E bine sa ascultam de tot ce spun parintii si sa le urmam absolut toate sfaturile? Nu sunt si ei oameni si gresesc? Poate copiii vor sa duca o alta viata si nu neaparat ca cea a parintilor, ce nu inteleg e de ce unii parinti sunt atat de neintelegatori si cred ca ei au dreptate intodeauna?

Fiecare generatie se confrunta cu probleme proprii, la care trebuie sa gaseasca raspunsuri proprii. De ex. parintii in general habar n-au ca daca odrasla nu poate haine marca Londsdale, colegii o vor evita de parca e ciumata.

Daca ai parinti inteligenti, in lucrurile marunte, te vor lasa sa inveti din propriile greseli. In problemele majore, ar fi bine sa te bazezi pe experienta lor.
Eu mi-am crescut singura baiatul, de cand avea un an (acum are 28). L-am lasat sa faca greseli, i-am fost alaturi cand isi dadea seama ce greseli a facut, i-am aratat avantajele si dezavantajele unor chestii majore si l-am lasat sa aleaga. Nu mi-a fost usor. Am stat mereu cu frica sa nu aleaga drumul gresit, dar...nu l-a ales. Acum sunt cea mai mandra mama din lume.

Eu zic sa ne ascultam inima si creierul, si daca deciziile pe care le-am luat, sunt gresite, o sa invatam din ele si o sa stim sa nu mai facem aceeasi greseala inca o data.

Este bine sa ascultam de parintii si bunicii, sa le urmam absolut toate sfaturile pentru binele si fericirea copiilor! Pentru ca ei sunt mai in varsta, au experienta de viata si au trecut prin multe incercarile si greutatile vietii!

Eu zic ca ar trebui sa ascultam ca ne sunt ce-i mai apropiati

Ai dreptate in mare parte din ce ai spus tu. Si parintii sunt oameni, si ei gresesc, si o sa fie cei care raspund de acele fapte, dar noi trebuie sa le ascultam sfaturile, unele o sa ne ajute, altele nu, dar tot o sa ne ajute ca invatam din greseli.
Ei au trait in alta generatie, era vremea ceausista(cel putin asa a fost la mine, nu stiu si daca la tine a fost la fel), atunci nu erai asa liber, dar puteai sa iesi afara cu prietenii sa te joci fotbal(atunci fotbalul era ceva in Romania, nu ca acum…), dar era mult mai strict ca acum, acum esti liber sa faci ce vrei, eu cand eram mai mic ma jucam cu cornete(nu stiu daca ai avut ocazia asta), acum numai ai voie sa ne jucam cu acele cornete, era cel mai distractiv cand rupeam caiete si consumam o rola de scoci sa faci o teava si sa arate cel mai bine…
Ai mei mereu imi spun sa mai las telefonul/pc-ul si sa ma mai duc pe afara/sa invat, dar eu imi dau seama ca au si ei dreptate, dar eu sunt genul care prind din clasa si numai invat nimic acasa, si uneori nu au asa mare dreptate cand zic ca eu "nu invat".
Nu inteleg cum ar putea un copil de 10 ani sa isi faca singur el viitorul, fara ajutorul parintilor, Dumnezeu a facut cu un scop nasterea asta, putea sa ne faca sa iesim din pamant… El a facut sa existe un profesor pentru viata noastra, sa stim sa ne descurcam in viata, sa ne dam seama de ce e bine si ce e rau.

Asa ca incearca sa iti asculti mai mult pe parintii tai, si incearca sa le mai si raspunzi cu un pro/contra despre viitorul tau, asa isi vor da si ei seama ca tu esti sigur pe tine si vor avea mai multa incredere in tine si te vor intelege mai mult.

E bine să le mai cerem câte un sfat, dar nu suntem roboți să face tot ce zic ei.
Trebuie să trăim în felul nostru, să face noi propriile greșeli și să învățăm din ele.
Eu personal, nu prea le cer sfaturi, prefer să mă descurc singură.

Da, apar numeroase neintelegeri si diferente de opinie intre parinti si copii. Asta nu inseamna ca unii dintre ei au dreptate si altii gresesc. Cu anumite exceptii, fiecare are dreptate in felul sau. Este de dorit ca in astfel de situatii sa comunicam mai mult pentru a ne face intelesi si sa negociem anumite lucruri.

Adevarat ( nu imi dau seama daca tu este un comediant sau un intelectual ). Cred ca ar trebui sa ii ascultam pe parinti in privinta lucrurilor in care au experienta si in rest sa invatam din greselile pe care le-au facut parintii nostri pe decursul vieti lor.

Gandeste-te la un joc in care trebuie sa iti cresti un caracter de la 0 si esti nou in joc. Un prieten cu experienta in acel joc se ofera sa te ajute sa cresti mai repede si iti da indicatii cum ar trebui sa faci mai bine si mai repede sa ajungi "mare", dar tu stiind ca el a jucat acel joc intr-o versiune mai veche, incepi sa te indoi de el... si iti faci calea ta, care nu e intodeauna cea mai usoara. (sunt gamer )
Sunt de parere ca atunci cand un parinte il intereseaza de copilul lui, il ajuta si ii e alaturi, copilul n-o sa il invete niciodata de rau ci vrea doar sa il protejeze si sa il ajute sa creasca un om bun. doar ca... noi, la varste fragede nu prea gandim asa... spunem ca ei au trait alta perioada, dar e mai bine sa intelegem de cei mai cu experienta. intodeauna e mai bine sa ascultam de cei mai mari, daca ne dovedesc ca ne vor binele.
as fi vrut sa gandesc asa si cand eram copil, probabil ajungeam mai bine... acum e cam tarziu.

De părinți e bine să asculți până pe la 12-13 ani. Pe urmă faci cum te taie capul. Riscul de a greși, chiar și grav, e mai puțin important decât formarea unei personalități independente. Dacă te lași dus(ă) de mână prea mult timp, o să ai dificultăți toată viața - inclusiv atunci când o să ai chiar tu copii...