul si prostia sunt pericole morale

Circul vieti ne-a impus salturi mortale.

Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,

Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea tarziu.



Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.

Sa-ncercam sa facem noi

Un oras fara pacate.

Ploaia care va veni

Le va potopi pe toate.

Ploaia care va veni

Le va potop pe toate.

Album: Pasarea Colibri - Cantece de bivuac (2000) Image

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase...

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar...

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Celalalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in corset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Scrisoare de bun rămas