Eu am auzit o varianta ca ar fi scris piesa dupa ce a fost martor la o crima si l-a vazut mai tarziu pe cel care a comis crima la un concert de al lui, dar nu stiu cat de adevarata este.
Mie mi se pare ca artistul vrea sa exprime ideea ca oamenii sunt foarte inselatori si isi ascund adevarata fata, iar furia aia de care vorbesti este ca un raspuns la aceasta mare nedreptate.
Versurile sunt spuse intr-un fel destul de bland, parca omul nu e nervos ci doar are niste introspectii asupra vietii si a lumii in general, pe langa asta felul in care 'cad' tobele pe instrumental intr-adevar transmit un fel de strigat la cer, o furie.
Dar artistul pare sa fi fost intr-o stare perfect lucida, de introspectie cand a scris versurile, cel putin din felul usor in care le recita, melodic. Sa nu uitam ca e acelasi om care canta another day in the paradise, nu il vad nicidecum ca un frustrat sau un om suparat pe viata, doar ca viata, in unele momente te pune in genunchi si te face sa urli de durere si sa fi nevoit sa dai cu pumnul in masa si sa ceri ce ti se cuvine. Cam la asta ma gandesc cand o ascult. Trezeste niste sentimente pe care nu pot sa le descriu, dar ca sa trag o paralela, se aseamana usor cu cunoscuta melodie 'Cine iubeste si lasa'. Doar ca Phil e mult mai linistit, mai versatil, nu pare sa fie suparat pe viata, ci foarte atent la tot ce il inconjoara, la oamenii parsivi si stie sa exprime asta ca un adevarat artist printr-o melodie impunatoare.
Practic vorbeste despre cat de usor e sa te arzi atunci cand bagi mana in foc pentru altii, cand incerci sa fi un om bun si sa le faci pe plac oamenilor.
Cred ca cu totii am patit asta intr-o anumita masura macar o data in viata, de aici si raspunsul pozitiv al ascultatorilor la aceasta opera de arta.
Cam toată muzica lui sună cam la fel. Nu ințeleg de ce zici tu de furie dar... recunoaște că piesa e ok
Adica tu iti bati joc de muzica lui Phill Colins? Cind vei cînta tu cum cîntă el atunci ai dreptul sa il judeci.
Mă refeream la încărcătura emoțională din aceste versuri.
E o piesă scrisă de Phil Collins când s-a despărțit de prima lui soție Andrea Bertorelli.
Chiar Collins a mărturisit într-un interviu că a scris versurile piesei sub influența furiei, disperării și frustrării generate de despărțire și că a fost o chestie spontană la studio, fără să aibă un subiect exact.
Deci, probabil, starea lui din acel moment i-a generat inspirația pentru piesa respectivă.