As dori un sfat de la voi in legatura cu chestia asta care pe zi ce trece ma deranjeaza si mai tare. Stiindu-mi demersul rusinos, jalnic pe care il am la varsta de 28 de ani, primesc totusi aproape zilnic linguseli de la maicamea, chestie care pe mine ma enerveaza extrem de tare. II tot repet lucrul asta, sa termine cu prostiile astea, imi tot afirma despre mine x si y care de fiecare se dovedesc a fi false. Ati patit si voi asa ceva si daca DA, cum v-ati adus parintii la realitate. Ms
Ordonare:
După relevanţă
Linguseli cum gen baiatu mamei asa? Treci cu vederea ea se bucura ca te are pe tine de aia face asa
Răspunde
Cv de genul mi se pune pe creier realmente, am mai patit odata sa mi se spuna legat de relatii cu sexul feminin... d'ale in colo de fete ca nu'i timpul pierdut 
, poate tu nu ai patit dar nu e deloc confortabil sa ti se tot afirme o chestie iar tu prin incercari repetate sa nu aduci la indeplinire lucrul ala
Răspunde Mi se zice la fel ca imi vine vremea mai incolo sa prind pe una dar lu maicamea ii zic ca toate sant cùrve si am grija sa nu las pe nici una in viata mea. Apoi la rude fie le zic la fel sau ca nu sant serioase incat nu merita sa ma complic si aleg varianta aia de aici te prind - te penetrez apoi valea calugareasca. Asa cred ca sant tipu ala care le foloseste si se debaraseaza de ele ceea ce e greu pe partea aia oricum
Ii poti spune: "Daca tot ma linguseseti atata, de ce nu imi iei un telefon sau un pc mai bun?" Cauta sa profiti de pe urma actiunilor(linguselilor) ei.
Ori o alta solutie este sa te certi cu ea. Pentru ca realitatea acolo va duce, deoarece ea traieste intr-o lume/realitate straina de a ta. Nu sti cum va reactiona daca o scoti in lumea ei. Cel mai probabil te va ura.
Vezi deci cum poti sa profiti de ea, chiar daca acest lucru o va lipsi de sanatate sau de alte bunuri.
De regula femeile sunt cam duse cu pluta, si cad in extreme de la o varsta: unele isi cearta copii (cand intra la menopauza), iar altele si-i lingusesc. Rareori mai vezi o femeie stabila, echilibrata.
Daca nu ai dupa ce sa profiti, atunci solutia este sa pui piciorul in prag si sa-i spui: "Mama! Pastreza distanta!" Acest lucru o va duce in extrema cealalata si te va ura. Asa se intampla cu un om nebun; intotdeauna se afla intr-o extrema sau alta.
Nu stiu acum ce sa iti spun, cert e ca am profitat destul de mult de ei si inca profit, in mod normal trebuia demult sa mi se arata usa si gata, stii cum e aia de la americani ai 25 de ani inca locuiesti cu parinti si nu te poti intretine 
) e similar cu a te sigila intr-un cosciug la 2 metri sub pamant
Săraca vrea să te încurajeze că vede că ești un pămpălău și așa poate te scoate din carapace și din mizeria în care ești. Încearcă și ea ce poate, dar se pare că n-are cu cine. Dacă te înjură pui mâna pe treabă? Nu cred, o să zici că ești un neînțeles. Spune mersi că ai pe cineva care să-ți sufle în fund cu toate că nu meriți.
De acord cu tine, am incercat de toate sa ma schimb, rezultate 0, mai ales ca am aflat acum ceva ani ca am o pareza la piciorul stang cand am vrut sa incerc la ACADEMIA DE POLITIE, care ce crezi e destul de vizibila. Am observat apoi ca nu am forta pe bratul stang cand am intrat intr-o sala de forta, crede-ma nu-i deloc placut sa nu poti trage acelasi numar de kg pe brate. Per total, a mea mama m-a nascut sanatos numai pe o parte, asa ca ar trebui sa accepte ce mi se intampla.
Astea sunt lucruri care nu țin de tine, nu trebuie să te simți vinovat dacă vrei să faci ceva și nu poți. În ochii mamei tale mereu vei fi perfect.
Da, dar n-ai idee ce rau doare, e ceva normal sa iti scada increderea in sine cand vrei sa faci ceva si nu poti, din cauza anumitor chestii. Ms de raspunsuri oricum
Pot să-mi imaginez, dar crede-mă că era mai grav să poți și să nu vrei. Lenea e scârboasă, ce ai tu nu e alegerea ta conștientă și poți face destule în viață folosindu-ți doar capul.
Tu ai o problema cu încrederea în tine, iar mama ta nu face decât să scoată din tine ce tu nu vezi. Nu e nimic rau in a te complimenta si a te face sa crezi in tine. Asta face orice părinte normal la orice varsta.
As fi ipocrit sa spun ca nu am o problema, din contra o poti citi in conversatia mea cu Dalmore1996, acele probleme din nastere, sa nu le zic altfel. imi pun o bariera destul de mare in interactiunea cu oamenii, iar ca sa mai repari ceva la 28 de ani e mult prea tarziu, mai ales ca multi doctori nu mi-au recomandat operatia pentru problema la picior, e cam inutila la o asemenea varsta. Si da, ea nu ar trebui acum sa mai imi ridice mie moralul, ca nu mai e ce sa ridici, am avut perioade in care am simtit sa ii zic pe fata ca MAI BINE NU MA NASTEAI.
Te înțeleg, nici mama cu tata nu m-au lăsat să fiu liber deloc, tocmai din acest motiv am ajuns în situația jalnică de a fi virgin la 28 de ani.
Eu unul nu am avut niciodată un cuvânt de spus în fața părinților.
Tata cât a trăit (P.S.: tata a murit în septembrie anul trecut 2019) nu m-a intrebat niciodată dacă am avut o prietenă.
Iar cu mama nu am putut discuta niciodată despre fete deoarece tata a înșelat-o pe mama de multe ori când eram eu mic, iar mama se enerva mereu când o întrebam ceva despre fete.
Faptul că sunt virgin la 28 de ani este un lucru care mă face să tremur zilnic de tristețe și depresie.
Și parcă îmi doresc din ce în ce mai mult să mor decât să văd că ajung virgin la peste 40 de ani sau mai grav, virgin la 50 de ani.
Nu credeam nici eu ca voi ajunge asa dar, deja sufar de sindromul ''TRUE FORCED loneliness'' si iti pot spune cu mana pe inima CA NU E PLACUT DELOC, vreau sa spun ca starea mea am indus-o si parintilor, nu mai vorbesc cu ei, am inceput sa ii evit, in propria casa, chestia asta imi e fixata realmente in creier, dimineata, la pranz, seara si efectiv simt cum NU POT GASI O SOLUTIE sa ies din ASTA ( iar parintii nu inteleg prin ce trec si chiar daca ar stii nu au ce imi face ). Viata mea sociala e 0, nu stiu ultima oara cand am zambit sau m-am bucurat pe deplin de o zi, nu am niciun prieten, nu stiu ce sa mai scriu, nu pot sa iti descriu starile prin care trec zilnic si nu stiu daca am sa apuc 50 de ani in modul asta ( NU GLUMESC ) am inceput sa am palpitatii, noaptea ma trezesc brusc din somn inima o ia razna, e greu de descris in cuvinte crede-ma ce iti zic. Incerc din rasputeri sa nu imi mai stea gandul la asta, dar efectiv nu pot, am luni cand nu mai ies in parcuri, degeaba, degeaba, am un comportament agresiv cu lumea din jurul meu, am impresia cand ies afara ca vad numai cupluri in jurul meu care ma simt un ratat singuratic, soramea mi-a zis cand ma apuc sa invat sa gatesc, nu stiu ce sa fac. Mai nou cu starea mea de depresie sunt refuzat la foc automat cand vine vorba de interviuri pentru un job, ca doar na, trebuie sa arati bine si ca sa iti castigi o paine, nu se aplica doar intr-o relatie de cuplu. Pe mine unul NIMIC NU MA MAI POATE SALVA, sunt constient si realist de lucru, vreau doar sa nu mai simt DURERE insa DABIA A INCEPUT
Nu doresc să te ofensez, dar cred că persoana care trebuie să revină la realitate ești tu. Vorba americanilor "put your s**t together". Observ că ție nu îți pare neapărat rău că te complimentează, cât te deranjează că nu se îndeplinește lucrurile pe care ea le spune, iar aici totul ține de tine. Fiecare persoană este specială chiar dacă nu vede asta, nu te poți defini pe tine în urma eșecurilor tale. Dacă mama ta vede dincolo de eșecurile tale înseamnă că are încredere în tine, ceea ce ar trebui să ai și tu. Nu o mai condamna că te iubește, condamnă-te pe tine că nu te iubești în așa fel încât să faci ceva să schimbi acest demers "rușinos" și "jalnic". Nu cred că vrei cu adevărat ca mama ta să-ți confirme eșecurile. Ține-ți mama aproape că e o sursă de energie pozitivă, dar acceptă energia asta, acceptă că ai avut eșecuri și că ele NU te definesc și acceptă că ce vede mama ta în tine e real. Pentru că dacă ea vede ceva acolo, înseamnă că există. Baftă!
Moama ce te mai detesti. Opreste-te din narcisismul asta si accepta in puii tai ca nu esti perfect si gata.
Faptul ca maica-ta te iubeste si sprijina zice ca problema e mai degraba la tine, nu la ea.
Realitatea e una in care refuzi tu sa traiesti pentru ca inca speri in van la o fantezie care nu va mai avea loc niciodata, prin urmare iti dai motive sa te consideri cine stie ce ratat.
Si pentru ce? Ca n-ai intrat la academia de politie si pentru ca inca n-ai gagica? Pentru ca nu traiesti asa-zisul vis american? Wow. Da-mi voie sa sa-ti zic ca esti doar narcisist si nu vrei sa accepti esecurile.
Din esecuri trebuie sa inveti si sa faci schimbari, nu sa invinuiesti oamenii care te sustin orice ar fi.
Sunt prea f***t de soarta si in general de viata sa mai pot spera la ceva bun, mai ales la momentul actual, cum sa ma exprim mai bine am pornit la drum cu niste hibe si mi-am dezvoltat altele si mai mari pe parcurs. In fine, nu mai zic nimic, mersi de raspuns, apreciez.
Te sfatuiesc cu incredere sa impartasesti aceste experiente cu cineva pe care pe mine m-a ajutat extrem de mult.
neligrama29@gmail.com
psychologiefurjedermann.wordpress.com
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
