Pe vremea cand erati copii sau chiar si acum daca sunteti copii ati fost batuti de parinti? Ati trecut prin ceva de genul cu un adult?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Sincer nu prea imi amintesc, cred o data de doua ori, nu eram rau si nici acum nu sunt
https://www.youtube.com/watch?v=LjVW20lNS0c
Tata n-a prea fost cu mine (ne-a parasit la cand aveam eu 4 ani). Mama mi-a dat doar o palma in viata mea dar bunica mea m-a batut cu strigaturi. Cel putin de doua ori pe saptamana o luam cu o nuia de corn care ear foarte rezistenta. Nu-mi pare rau altfel se alegea praful de mine. La cate prostii inventam... Eram capul rautatilor in satul bunicilor.
Eu cred ca doar daca nu ascultai, luai bataie. Ca nu erau nebuni parintii sa te bata asa. Sa stai in pat si sa zica mama ta, costelus, jos din pat ca am chef sa-ti trag o mama de bataie, asa fara motiv.
Eu luam bataie cand faceam tampenii, spargeam un geam, nu ascultam, veneam tarziu in casa si nu ziceam unde sunt, ma bateam sau spargeam capu cuiva, rupeam o oglinda la vreo masina cu mingea, etc 
O data, asta acum vreo 13 ani, aveam cred 15-16 ani, m-am dus acasa la una, era mai mare ca mine, si m-am dus chitit sa o ciocanesc.
ma si nu aveam bani la mine sa iau prezervative. Cred ca era 2 dimineata, dar era ok ca era vara si de multe ori dormeam la prieteni sau prieteni la mine, nu mai stiu ce-l mintisem pe tata. Si ma duc acasa sa iau banii din cealalta geaca, si cand deschid usa, l-am trezit. Mi-a dat un capac si m-a trimis la somn Era prima mea chestie serioasa. N-am mai avut voie afara in seara aia. sad 
A durat o saptamana sa o pot prosti din nou.
Da am fost atat batut cat si certat. Acum am 24 de ani, inca nu am trecut peste certuri, sunt urme care au ramas peste mine. Lucrez la asta desi munca este anevoioasa si nu chiar asa de usoara. Raman traume, amintiri neplacute, stari naspa, tipare defectuase de gandire si de comportament. De trecut se poate trece peste, cu multa munca cu tine insusi si constienta, la nevoie chiar si cu psihoterapie.
Răspunde 
Eu nu dar nici nu recomand metoda cu bătaia. Copilul e al tău de ce sa îl bati?
Vrei sa știi dacă e normal daca te bat părinții tai? Nu ești așa subtil!
Pai când eram mic, doar mama mă bătea, asta pentru că eram foarte, foarte obraznic. Mă băteam cu frate-miu toată ziua. Că sa ne linisteasca, ne spunea că ne "taie" tacă nu ne potolim. Pentru două ore nu ne mișcam din pat.
Oricum bătăile nu făceau decât să mă facă și mai obraznic : ) )
Uite in alte tarii nu ai voie sa isi bati copilul ce parere ai?
Este buna legea in sine. Problema este educatia si modul in care educi, ce credinte, idei inspiri copilului. Pe mine in ziua de azi nu ma doare bataia care am primit-o de la parinti, ma doare modul in care s-au comportat si modul in care au crezut ca educa si fac bine.
Conteaza cum il apreciezi, cum te raportezi la el, conteaza sa nu te victimizezi ca parinte, echilibrul, relatia dintre parinti, etc.
Ar fi multe de zis, lucruri de care sunt constient atat din propia viata, lucruri pe care le citesc, observ si cele mai importante pe care le observ la mine citind. Educatia este un lucru complex care te formeaza inca din pantecul mamei, modul in care am fost formati ne poate urmarii toata viata, in cazul in care nu ne vindecam si nu suntem constienti de lucrurile defectuoase si mai putin bune din propia noastra viata.
Eu vad cat de grea si de anevoiasa este munca cu mine insumi.
Pana la urma a nu bate un copil nu este chiar totul, am auzit pe cineva la un grup de suport spunand ca mai bine prefera sa o bata mama sa decat sa ii vorbeasca cu atata ura. Deci in concluzie ambele pot avea efecte foarte dezastruase, atat cearta, conflictele, o educatie gresita cat si bataia repetata sau abuziva. In principal nu sunt deloc de acord cu bataia, dar in unele situatii bataia putea fi o solutie mai buna decat a vorbi cu ura unui copil sau intr-un mod total necorespunzator.
Poate daca unii sunt doar batuti, asta ajunge sa fie durerea lor cea mai mare cand sunt adulti. Daca sunt certati abuziv etc, si nu sunt batuti probabil o sa zica caci preferau bataia. Daca unii copii au parte de ambele atunci depinde ce ii doare mai putin si o zica ca preferau doar durerea mai mica. Sper ca raspunsul meu are un sens si este folositor.
Unii spun că o palmă la fund ajuta, alții spun că nici atât. Acum depinde de mentalitatea fiecaruia, depinde de cum abordezi tu ca părinte acea palmă.
Depinde de relația pe care o ai cu copilul tau. Depinde de societatea în care trăiești, de mediul - rural sau urban-
Asta nu înseamnă că sunt de acord cu acea palmă. Nicidecum! Dar nici nu pot să mă bag peste cei care dau acea "pălmuță".
Sunt pus sa imi dau jos sosetele din picioare si mi se spune sa stau pe pat, culcat, cu fata in sus si imi sunt tinute picioarele ridicate in sus si sunt lovit la talpile goale cu cureaua. Dupa aceea imi sunt unse picioarele cu o crema ca sa nu imi ramana semne dar tot ma dor talpile. Imi trec la un moment dat iar parintii mei imi spun ca le pare rau si ca ma iubesc iar pedeapsa a fost pentru binele meu. Sunt niste parinti foarte buni in general.
Nu prea suna a pălmuță, ci mai mult a abuz. Oricum, când o să cresti, se vor simți nasol pentru ceea ce ți-au făcut când erai mic.
Aveam vreo 8 ani (1988),ne mutaseram in alt bloc (distanta cam 10 min de mers pe jos) se facuse ora 9 seara si eu veneam agale de la joaca, evident de la blocul vechi unde aveam vecini, prieteni cu care eram obisnuita.am luat o bataie de la tata..si acu' ma doare curu' cand imi amintesc, dar ghici ce? niciodata in viata mea nu m-am mai dus din fata blocului! concluzia ca bataia e rupta din Rai e adevarata, la mine a functionat dar si de atunci incolo, n-am mai incasat-o!
Nu prea, poate un șut în fund sau bătutul cu urzica, dar nu mi-au rămas cine știe ce traume, acum că mă gândesc, pare chiar amuzant.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
