Să faci un copil e foarte simplu (și plăcut).
Mai complicat e să-l educi, să-i dai cei "șapte ani de acasă".
Îți dai seama că săracul copil nu are nici o vină. Vina e a părinților care n-au știut să-l ghideze în primii ani de viață și să-l învețe valorile vieții.
L-au "dopat" cu iubire ca, cu un drog. Și ăsta e rezultatul.
Nu întotdeauna. Și genetica joacă un rol.
Pot fi 2 oameni, părinți de nota 10 iar progenitura să iasă cu probleme psihice sau tulburări de personalitate.
Din contră: pot fi 2 părinți bețivi, ignoranți, scandalagii și să dea naștere unui copil model.
Se fac copii la indigo și de cele mai multe ori, părinții nu se dovedesc a fi responsabili și maturi să reușească ghidarea și formarea unui micuț prin exemplul propriu cu explicații, fapte, afirmații, principii logice adecvate vârstei. Hotărârea finală e la părinte, însă nu adoptând minciuni, presiuni, oprimări, constrângeri, amenințări, agresiuni, ci e ajuns la înțelegere/cooperare/bună coordonare prin comunicare, empatie, bunătate, sprijin, motivație, provocare, curiozitate, joacă. Copiii se modelează ușor, deci se pot distruge la fel de ușor. Ei sunt dornici de șlefuire, având lumea ideilor cu ei, copiii descoperă și cercetează lucurile mult mai bine decât părinții lor deja cu o viață mult încărcată/încercată. Reversul ar fi că părinții sunt supuși schimbărilor, așa încât ei vor învăța și se vor îmblânzi prin copilul lor.
Pentru ca multi nu realizeaza ca nu sunt in stare sa educe un copil, ca nu pot sa fie modele de educatie si principii pentru eu.
Din pacate, exista inca parinti ignoranți, cupluri care nu se protejeaza si care nu au educatie sexuala.
Un copil nu e o jucarie, e o fiinta omeneasca.
Altii fac copii si la indemnul altora care le inoculeaza ideea ca daca nu au familie pana la o anumita varsta, nu sunt realizati sau au trait degeaba.
Fara suparare, dar copiii se poarta cum vad la adulti. Problema e la parintii lui, nu la el
tot897 întreabă: