Cand e bine sa afle un copil ca e adoptat?

Cel mai bine ar fi sa nu afle...
ce rost are?

Cat mai curand.Eu zic pe 4-5 ani cand incepe sa priceapa cat de cat!

Cand incepe sa gandeasca ca un copil 'matur'.

Când îl vinzi pe o cămilă.

De mic ca sa nu aiba un soc atunci cand va fi mai mare.

Nu este bine sa ii spui cand e mic. Va refuza sa mai zica mama si tata. II va striga pe parinti pe nume. Varsta data de psihologi e 13-15 ani. Eu am aflat la 11 iar socul a fost imens. Am lesinat in casa de plans deoarece multe persoane imi spuneau ca sunt adoptata iar eu refuzam sa cred. Pana intro seara cand am intrebat si mama mi-a dat crunta veste. In seara aia stiu sigur ca am cazut din picioare si mama s-a apropiat de mine iar eu ma dadeam cat mai in spate pana m-am lovit de usa.Fiecare persoana reactioneaza in felul sau

Mai bine sa ramana un mister toata viata, nu?

Deloc prea curand! Pe la vreo 20 de ani. Mai devreme s.ar putea sa distrugi ceva ce nu se mai poate repara niciodata.

Nu prea ar fi ok sa ii spui asta

Sa nu afle niciodata. De ce sa afle ca este adoptat? Cu ce l-ar ajuta?

De mic sa se obisnuiasca cu ideea

Eu cred că cel mai bine e să afle de când începe să înțeleagă. Eu încă de la un an, doi, i-am arătat fiului meu mai mare, adoptiv, poza cu mama lui naturală, i-am spus că a fost în burtica ei așa că niciodată nu a crezut altfel, nu a fost un șoc pentru el.Era nostim uneori în parc, întreba câte o mămică- pe copilul acesta l-ai născut sau l-ai luat de la o fundație, că pe mine m-au luat de la fundație?
Pe la 4-5 ani a început să înțeleagă povestea lui, pe care mă punea să o repet și m-a întrebat cu durere/ De ce m-a părăsit?,
I-am spus -n-a făcut un lucru bun, dar și eu și Dumnezeu ne-am bucura dacă ai vrea să o ierți! A fost o luptă în sufletul lui dar până la urmă a fost de acord și am simțit că ceva s-a vindecat în sufletul lui.
Pe la 9 ani mi-a spus odată din senin-Mama, așa mă bucur că ai crescut la timp ca să mă iei pe mine!
Totdeauna i-am spus că e foarte bine să fii adoptat, că și noi suntem copiii adoptați ai lui Dumnezeu, numai Hristos e Fiul natural și Tatăl ne iubește ca pe Iisus.

10-11

Niciodata.

Bravo, ai tot respectul meu pentru ca ai dar dovada ca esti o mama responsabila si abila.

Matusa mea a facut la fel cu fiul ei adoptat. La un moment dat pe la 14 ani daca nu ma insel i-a propus baiatului sa isi cunoasca mama naturala si el a refuzat argumentat ca are o singura mama.

Cand simti tu ca va intelege si e destuld e open mind

Cred ca e bine sa stie de micasta. Daca afla mai tarziu poate avea efecte negative asupra copilului!

Crezi tu ca pana atunci nu isi va da seama sau nu va auzi barfe...

Daca ii spui unui copil ca e adoptat se va simti teribil. Vei strica ceva in el ce nu se mai poate repara.

Ori il obisnuiesi cu ideea de mic,ori ii spui abia cand va creste(liceu,facultate). Desi in liceu este destu de matur, este in perioada adolescentei si vestea nu ii va prinde prea bine. Daca ii spui de mic, eviti socul...dar va creste cu o incredere de sine scazuta, va fi mai retras, cu parintii se va comporta altfel. Poate cel mai bine e sa afle cand este un adult.Este dreptul lui sa afle...dar macar sa aiba parte de o copilarie fericita

Serios? Ce asa dramatizare? Eu am stiut din clasa I( 6 ani). Chiar daca s-au luat unele de mine nu m-a deranjat fiindca eu imi iubesc parintii (si unica mea mama, care nu poate fi inlocuita de una care a decis sa faca frichi-frichi si-a ramas cu burta la gat). Persoana care m-a abandonat nu merita atentie asa ca nu imi frec creierii cu problema asta (si nici stabilitatea emotionala, dupa cum faci tu). Nu pricep ce e asa sensibil subiectul asta. Nu am nicio inhibitie, toti prietenii mei stiu, indiferent ca sunt foarte apropiati sau nu. Terminati cu cacaturile de genul " va refuza sa mai zica mama si tata". NICIODATA nu se va intampla asa ceva. Nimeni nu e atat de prost (sper).

Sunt copii care au o psihologie diferită. și nu toți înțeleg asta. au fost cazuri în care copiii și-au schimbat atitudinea față de părinții adoptivi chiar dacă aceștia îi tratau bine.

Pe la 10 ani.

Nu zic ca nu-i asa. Dar nu pot sa inteleg reactiile astea. Dimpotriva, ar trebui sa se considere foarte norocosi toti cei care sunt adoptati. Si mai ales doriti, in ciuda multor "vorbe".

Mai bine nu ii spui cat e mic, spune-i pe la 13-15 ani, poti sa ii spui incet, afectuos, ca socul sa nu fie imens. E doar un copil. Succes!

Fiecare are o psihologie diferita. Stiu ce spui dar din pacate nu toti gandesc la fel.

Depinde cum i-o spui. Ca de-aia e copil.

Din moment ce nu ai avut tangenta cu asemenea situatii, nu ai cum sa intelegi...

Interesant. Ia imbogateste-mi matale experienta si mie.

Cand il vei vinde taganilor ii vei zice:Fiule.Esti adoptat B)