Recunosc, tipul de umor din primul raspuns, este slabiciunea mea.Dar chiar daca am si eu defectele mele, iti voi raspunde cu cea mai mare seriozitate.
Nu este normal ca un copil care are deja 3 ani sa nu poata vorbi cat de cat coerent.
Desigur, in mod automat, ne gandim la autism si in mod cert este o varianta. Spectrul autismului este larg si ar trebui sa se stabileasca tipul de autism in care s-ar incadra fetita.
Exisa terapii specifice pentru imbunatatirea comportamentelor, expresivitatii etc.
Ma gandesc totusi, ca exista si varianta unei intarzieri nespecifice a vorbirii, cauzata de alte disfunctii neuropsihice, care sa nu fie neaparat din spectrul autismului.
Vazand cum te-ai exprimat in scris (si da, te poti supara, dar incerc sa fiu cat mai sincera astfel incat sa iti fiu de ajutor), ma gandesc la faptul ca exista posibilitatea ca voi, in familie, sa nu fi reusit sa invatati fetita sa se exprime in mod coerent.
Bebelusii si copiii sunt ca un burete, absorb si asimileaza toata informatia, indiferent de forma acesteia (cuvinte, gesturi, sunete, culori, lumini, joaca, mancare etc.).
Cu cat se vorbeste mai mult si mai clar (nu cu anumite cuvinte stalcite ca si cand noi insine am fi bebelusi stangaci) cu un bebelus/copil, cu atat acel copil va invata sa se exprime verbal mai repede si mai corect.
Daca voi nu ati vorbit in preajma ei cat mai mult si cu expresii si cuvinte pe care le-ati folosi in mod normal, pe tonuri normale, fara cuvinte schimonosite si ati preferat sa folositi: "vum-vum" si "tagadam", atunci asta a invatat.
Pentru un diagnostic corect si pentru a putea avea acces la terapiile/tratamentul adecvate, mergeti la medicul neuropsihiatru.
Medicul de familie va poate da trimitere. Daca ati mers cu fetita la controalele regulate, cu siguranta a observa deja comportamente care ar ridica semne de intrebare.
Întrebarea mea este cine ți-a zis ca are autism un medic sau o persoana din familie un prieten? Nu de alta dar sa știm cum sa ne exprimăm!