Deci cine imi poate spune si mie o compunere despre domana invatatoare(cea de la 1-4). Sa fie cam de o pagina de caiet va rog frumos va implor dau funda si vot.

Vacanta mare se apropie cu pasi repezi si, in curand, linistea va pune stapanire pe curtea scolilor. Acum, la ora bilantului, elevii clasei a IV-a C, de la Scoala "Nicolae Balcescu" din Dragasani, se pot mandri cu rezultatele bune obtinute la invatatura, dar mai ales cu cele 18 premii primite la cele mai prestigioase concursuri interjudetene si nationale, la olimpiadele judetene, la obiectele limba romana si matematica, astfel: cinci premii I, trei premii II, trei premii III, cinci mentiuni, un premiu special si o diploma de onoare. Drept recompensa, impreuna cu doamna lor invatatoare, Magdalena Dogaru, vor merge intr-o frumoasa excursie pe data de 7 iunie, avand urmatorul itinerar: Dragasani - Curtea de Arges - Bran (Castelul Bran) - Brasov - Poiana Brasov - Sinaia (Castelul Peles) - Targoviste - Pitesti - Dragasani. Pentru ei, acest sfarsit de an inseamna inchiderea ciclului primar si, totdata, despartirea de doamna lor invatatoare, prilej cu care in compunerile lor "Ramas bun, doamna invatatoare" si-au depanat amintiri si mai ales si-au exprimat regretele despartirii si multumirea pentru tot ce-au invatat in acesti ani. Iata o astfel de compunere scrisa de eleva Larisa Matei.

"Zambetul si blandetea doamnei m-au ajutat sa pasesc hotarata pe drumul invataturii"

Imi amintesc si acum cu nostalgie prima zi de scoala. Un mic dejun inghitit cu noduri, echiparea meticuloasa in noile haine, ghiozdanul in spate si gata... am plecat spre scoala: eu, mama si tata. Emotiile erau imense. Pe drum, am observat cu usurare ca nu eram singura care aratam ca o proaspata eleva, ba chiar eram mandra de tinuta si de rechizitele mele si am inceput sa merg mai drept, cu capul sus si privirea inainte. In sfarsit, am ajuns la poarta scolii care era invadata de copiii dornici sa-si reintalneasca prietenii, sa-si povesteasca amintirile din vacanta sau, cum era cazul meu - sa vada cum e! Am intrat pe coridoarele largi, stralucind de curatenie, iar curajul mi s-a topit ca bulgarele de zapada la soare... Parca nu mai voiam sa raman singura, fara mama si tata, fara prietenii mei de joaca. A venit si momentul cand a trebuit sa-mi caut clasa, sa-mi iau inima in dinti si sa ma asez intr-una din bancile curate. A venit si doamna invatatoare, cu fata luminata de un suras la vederea ochisorilor nostri mirati. Cu un suflet cald, cu o voce blanda, ne-a apropiat de dansa. Eu eram mai timida. A stat mai mult de vorba cu mine si m-a incurajat. M-a indrumat cu blandete, invatandu-ma regulile vietii de scolar. Imi amintesc cum m-a invatat litera "a". "Copii, litera "a" este prima litera din cuvantul alune, dar si din alfabet.".
Zambetul si blandetea doamnei invatatoare m-au ajutat sa devin curajoasa si sa pasesc hotarata pe drumul invataturii. A fost corecta in aprecieri, rasplatindu-ma dupa munca mea. Dar acum, cu ochii plini de lacrimi, ma despart de domnia sa. Nu pot uita firea blanda si delicata si nu-mi ramane decat sa-i multumesc din suflet pentru modul in care m-a ajutat si m-a format ca elev si ca om. Mai pot spune un singur lucru inainte sa izbucnesc in plans: "Ramas bun, doamna invatatoare!