Sunt curios daca se afla cineva in situatia mea. Ador muzica. Pentru mine muzica e cel mai frumos lucru de pe pamantul asta. Muzica e o scapare, muzica imi curata ranile, ma ajuta cand ma simt rau si nu numai. Dragoste, amintiri, visatul cu ochii deschisii, iubire. Ascult muzica in orice moment al zilelor mele. De exemplu, cand ma spal, cand fumez o tigara, cand invat ceva, cand mananc etc. Nu-mi imaginez o viata fara muzica. Sunt curios ce inseamna muzica pentru voi? Ati putea trai fara muzica toata viata? Ce genuri de muzica preferati?

­da, cunosc aceste sentimente, destul de bine chiar. dar sa stii ca e o sabie cu doua taisuri, cu atat mai mult in situatia ta particulara (si vorbesc din proprie experienta). de ce? pentru ca relatia ta cu muzica e unilaterala. da, ea iti ofera sentimente, stari samd, dar tu nu-i poti oferi absolut nimic in schimb. nu exista niciun fel de dialog intre tine si ea, lucru ce e valabil cu (aproape) orice forma de arta. acum asta nu inseamna ca n-ar mai trebui sa ascultam muzica, sa citim carti sau sa vedem un film, ba chiar din contra, iti sugerez sa iti mai diversifici paleta de activitati adaugandu-le pe ultimele doua, ca te ajuta, mai ales cititul. dar nicicare dintre astea nu poate inlocui interactiunea cu alti oameni, in care poti contribui si tu in mod activ, si de care ai nevoie ca de aer, oricat ai incerca s-o negi. omul e o fiinta sociala si are nevoi sociale, iar nesatisfacerea lor duce la dezechilibru psihic care se manifesta in diverse feluri, cam toate neplacute pentru el si cei din jurul lui. da, intr-adevar, per ansamblu lumea e nasoala si majoritatea persoanelor nu merita nici macar o privire, oamenii sunt mizerabili, superficiali si alienati pana la infinit si nici macar nu sunt constienti de asta. dar printre ei se afla si cativa care iti merita atentia si e de datoria ta fata de tine insuti sa-i cauti, ca n-o sa ti se puna ei in brate sa-ti implore prietenia si afectiunea. desigur ca pentru asta trebuie sa-ti invingi frica de respingere si sa iesi din zona de comfort, ceea ce nu e foarte comod si implica niste riscuri. e decizia ta daca merita sau nu, dar iti spun sigur ca, privind retrospectiv, eu mi-as da la schimb destule dintre plimbarile singur cu castile si orasul pe altele in care sa fi avut pe cineva langa mine caruia sa ma plang despre cat de naspa e vremea (sau orice alta frivolitate). da, am avut si momente in care senzatia aceea de izolare de orice si oricine imi parea cel mai dulce si lucid sentiment existent, dar banuiesc ca erau iluzorii. pana la urma omul e foarte bun la a se amagi singur. n-ai de unde sa stii cat suporti singuratatea asta cronica, unii o duc toata viata, pe altii ii prinde intr-un moment nepotrivit si ii omoara. dar eu vreau sa cred ca viata inseamna mai mult decat atat. esti de abia la sfarsitul liceului, ai facultatea inainte, acolo vei avea parte de un inceput nou si trecutul social de pana atunci iti va fi practic irelevant. mai gandeste-te la lucruri si ia niste decizii, vezi ce vrei de fapt. doar sa nu ajungi sa regreti mai tarziu ca ti-ai ratat tineretea pentru frica de necunoscut si prea multe intrebari de genul "ce se va intampla daca?" pe care tu ti le servesti drept "incapabilitate de a iubi sau avea o interactiune umana" pentru ca suna mai bine.

asta ca raspuns la restul intrebarilor. ca sa-ti raspund partial si la asta, eu nu prea (mai) tin cont de gen cand ascult muzica. imi place mult atunci cand gasesc ceva ce e neconventional, iesit din tipar si inovator, dar ascult orice. si probabil ca n-as putea trai usor fara ea.