Buna ziua, sunt o mama de 49 de ani si am3 copii pe care ii cresc singura. Acum vreo 15 am am avut o depresie datorita faptului ca am pierdut multi bani si apartamente. N a fost vina mea ci a cuiva din familie foarte apropiat. Eram nervoasa mereu si incepusem sa beau. Am ajuns la Obreja dupa o tentativa de sinucidere. Eram singura cu 3 copii fara casa fara job. A fost o perioada f urata de care nu sunt mandra. In tot acest timp am pus accentul pe scoala copiilor plateam si 500 de euro meditatii pe luna pentru ca ai ei copii sa aiba scoala sa se realizeze. Mai tipam la ei si am incercat sa i tin sa fie cuminti. Azi fata cea mare e studenta la medicina, baiatul la constructii si cea mica la liceu. Am facut sacrificii mari sa i pot aduce aici. Si materiale si. de toate. Am o problema insa cu fata cea mare care incontinuu imi reproseaza perioada aia. Imi spune ca am fost o mama denaturata si ca n am dreptul sa-i spun nimic.Acest lucru se intampla cand o rog sa faca ceva. E foarte obraznuca imi raspunde mereu Mentionez ca doar eu am fost alaturi de ei. Tatal acum a inceput sacse implice. Acum imi iau al 2 lea job ca sa fac fata cheltuielilor si mi e tare greu. nu mi se pare corect ca mereu sa mi aminteasca acea perioada ori de cate ori ii convine ei. Ultima discutie i-am spus sa plece daca nu i convine si mi-a spus ca ma da in judecata ca n am obligatia sa o intretin pana cand termina facultaea. Simt ca ma aouca iar starea aia nasoala si parca imi vine sa pkec sa i las balta. Dar mi e mila de ceilalti 2 copii care sunt cuminti si respectuosi si nu si permit sa mi raspunda. Nu stiu cum sa procedez. procedez.

Da-o afara din casa pe fiica-ta daca este obraznica, fiindca nu are de ce sa-ti reproseze nimic si ori te respecta daca vrea sa traiasca sub acoperisul tau, ori sa mearga in lume si sa se sustina singura.

Cand cea mica era cea mai vulnerabila si avea cea mai mare nevoie de tine tu tipai la ea si erai internata la nebuni, fara dar si poate ai fost o mama toxica pentru ea.
Indiferent ce se intampla in viata, nu zic ca nu vor fi si vremuri grele, mereu sunt, dar asta nu scuza faptul ca trebuie sa ajungi la nebuni si sa tipi la copii. Copiii sunt o raspundere mare nu o obligatie, cine nu e in stare sa isi asume mai bine nu face.

Deci, in primul rând, ce anume vrei de la fata cea mare, de ce nu o lași in pace sa învețe? Cum adică când o rogi sa facă ceva? Ea la medicina are foarte mult de învățat si e normal sa nu mai aiba timp si chef pentru altceva cum ar fi treburi casnice, job, nu e vorba ca esti obligata sa o susții până termina facultatea, dar e datoria ta morală sa o susții, sa scoți om din ea, sa o ajuți sa își facă această cariera de succes, cea de doctoriță, ar trebui sa fi mândră de ea. Mai adaugăm si faptele si traumele din copilărie, ea fiind mai mare cand ai avut tu căderea psihică a afectat-o mai mult, a simțit-o ca pe un abandon poate, ar trebui sa fii si mai mândră ca având un asemenea trecut nu a ajuns pe cai greșite.
Cu toate astea, nici ea nu ar trebui sa te judece așa aspru, spune-i sa nu te mai judece pentru perioada aia ca nu știi încotro o îndreaptă viața, si mâine, poimâine ar putea fi ea in locul tău cu depresie si copii de crescut sau cu probleme asemănătoare, sa nu mai judece omul ca ar putea ajunge si ea așa si nu cred că i-ar plăcea să fie judecată.
Oricum, ești o mamă bună, ai făcut o treaba excelenta atât cat ai putut, atât cat ai știut, e o mare realizare ca si părinte sa ai copiii cuminți, respectuoși, realizați cât de cât, cu fata cea mare, ceva s-a întâmplat, undeva ai greșit in acea perioada si pe ea a afectat-o foarte mult, mai mult decât realizezi tu.
Concluzia: cel mai bine amândouă pe canapea la psiholog in acelasi timp, fiecare spune ce nu îi convine la cealaltă iar psihologul va decide care si unde a greșit si va rezolva traumele

Cu procesații

Sa-ti dai 2 palme si sa revii la realitate. Copiii tai nu au cerut sa fie nascuti. Tu i-ai adus pe acest pamant, iar acum te gandesti sa ii lasi balta si doar de 2 ti-ar fi mila? Pai chiar esti mama denaturata.
Sa stii ca perioada aia foarte urata a fost si pentru ei, mai ales pentru ei! I-ai traumatizat pe viata. Mama lor a fost alcoolista si a ajung si in spital dupa o tentativa de sinucidere. Ce viata sa mai aiba acei copii? Mai ales cea mare pentru ca intelegea diferit totul, fiind cea mai mare dintre ei. Este normal sa invesesti in studiile copiilor, ca orice om normal, insa, sa tipi la ei, asta indeparteaza copiii pe viata! Tu i-ai invatat sa tipe, si dupa tot tu te plangi ca iti vorbesc urat. Daca te comportai impecabil, era imposibil ca azi sa iti reproseze ceva Cum ii cresti, asa ii ai! Niciun copil nu este rau, exista doar parinti rai!
Te-ai gandit sa ii dai pace si asa rezolvi conflictele? Cum sunt unele mame, merita,, batute'', agasante, stresante, te scot din minit. Sa ii spui copilului sa plece daca vrea, pai, draga mea, nu meriti niciun pahar cu apa la batranete. Dragostea catre copii este neconditionata. Ai 3 dar iti pasa de 2, halal mama. Rusine, rusine si iar rusine. Joci rolul de victima, tu esti perfecta, dar ceilalti sunt defecti, nu?
Se vede cum te porti daca spui,, nu isi permit sa iti raspunda'' e clar ca te comporti urat cu ei si tipi. Halal. Du-te la un psihoterapeut ca vei putrezi intr-un azil, singura, fara absolut nimeni! Indreapte-te si fii o mama adevarata!

Cum să procedezi? Las-o să se verse și de fiecare dată spune-i că îți pare rău de trecut.

"Acum vreo 15 ani...
Azi fata cea mare e studenta la medicina, baiatul la constructii si cea mica la liceu."
Daca ma apuc sa calculez, pe fata cea mica cand ai facut-o? Dupa? Habar nu avea ce istericale faceai tu atunci si ca o lăsai singura. Nici baiatul nu era prea mare ca sa inteleaga ceva. Ramane fata cea mare care a fost traumatizata grav in acea perioada. O fi fost si mama pentru fratii ei. Si te plangi ca ai probleme cu ea? Vrei sa o dai afara? Mama denaturata ce esti! Mai ales ca la medicina are mult de invatat. Cum ai fost alaturi de ei? Fizic. Poate nici atat uneori. Eu nu vad unde sunt sacrificiile alea materiale din moment ce ai pierdut bani si apartamente.

Te erijezi in victima. Iti place asta. De aia ai si trecut prin acea perioada. Lașă, ai vrut sa te sinucizi, nu ai luptat pentru tine si pentru copii! Acum dai din gura ca te sacrifici pentru copii?
Tu realizezi ca fata cea mare a fost cea mai expusa, cea mai afectata cand tu ti-ai baut casele si apartamentele? Ea intelegea mai bine ce se intampla decat cei mai mici. Tipai la ei. Acum ti-o intorce. Vezi cum e? Din pacate, nu mai poti repara nimic. Nu tu ai probleme cu fata, ci fata are probleme cu tine.
Iar vrei sa te intorci in starea aia. Vrei, ca iti place. Ai pe ce da vina. Nu lupti. Fata de fata ta cea mare, ar trebui sa ai o atitudine de vinovatie. Sa-ti asumi ce ai facut si sa o suporti. Chiar sa-ti ceri iertare in fiecare ceas pentru ca i-ai distrus copilaria si psihicul. Asa trebuie sa procedezi. Nu sa o pedepsesti in continuare pentru faptele tale. Nu copiii isi educa parintii. Nu ea este vinovata pentru ce faci. Viata nu e comoda.

1. Trebuie sa inteleaga ca viata e grea si foarte nedreapta. Nimic nu e gratis si la un moment dat va trebui sa se susțina singura. Spun asta pentru ca acela va fi si punctul in care sper ca va ințelege de ce anumite lucruri s-au intamplat asa si greutațile pe care le-ati intampinat. E prea mica sa ințeleaga acum, are nevoie de mai mult timp. Faptul ca se implica si tatal ei acum...probabil face mai mult rau decat bine. Sper sa nu va santajeze emotional ca sa obtina bani de la amandoi...pe baza de reprosuri. Trebuie sa vorbiti cu ea si sa ințeleaga ca atat s-a putut si atat se poate in condițiile actuale si daca-si doreste mai multe de la viata sa puna osu la treaba. Eu sunt profund impresionat si tin sa va felicit pentru ca nu v-ati dat batuta in ciuda greutaților, sunteți o invingatoare. Sper sa va aduca implinire sufleteasca toata truda si efortul depus in a va creste copii.

In conditiile in care e greu sa cresti singur un copil, imi imaginez ca ti-a fost foarte greu sa cresti 3. Nu mai ai timp de tine, tu nu mai existi. Pe langa faptul ca nu i-ai facut singura si ca nu ai primit ajutor, ai mai trecut si prin pierderi materiale care ti-au facut situatia si mai grea... Pe langa toate astea, toti venim cu traumele noastre din copilarie si e cumva de asteptat sa ajungi sa nu mai poti, sa cedezi. Totusi, copiii nu aveam cum sa te inteleaga si au absorbit totul asa cum a venit. Vor ramane traumatizati de perioada aia si va trebui sa incerce la un moment dat sa se vindece. Cand vor avea si ei copiii, daca se vor implica in cresterea lor, vor intelege intr-o anumita masura greul prin care ai trecut si de ce ai ajuns in starea aia. Tot ce poti sa faci e sa-i iubesti cat poti de mult. Asta sa nu le lipseasca. E normal sa fie revoltati ca au fost nevoiti sa treaca prin perioada aia. Acum fata cea mare se foloseste cumva de asta ca sa te faca sa te simti vinovata si, da, chiar ar trebui sa te simti vinovata, dar asta nu inseamna ca poate sa stearga cu tine pe jos toata viata pentru asta. Tu las-o sa se revolte, spune-i ca iti pare foarte rau, ca atat ai putut, ca ai cedat, dar ca tu i-ai iubit mereu si ai incercat sa le oferi maximum din putinul pe care il aveai. Dupa ce termina facultatea, va simti probabil nevoia sa se desprinda pentru ca va dori intimitate, independenta, etc. Atunci va incepe sa inteleaga. Tu fii langa ea si sprijin-o. Sunt copiii tai si au nevoie de tine sa ii ajuti sa se vindece de traumele pe care le-au trait cand erau mici. Vindecati-va impreuna cu iubire, nu lasati traumele perioadei respective sa va separe si mai rau.