Salut! Eu as zice sa-l urmaresti din umbra.La ce desene animate/filme se uita? Nu cumva au mesaje subliminale? As zice sa restrictionezi accesul la net, tv si la mc o perioada scurta.Vezi daca e vreo diferenta. Apoi du-te la psiholog.
Ceva i-a schimbat starea de spirit. Oare ia droguri usoare? Copii incep din ce in ce mai devreme.
Cum spuneam, pentru o vreme, urmareste-l fara ca el sa stie.Peste tot daca ai timp.
Din ce observ aveti un copil de nota 10. Faptul ca a devenit realist si nu i se pare treaba asta motiv de coco-jambo si sa fie tot un zimbet si prietenul tuturor nu mi se pare deloc deplasat. E bine ca isi vede de scoala si maninca sanatos. Practica vreun sport? Ce stiti despre prietenii lui? Are varsta optima sa se apuce de un sport serios care sa ii consume energia si sa il ajute si fizic. Cam orice sport, nu fac recomandari. Poate are unul favorit. Incercati sa ii oferiti alternative viabile timpului petrecut cu grupul de prieteni dar fara a forta deloc nota. Poate chiar unii dintre prieteni practica un sport/ceva de genul si i-ar place sa mearga si el. Si eu am fost antisocial. Inca sint in unele situatii, chiar daca am 35 de ani deja. E o stare pe care inveti sa o lasi deoparte la un moment dat, dar nu vei ajunge prea curind sa inghiti lumea din jur cu bucurie fara a iti pune intrebari si a nu fi de acord cu ce e in jur. Presupun ca e si foarte inteligent. Gasiti ceva care sa il tina ocupat, repet. CEVA serios, palpabil, care sa il atraga.
Draga mea, nu ca sunt eu psiholog, dar cred ca ideea ta de a lua legatura cu un psiholog este buna.
Sunt indicii, nu neaparat ca fiul tau are probleme, dar ca ar putea avea nevoie de un pic de ajutor cu ceva.
Cauta in orasul tau un psihoterapeut pozitiv, care nu cauta probleme cu lumanarea si mergi intai tu ca sa-i povestesti ce si cum se intampla. Doar din discutia asta poti sa-ti dai seama de lucruri pe care le poti face diferit in relatie cu baiatul tau si usor usor situatia se poate ameliora chiar si fara sa duci copilul la psiholog.
Altfel... eu cred in relatia dintre o mama si fiul ei. Cauta sa te conectezi cu el in jurul lucrurilor care SUNT acum pentru el de interes. Poate jocuri, poate un film...In timp, el se poate deschide daca simte ca vii tu alaturi de el si nu-i ceri lui sa vina alaturi de tine.
Iti tin pumnii!
N-are nimic.
Asa eram si eu.
Si mi-a trecut.
Asa e la varsta asta.
Si mai usor cu ''prostiile'' ca iubirea este nu stiu cum..nu este adecvat, ar trebui sa-si vada de scoala, de abia la 18 de fete.
Deci.
Eram si eu ca el.
Maica-mea ma intreba ca ce-am patit,ce s-a intamplat,ce am.
Si mereu ii ziceam ''nimic''
Si da, ma credeam si eu realist.
Dar culmea, sa vorbeasca mama mea la o varsta atat de fragila despre ''dragoste'' ''fete'' ''sex''? daca vorbea despre asta, mama nu era chiar matura deloc si nu merita sa ma aiba ca copil vrea sa-mi distruga viata?!
Copilul tau este doar realist.
Nu este ca ceilalti oameni atat de cu ''capul in nori''
El stie ceva, si e doar realist.
N-are nici o problema nimic.
E ok.
Dar tu iti faci prea multe griji DEGEABA.
Baiatul tau are o suparare mare sau o dezamagire mare pe care nu vrea sa ti-o impartaseasca.
Poate sa aiba si alta inclinatie sexuala si de aceea sa nu ii placa fetele...
Nu stiu sigur, incerc sa ma pun in locul tau si sa imi dau seama...
Oricum ceva il apasa tare si la varsta aceea nu cred ca e vorba de o jucarie pe care si-o doreste si nu are tupeul sa iti spuna, e ceva mai altfel...
Andra0987654321 întreabă: