Două extreme emoționale.
Jacques Brel - Ce-s Gens La:
http://youtu.be/NfwW76JzVQI
Două acorduri...
Folk suedez molcom și îndrăcit:
Merit Hemmingson - Gånglek från Älvdalen - Faschi…: http://youtu.be/S1V88xoJ-Ko
?
Ordonare:
După relevanţă
Ambele sunt frumoase în felul său, dar prima piesă transmite o emoţie mult mai intensă şi peste muzică şi versuri este aşezat şi talentul actoricesc (lui Jacques Brel), care amplifică spectaculozitatea.
Răspunde
Asa e. E de remarcat si vizualul. Daca ne gindim la showurile moderne, cu lumini, vuvuzele, costume, zdrente, lacrimi, fundaluri.
In "showul" lui Brel e numai un fundal negru. Brel este cel care acapareaza toata atentie, camera il vizeaza cu variatii lente de planuri si atit.
La celalalt pol, Merit Hemmingson, suedeza, organista si cintareata de pop-folk de prin anii 60 incoace. In prestatia ei iese in fata timbrul fenomenal al acestui instrument unic, orga Hammond. Si Merit Hemmingson, care arata ca Mama Mare, nu ca Shakira, indiferenta la tot ce e in jurul ei, scoate totul din acest instrument, pe niste melodii relativ banale. Probabil ca e regina orgii Hammond.
Asta e doar justificarea mea pentru alegerea celor doua piese.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
