Bună! Știu ca după postare asta voi fi judecta sau ca poate veti spune ca nu e cel mai potrivit site pentru asta dar simt nevoia sa ma descarc chiar daca după cum am spus ma veți judeca sau acuza.
Am devenit mama în urma cu o luna.Am născut un copil sănătos dar destul de greu și cu os arina destul de dificila.
Tin sa precizez ca e primul copil, ca nu am avut pana acum tangente cu copiii și nici nu am fost vreodată fan copii dar odata ce am o relație serioasa și 30 de ani, în momentul în care am rămas însărcinată am decis de comun acord cu partenerul meu ca trebuie sa îl facem și ca o sa fie super ok sa fim părinți.Treaba s-a înrăutățit de când am avut probleme cu sarcina ce parca nu se mai terminau. Apoi divergente în casa din cauza unor probleme de familie și financiare și pe urma am născut și asta destul de dificil.
Treaba e ca ori din cauza oboselii, ori din cauza depresiei nu prea ma simt ok ca am copil.Din spital situația a fost critica și nu m-am descurcat.Am simțit ca nici, eu nici copilul nu prea am legat o legătură unul cu altul și ne înțelegeam foarte rău.Eu deja fiind obosita și simtindu-ma destul de rău încă din sarcina,m-am trezit cu o mogaldeata pe care nu știam nici sa o țin în brate ce avea fel și fel de probleme din care nu dormea,plângea,făcea caca prea mult,după prea puțin și tot asa.Iar când am văzut ca nici nu ma descurc am început sa am gânduri legate de viata mea de dinainte de sarcina,de dinainte de copil,de relația mea ce parca se degrada,de timpul petrecut cu mine si uite asa au început crize de plâns,lipsa de răbdare fata de copil și dorința arzătoare de a da timpul înapoi.
Dacă, cumva printre voi este cineva indiferent ca bărbat sau femeie ce a trecut prin asta și vrea sa nu ma judece sau dacă e cineva ce considera ca ma poate înțelege și sfătui legat de ce sa fac va ascult cu drag.Nu vreau sa îmi distrug relația, sa îmi pierd familia sau sa ma îndepărtez de copilul meu.
Ordonare:
Cronologică
Eu am spus oamenii carora nu le palc sa creasca copii, sai spele, sai stiu si eu ce se face, asa procedeaza.
Deci tu daca te simti ca faci parte din acea categorie, aia tu trebuie sa stii.Dar odata ce te-ai simtit lexata 
e clar ca nu-ti place sa stergi la fund un nou nascut.
Pina la urma care este problema ta? Ai pus o intrebare aici, pubklic da? Asa si te astepti la ce anume? Ca topti sa te perie, sa te plinga, sau ce anume?
Ei uite ca eu spun ce cred. Iara tu in nesimtirea ce o ai, in loc sa multumesati oamenilor care dau raspuns, indiferent ce spun ei sau cred, tu vii si ce faci? Te iei de mine ca nu stiu ce persoana sunt bla bla.
Ba nesimtito, ia ploimba ursu, nu mai imi scrie. Daca nu iti e ste pe plac ce scrie cineva la o intrebarea dea ta, nu mai citi, veziiti de drum, sau daca vrei doar raspunsuri care sa te perie, mergi si intreaba pe unia in privat, aici unde ai pus intrebarea este public, asa ca pot sa spun exact ce cred eu, indiferent c a e adevarat sau nu, este fix parerea mea.
Invata sa te porti, apopi vina si pune intrebari, sau intra in discutie cu mine ok?
Daca nu-ti place ce spun, ocoleste pe viitor ce scriu, nu te obliga nimeni sa citesti.
Răspunde
Si eu prima nasere eram mereu obosotă, nu simtem acele sentimene inătîtoare despre care citisem la alte mame, parcîămăintrebm cine e străinul acesta mic, slab, rosu, ridat ( dela suprapurtare, trecuse cu 11 zil de termen), durerei mari cu alăptatul, plans noaptea, colici, etczprls 3 luni am inceput sa simt că il iubesc, zambetullui si manifestarea afectiunii te vor topi.A fi părinyrimplică multă truda fizică, mai ales lainceput/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
