. pai am si eu o intrebare! daca cineva ff drag tie a murit ca si mama ta sau tatal tau si simti ca daca el nu mai e tu nu mai ai pentru cee trai ce ai face (in locul meu)?!

Nu cred ca nu mai ai pentru ce trai.La inceput e dureros, se simte golu in suflet, dar pe parcurs iti mai revi, mai uiti.asta e la un momendat trebuie sa place cineva.

Pff...nu sunt in masura sa iti dau sfaturi. Nu vreau sa-mi imaginez prin ce treci. Gandeste-te ca viata trebuie sa mearga mai departe, indiferent de capriciile ei. Asta e scopul nostru pe pamant: ne nastem, crestem si murim. Mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin toate etapele. Alatura-te de alte persoane dragi tie pentru a trece peste moment mai usor. In rest, ce sa-ti mai zic? Ai grija de tine.

Condoleante!
Draga Denisa, nimeni nu este nemuritor.Toti murim, toti trecem prin asta.Ai si tu un rost in viata. Un pas inainte si doi inapoi.Asta este, nu poti face nimic.Linisteste-te nu esti singura care trece prin asta, te asigur.Si eu mi-am pierdut niste oameni dragi dar nu puteam sa le dau viata mea.Repet,nu esti singura.Capul sus!

Buna,

am fost si eu in situatia ta cand aveam 10 ani acum am 15 au trecut aproape 6 ani... o lovitura mare dar te dezamagesc lovituri vor continua din cauza ca nu mai e un parinte loviturile pe suflet bft

ai patit asta de curand?

Fiecare isi traieste viata lui.viata este un dar pretios.joacati rolul pana capat.si indeplineste-ti menirea.mergi inainte cu capul sus si ai grija sa ai apus frumos si maret.

Va Multumesc Enorm pentru toate raspunsurile. si ca imi sunteti alaturi nu s-a intamplat asta acum un an cred cam asa era o vecina care statea cu mine in curte sora mea a gasit-o pe jos in casa! si da o sa incerc sa fiu mai optimista VA MULTUMESC!:*

Cum sa nu ai pentru ce trai?
ei crezi ca ar fi fericiti sa te vada pe tine sufereind atat de mult?
este normal sa plangi... dar gadestete la zilele frumoasa petrecute cu ei...

sper sa treci peste

Niciodata nu am simtit ca nu am pentru ce trai. Din contra, am simtit ca am atatea de trait ca nu o sa-mi ajunga timpul
Nu asociez moartea cu uitarea. Daca ar fi sa uit pe toti cei care au murit si cei la care am tinut candva ar fi cu adevarat o drama
Dar asa ce sens are? Ei sunt vii, sunt langa mine si uneori ma trag de maneca cand tind sa apuc pe drumul cel mai scurt, fara niciun obstacol si imi indica drumul ala urat plin de maracini dar care duce unde vroiam de la inceput