Depinde de situatie si depinde de boala copilului.
Daca este un copil ologofren, ala rade cu orele sau plange fara motiv, caz in care adultul are si alte treburi si reponsabilitati, nu sa stea langa copil pana inceteaza.
Probabil fiindca au fost invatati cu norme destul de rigide in ce priveste cum sa te comporti in societate sau in general.Imi aduc si eu aminte de mama unei prietene care ii atragea atentia cand eu o faceam sa rada cu pofta. Ma simteam cam aiurea dupa aia, dar era de asteptat, fiindca parintii ei erau foarte stricti. Si apoi am observat ca preajma lor era mult mai retinuta in ce priveste expresivitatea. Probabil in ochii lor ea era mult mai matura, sau cel putin asa doreau sa creada.
Fiindca nu au rabdare cu ei insine... Sunt reprimati, focusati pe cotidiane si alte stresuri din mintea lor, din nefericire.
Atunci cand moare copilul interior ( adica tu cel care erai mic, care se afla in inima ta si in amintirile tare, si care iese uneori si se exprima ), daca cel mic, e mort in inima ta...Viata nu mai are culoare.
E complicat, si va varia de la situatie la alta.
Pe langa stresul cotidian - care poate fi mare, mai sunt si traume sau alte belele.
Mai e si un factor social. Un adult care rade excesiv e marginalizat. In lumea adulților a rade are o etica sociala nescrisa. Dar cand rade cineva in momente nepotrivite, e extrem de clar cum lumea reacționează negativ.
A rade nu e un fenomen social neutru. Asa ca un parinte poate fi deranjat - din grija in principiu - atunci cand copilul sau pare sa se indrepte catre a dezvolta un ras neconstrolat.
Pentru că-i enervează râsetele dar mai mult plânsetele, nu au control, stăpânire de sine.
Losnams întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
Cristi3108 întreabă: