Stă sufletul fără iubire, ca o fântână părăsită,
C-un pic de apă-n fund, sălcie, sub năruirea de pereţi …
Stă-n marginea de drum fântâna netrebnică şi oropsită,
Caci nimeni n-o mai cercetează; găleata-i spânzură dogita
Şi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi şi-nfloresc bureţi.(V. Voiculescu)
Fara iubire am fi goi, fara iubire nu ne-am putea bucura de toate frumusetile ce ne inconjoara, fara iubire am fi ca o vioara fara coadre, fara iubire sufletul ar fi mort, fara iubire viata nu ar mai avea sens.Caci,cum spunea si Blaga,,, Iubind ne-ncredintam ca suntem,,.
"Omul inimos ca un pom frumos: el te umbreşte, el te hrăneşte, el te incălzeşte." - aşa, şi despre iubire.
Mulţumesc de mel., est(i)e excepţională!
Da si aici nu se referea numai la iubirea dintre barbat si femeie. Pentru ca iubirea inseamna tot ce ne-nconjoara! Iubim soarele, iubim marea, iubim ploaia din mijlocul verii, iubim fulgii de zapada ce alearga pe chipul nostru, iubim gerul ce ne acopera; Iubind natura, ne iubim pe noi insine; pentru ca omul este o parte din natura.