1. Fă-l sa înțeleagă ca sunteți prieteni și poate vorbi orice cu tine. Dar sa ii și demonstrezi, nu doar să-i spui și mai apoi să-l iei la bătaie ca nu a făcut ce i-ai zis tu.
2. Învață-l sa caute singur informații și sa își dea seama care sunt adevărate și care sunt false. Aparent toată lumea știe asta dar nimeni nu o face. Lumea trăiește încă în prostie când google e super deștept și îți spune orice.
3. Învață-l sa se adapteze la situații noi și sa nu se panicheze când nu iese ceva cum a plănuit.
4. Învață-l ca viata reprezinta un șir de alegeri care au consecințe mai târziu. Orice alegere face, trebuie s-o facă având în cap riscul la care se supune. E ca și la bursa. Dacă nu îți permiți să-i pierzi, nu-ți baga banii acolo. La fel și aici. Dacă nu-ți permiți să-ți asumi o chestie, nu lua decizia care sa te ducă la asumarea asta.
5. Învață-l să-și argumenteze punctul de vedere.
6. Și l-aș mai învața ca respectul se câștigă, nu are treaba cu bătrânețea și alte rahaturi de genul.
O educatie crestina,mersul la biserica zilnic,indoctrinarea lui,amenitarea cu iadul,filme horror cu iad,satana sa stie ce il paste, mereu amenitat cu iadul, sa nu fie curios, sa nu intrebe, sa nu iti faca prieteni cu pacatosi de alte religi
Cred ca daca comunici cu el si te apropii suficient, nu il rasfeti excesiv si il faci de mic sa inteleaga ce e voie si ce nu o sa fie ok pe parcurs.
Mai ales jmek.
Boss de boss, barosan de barosan
Oricum vei decide să-l educi şi orice fel de învăţătură să-i dai, important este să ai în vedere un lucru: nu-l abuza emoţional.
Educarea unui copil nu trebuie facuta pe obiective. Ea este un complex de lucruri, de la a-l invata pana la a-i fi exemplu.
Cunoasterea pe sine insusi, repectul fata de sine insusi...
INCREDEREA in sine insusi
toate astea vor duce la un om care va fi STAPAN pe sine insusi
ai spus cele mai importante, astea sunt
da, stiu!
vorbesc de moaste sfinte, marea majoritate zdrobitoare a parintilor nici nu percuteaza niciuna dintre ideile de mai sus... DELOC!
iar daca vorbim de a educa un copil sa le si obtina, o sa ma alerge cu matura ca le cer chestii imposibile!
Păi în primul rând trebuie tu ca părinte să ai ce să îi transmiți, să ai tu cunoștințe, să ai tu capacitatea și înțelepciunea ca să poți să îl îndrumi pe copil.Așa dacă ar fi să te iei după exemplele de aici de pe TpU nici măcar adulții nu sunt siguri de deciziile lor referitoare la viață. Copilul este oglinda părintelui și asta se vede clar aici pe site câtă încredere au copiii în părinții lor.Copilul trebuie să considere părintele cel mai bun prieten, să fie deschis să îți spună orice îl deranjează. Copilul nu trebuie influențat, nu trebuie să îi impui anumite lucruri ci tu ca părinte trebuie să îl ajuți să își descopere talentul, harul pe care toți îl avem de la naștere prin care pe viitor o să își câștige pâinea.
Sa nu fie violent fizic, educatia buna, respectul fata de cei ce vor sa-l ajute.
Sa invete limba engleza si sa faca un sport de la care sa creasca in inaltime (inot, baschet)
Inaltimea e determinata de genetica.
Nu neaparat.
1.Că în viață totul se rezumă la criterii și dacă nu te încadrezi în ele vei avea de suferit și pierdut, dar sa nu se descurajeze și să-și urmeze calea in ritmul lui. Vrea să spargă gheața cu vreo invenție sau descoperire, etc? Mare grijă și mult succes!
2.Sa se pregătească pentru eșecuri.
3. Oamenii falși sa îi alunge imediat și pe cei adevărați sa ii păstreze.
4.Sa nu dea cu piciorul la oportunități.
5.Sa nu se simtă rușinat sau vinovat pentru cine este.
6.Sa nu se lase călcat în picioare, păcălit,manipulat,pus la colt de complotiști,invidioși, ipocriți,
manipulatori, bipolari, narcisiști, sociopați, psihopați, etc.
7.Lista continuă, educatia e complexa.
Empatia si gandirea critica sunt cele mai importante lucruri. Nu poti sa-l inveti sa respecte oamenii din jur, sa aiba bun simt, sa relationeze cu altii fara empatie. Apoi simtul responsabilitatii.
Comunicarea zilnica cu el, astfel incat sa afli daca acesta e ok sau daca, din contra, are vreo problema sau vreo macinare sufleteasca pe care si-o ascunde. Absolut orice trebuie discutat cu el, chiar si lucrurile intime si pudice, cum sunt curiozitatile sexuale, de exemplu, pe care mai devreme sau mai tarziu sigur le va avea.
De acord... Fără povestea cu barza.
Daca e prea mic, ii poti spune povestea cu barza deocamdata. Dar cand va mai creste, va trebui sa stii sa-i explici cum stau lucrurile. El oricum inevitabil (isi) va lua informatii de pe net imediat de cum va invata sa acceseze netul. Numai bunele invataturi parintesti pot preveni eventualele preocupari ascunse ale unui copil.
Nu am copii încă...dar oricât de mici ar fi, prefer să le insuflu iubirea pentru adevăr, atât cât pot înțelege la vârsta lor.
Educatia unui copil depinde in primul rand de aluatul din care sunt facuti parintii sai. Apoi depinde de mediul exterior familiei cu care acesta interactioneaza (sau e lasat sa interactioneze) constant. Un copil trebuie facut sa constientizeze cat mai de timpuriu ca pe lumea asta sunt si destule pericole la care trebuie sa fie atent, nu doar bucurii si fericiri ca-n basmele ce-i sunt citite.
Cu fanteziile ei? Nu zic, sunt si lucruri bune in educatia religioasa, dar acelea sunt si in codul etic.
Aoleu..lasa-me, omule, cu educația ta religioasa, pastreaz-o pentru tine. Copiii trebuie sa cunoască lumea asa cum e, nu sa ii speli pe creier.
anonim_4396 întreabă: