Aţi fi de acord să adoptaţi un copil?
Aţi putea să îl iubiţi ca pe propriul copil?
Genetica îşi va spune cuvantul sau va fi in funcţie de cum îl educaţi?

Eu zic ca da, dar sincer eu nu vreau sa am copii si nici sa ma insor, iti pierzi libertatea si ai dor o viata! dar asa da poti, de exemplu si cu un prieten, poti sa te intelegi mai bine cu el ca propriul frate

1. Eu in viitor chiar asta am de gand sa fac, sa adop o fetita, deci da. Sunt o groaza de copii fara parinti asa ca... de ce nu? Fac un bine, salvez un suflet nevinovat si la cum sunt eu ar fi,, pacat" sa nu am niciun copil. Eu in comparatie cu alti parinti, i-as oferi o buna educatie, foarta multa atentie, sfaturi de viata, cum sa faca aia, aia, aia. . Iar daca ar fi intelegatoare si m-ar asculta, ar fi excelent.
2. De ce nu? Sunt sigur ca si ea m-ar iubi ca si cum as fi tatal ei normal. Dupa parerea mea, parinte este ala care te creste, nu ala care te naste. Si eu de ce sa nu o iubesc la fel?
3. Mi-e putin cam frica de genetica dar. sper sa nu fie o problema.

P.S Zic asta in cazul in care nu o sa gasesc pe nimeni cu care sa-mi formez o familie. Si sper sa nu. Blestemata sa fie ziua in care o sa ma indragostesc . Nu de alta dar nu prea vrea sa-mi bat eu capul cu relatii... cu fiecare pas... sau ca dau peste una nepotrivita si trebuie sa-i suport eu incapatanarea, imaturitatea etc. + nunta si alte prostii. -_-. Bine, nu am nimic impotriva nuntii. Zic doar de acea petrecere la care nici de-al dracu nu as vrea sa particip. Si ce femeie ar vrea nunta fara sa fie in rochie de mireasa si sa dea petrecere? Asa ca. niciuna nu m-ar suporta cand ar veni vorba de asta.

Daca n-as putea avea copii, as adopta. Normal, ajungi sa iubesti si un animal ca pe un copil, dar mite o alta fiinta umana.

Ce? :/

Eu nu vreau nunta .Cu cine am fost se supara pe mine ca ei vroiau sa fie miri petrecere eu rochie si am zis o stare civila sa imi fac actele sa putem avea lucruri la comun si copii si iti ajunge...

Da!
Vreau sa fac chestia asta, dar inca nu sunt sigura. Eu cred că poți să iubești un copil, chiar daca nu este al tău. Te atașezi de un cățel, pisică și nu poți face asta și față de un om pe care, culmea, tu îl crești?
Cred, totuși, că undeva adanc, o sa am prezenta ideea că nu este sânge din sângele meu, dar asta nu mă va împiedica să îl iubesc ca și cum ar fi.

"Blestemata sa fie ziua in care o sa ma indragostesc "
Îh

E bine pana la urma oricum este posibil sa gasesti pe cineva pe placul tau si sa ai o relatie ca nu ii fi pe vecie tanar.Iar sa adopti un copil e si asta o responsabilitate mare

Si care este parerea ta despre adoptarea unui copil? Raspunde la propriile intrebari.

Deci pentru asta mi-ai dat amuzant? Credeam ca iar ma fac naibii de ras cu raspunsurile mele prea sincere.

Ce gandire. Ai vreun nepotel, de la vreo sora, vreun frate?

Cred ca daca vrei sa adopti este bine sa faci asta cand e mic deoarece poti sa il educi cum trebuie si nu are deja idei, prejudecati, anturaje etc...Si cred ca este benefic daca nu poti sa ai tu la randul tau copii sa ajuti un copil orfan si asa sa iti umpli si tu golul din suflet

pentru asta, nu pentru altceva.

Nu.N-as fi de acord pentru ca nu l-as putea iubi niciodata la fel de mult ca pe propriul meu copil.

Da, Naty, de mic.
Și chiar daca am un copil, pot sa adopt un altul. Nu am nimic împotriva.

Nu.M-am gandit ca sunt multi copii orfani si daca in caz ca sunt persoane care nu pot sa faca copii sau oameni care au posibilitatea ar faca asta.Nu trebuie sa mi se intample mie ca sa pun intrebarea si de fapt nu am de unde sa stiu ce imi rezerva viitorul

Ai avea in cap ca nu este al tau adevarul asta este dar daca nu ai putea avea copii?

Aţi fi de acord să adoptaţi un copil?
nu, daca ar fi sa cresc un copil macar sa stiu ca imi poarta genele
mostenim si genetic personalitatea dar si educatia conteaza, sti doar ca mi ar placea o fetita cu o blonda de 1, 85, ochii albastri =gene bune, as si plati pentru asta, macar stiu ca in urma mea ramane ceva, dar sa cresc copilul altuia niciodata

Eu cred ca daca nu pot sa am copilul meu poate as fi de acord sa adopt un copil dar de mic sa il educ eu sa il formez etc sau chiar daca am as adopta dar probabil daca in caz ca ar fi copilul unei cunostinte sau etc.
Am avut un caz : Mama fostului meu iubit a avut un accident de masina si era in spital grav ea avea un baiat de 11 12 ani cam asa si a zis fostul ca daca cumva doamne fereste moare mama lui ar vrea sa il luam la noi si am fost de acord chiar daca era deja maricel pentru ca am stiut ca e binecrescut, cuminte, respectuos...dar nu a fost cazul

Nu.Tot nu as putea adopta.Copilul ala merita sa fie iubit din toata inima, iar eu nu as putea, stiind ca nu e al meu.M-ar durea de fiecare data cand l-as privi, m-ar face sa ma gandesc ca daca lucrurile stateau altfel acum puteam sa-l am in fata chiar pe copilul meu.Si ar fi o suferinta si pentru el, sa stie ca mama lui nu-l iubeste.

In ceea ce ma priveste, as putea iubi 3 copii care nu sunt ai mei. Si deja ii iubesc. E vorba de copii din prima casatorie a sotiei mele. Practic, i-am adoptat.
Neavand copii, mi-a fost oarecum teama. De ce? De exact ce ai intrebat. I-as putea iubi? Genetica isi va spune cuvantul?
Sincer sa va spun, mi-au facut capul toba, nervii ii am intinsi la maxim zilnic. Insa, in perioada cand sunt pelcati la scoala...imi dau seama cat de mult ii iubesc. Fara ei, casa este goala. Este monotonie. Ma uit mereu la cateceva si tare as dori sa fie copii aici, sa sparga acel ceva.
Genetica este genetica. Nu poti schimba asa ceva. Insa nu e ceva de speriat la copii. Impulsurile genetice, apucarile parintilor lor sau spuneti cum vreti, o vor avea doar cand vor fi cu adevarat liberi. Vreau sa spun prin asta ca, cel putin baietii mei, pana vor implini 18 ani si vor avea voie sa faca ceva, depind numai de mine si trebuie sa respecte terenii si conditiile. Ce vor face dupa, daca vor aparea acele impulsuri mosenite de la parinti, nu stiu.
Pana atunci, vor asculta de seful lor suprem, dictator si tortionar adica IO. II iubesc si mi-e dor de ei.

Chiar daca formezi un copil din fasa, nu poti modifica un instinct mostenic genetic. ca si cum aia dopta o pisicuta. O feormezi sa faca la litiera, sa stea cuminte la mangaiat si periat, ea tot va avea instinctul genetic de a vana, chiar daca e satula. Si mai ales, ca doar asta-i boala pisicii, sa se urce pe masa. Chiar acum ma uit la cea adoptata de mine si se uita de jos in sus la masa. Dorinta ei e sa se catere acolo. Ala-i instinct genetic. Pai sa n-o bagi undeva?

Eu sunt bautura, nu cu copiii sau alte chestii

Da, imi doresc sa adopt un copil, cred ca ar fi un lucru minunat avand in vedere ca-mi plac mult copiii.

Da
da
nu stiu, probabil, habar nu am, buna intrebare, ar fi bine,
Anyway :*

Desigur!
L-as iubi ca pe propriul copil.
Bine intales ca as vrea sa fie din sangele meu, dar as accepta si un extraterestru de ce nu.

Si o sa il porti in cosuletul din fata al bicicletei cand o sa zbori cu el pe cer aaa?

Yep

Da. Sincer nu i-as zice ca este adoptat. Pe la 18-19 ani asa, nu de mic. Normal ca l-as educa si iubi ca pe propriul copil.