Dm A7 Dm
În povestea copacilor goi
F Gm
Scârţâind într-o singură uşă
Dm
Este vorba de noi amândoi
A A7 Dm
Este vorba de foc şi cenuşă
Dm A7 Dm
Doi copaci fără frunze pe drum
F Gm
După cum îi priveşte înaltul
Dm
Doi copaci prin sărutul de sus
A A7
Aplecându-se unul spre altul.
Refren:
Dm A
Spune-mi pădure cu frunza rară
A7 Dm
Unde-i iubirea de astă vară?
D7 Gm
Nu ştie iarna să se îndure
Dm A Dm
De noi, copacii fără pădure.
Toată vara au fost numai ploi
şi-au fost stele în nopţi fără stele
şi prin toamna şederii pe nori
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.
Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni călători să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.