Nu stiu ce sa mă mai fac cu mama, are constant un "complex" de superioritate asupra mea, și asta nu că o relație normală părinte copil!
Eu orice zic sau orice opinie am, pentru ea nu înseamnă nimic, că ea știe cum a trăit și cum a trăit ea e foarte bine!
De exemplu i-am spus că nu este bine că a tăiat niste carne cu un topor ruginit, vă dați seama că a izbucnit un scandal enorm, nici eu nu m-am lăsat dar îmi pare foarte rău!
Chiar ea spune "nu ai cuvânt împotriva mea pentru că eu sunt părintele!" Uneori răstălmăcește cuvintele până ajunge tot ea să aibă dreptate, chiar daca ajunge la concluzia mea!
Din cauza la toate astea am intrat și în depresie, mă simt inferior oriunde as merge, câteodată incep sa plâng fara motiv, nu pot sa stau niciodată mai mult de o săptămână la un job. Nu că aș vi avut probleme la joc, ba chiar în timpul scurt in care stau îmi fac treabă bine și unora le părea rău că plec că nu am spus niciodată adevăratu motiv, pic într-un fel de depresie in care simt că nu mai pot continua și prefer sa stau "închis în mine" departe de lume! Și acum cat scriu simt un nod în gât, abia mă abțin să nu plâng!
Mama spune mereu că nu o sa stea nimeni cu mine, că o să mă respingă toti, că o să fiu singur toată viata, doar pentru că atrag atenția la niste lucruri normale, da, sunt puțin OCD dar nu exagerat, lucruri cum ar fi "spălate pe mâini înainte să gătești, sa nu intri incaltat (mama lasă pe oricine sa intre incaltat in casă), sa pună la spalat prosoapele cu chiloții și șosetele, dar ea nu, că ea așa a făcut mereu și nu a avut nimic...
Deci nu mai pot, ea se comporta de parca ar avea camere peste tot, e paranoica și crede că știe mereu la orice secunda ce fac și ce am făcut... As vrea sa pot sa plec, as vrea sa merg la munca sa pot îmi mai i-au gândul, da oriunde mă duc nu pot sa stau și mai e și greu până găsesc de lucru, tot orașul e plin de CV-uri dar nu da nimeni niciun semn!
Ordonare:
După relevanţă
De o bate vântul dinspre mumă,
Voi face calul numai spumă,
De-o bate dinspre nevastă,
Voi lăsa calul să mai pască.
Răspunde
Trebuie sa inveti inca de acum zicala: "Seful e sef, si in sant!"
Asta inseamna ca, totdeauna superiorul ierarhic are dreptate, chiar daca in final o intoarce spre parerea ta!
Acum "sefii" tai sunt parintii si profesorii tai. Trebuie sa faci asa cum iti spun ei.
Alta "figura" este daca ei spun ceva evident gresit, iar la sfarsit le poti spune: "uite, totusi eu am avut dreptate".
Șeful e șef și urmez ordinele, dar respectam, și respecta-mi opinia, eu m-am înțeles cu oricine, oriunde am fost, dar nu mai suport sa îmi "de-a peste gura" atunci când am și eu o opinie sau un lucru de spus!
Răspunde
Asa se intampla - din pacate - cu multi sefi, 
Diagnosticul de ocd nu ti l poti pune singur cum nici tratament antidepresiv nu poti lua de capul tau. Mergi la un psihiatru! Depresia e o boala psihică și necesita tratament!
Cat despre relația cu mama, se rezolva la psiholog.
Super! Da-mi tu milioane de lei sa ma duc la pshiatru si psiholog! Nu trebuie sa fi un geniu sa iti dai seama de unele lucruri! Am pus intrebarea asta ca sa vad ce fac altii in situatia asta, oricum ne-am impacat! Cat despre OCD, cum ziceam, nu trebuie sa fi un psihiatru sa iti dai seama ca esti obsedat de un lucru/actiune/activitate, si am zis ca am putin OCD, nu ceva de genu sa ma spal la fiecare minut sau sa am tot alineat la milimetru!
Intelege ca nu te poti diagnostica singur! Sunt multe alte afecțiuni asemănătoare.
La psihiatru poti merge si daca esti asigurat iar la psiholog mergi atât cât te tine sa ti rezolvi problemele.
Aia e problema, ea crede că nu pot să mă descurc, deși am stat și luni întregi singur în casă fără probleme! Ea a fost educatoare, poate e defect profesional, dar se comporta cu mine că și cu un copil când nu trebuie, dar când e vorba să mă învețe ceva de viață mă face nesănătos și cum de nu știu eu acel lucru nici acum, pai nu stiu, invațămă!
Am făcut școala medicală dar degeaba, daca incerc sa ii spun cate ceva "ce îmi trebuie mie!" Cu asta îmi pierd toată încrederea în mine, nu accepta nimic din ce ii spun și din cauza asta sunt introvertit și îmi e frica de oameni si sa incep conversații pentru că mi-e frica de răspunsu lor, asta până îi cunosc!
Genul asta de oameni in general nu au dreptate si nu ar trebui sa fie luati in seama. Poti foarte bine sa nu o asculti, doar este viata ta si faci ce crezi tu ca este mai bine. Trebuie sa fi constient ca nu toti oamenii gandesc ca si tine si ca mama ta face parte din grupul oamenilor limitati, gandesc ca doar ei au dreptate. Incearca sa citeste o carte, sa meditezi, sa faci sport sau orice alta activitate care te stimuleaza, o sa-ti deschida mintea aceste lucruri. Mult succes!
Trebuie sa iti iei inima in dinti si sa te muti singur. Angajeaza-te din nou, nu mai parasi locul de munca dupa o saptamana, inchiriaza-ti o garsoniera. Mutandu-te singur iti vei recapata independenta, vei putea actiona asa cum iti doresti tu. Pentru a pastra o relatie normala cu mama ta explica-i de ce vrei sa faci pasul asta, daca nu intelege acum o va face la un moment dat. Dar, daca doresti sa ai o opinie care sa conteze fa ceva pentru asta. Ia viata in propriile maini si traieste-o asa cum consideri ca este corect. Atunci si mama ta va vedea prin propriul tau exemplu care varianta este mai corecta si se va apropia de tine si de stilul tau.
Fii ceea ce vrei sa fii! Nu astepta de la altii nimic. Fii schimbarea pe care o vrei in lume.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
