Parintii care doresc sa-si protejeze copiii ca in viitor sa nu se apuce de vicii daunatoare sanatatii, ca fumatul sau consumul de alcool, cum ar putea sa o faca daca ei insisi le consuma?
Ordonare:
După relevanţă
Ar putea să o facă dacă ar renunța ei înșiși. Altfel nu ar putea. Altfel nu ar reuși.
Răspunde
Pai nu o pot face, daca copilul ala e predispus, va face asa cum au facut si ei, sau se va ascunde sa nu se vada, vor ascunde pachetele de tigari pe lift cum faceau multi de generatia mea adica parintii lor! Si tot vor fuma.
Cu consumul de alcool la fel, vor pune botul imediat ce au ocazia daca au predispozitie.
Eu la 13 ani am incercat tigara de la prietenu meu care avea 12 adica in anul 1991. Am scuipat-o la 2 m zicand "ce-i ma porcaria asta?", nu am fost predispus. Daca eram fumam!
Daca ei consuma nu conteaza, nu inseamna ca daca eu fac o prostie, sa o faci si tu, ca copil, dar nu aia e problema. Daca eu am fost fraier, nu inseamna sa fi si tu. Dar astea-s teorii, explicatia e cea de mai sus.
Asa ca...
Ar putea sa faca cancer si sa crape. Dupa ce ai un caz de asta fix linga tine... daca te mai apuci si tu de aceleasi treburi, atunci inseamna ca nu meritai nici sa te nasti. P.S. Ce are breh alcoolul? Consumul EXCESIV e o treaba, dar daca ma bucur si eu de un pahar de whisky bun pe luna e de rau?
"cum ar putea sa o faca"
Păi tocmai că nu ar putea. Pentru copil nu rămâne decât să caute modele de urmet altundeva. Şi asta fără să le spună lor. În mod sigur vede şi el printre rude, profesori sau prieteni de familie oameni cu o educaţie superioară. La asta trebuie să tindă şi el. Nu trebuie însă dedus de aici că pe părinţi nu trebuie să-i respecte. Părintele trebuie respectat, indiferent cum este el.
Sa urmeze un tratament de dezintoxicare pentru a i demonstra copilului cat de greu este să treci printr o dependenta.
Pur si simplu, daca tu nu simti nevoia sau necesitatea sa o faci nu o faci.
Daca familia ta fumeaza asta nu inseamna ca la 10 ani o sa treci in magazine sa fumezi si bei.
Este adevarat ca un copil repete ce vede dar torul tine de controlul prorpii.
Parintii aia sunt putin ipocriti pentru ca ei in calitate de fumatori oricum isi expun copilul la aceleasi riscuri prin fumat pasiv. Cat despre restul, hope for the best. Ii explici toate efectele negative, iar daca ai noroc, nu se va apuca. Daca ai ghinion, o sa se apuce, dar in cunostinta de cauza, stiind la ce se expune. You can't control that.
Daca parintii le consuma, nu cred ca sunt preocupati de sanatatea copiilor lor. Iar parintii, sunt model pentru copii. Bun sau rau, tot model sunt.
Dacă plodul vrea s-o facă, o va face mai devreme sau mai târziu, părinții nu prea au cum să împiedice asta.
Daca plodul are exemple in jur, nu exista VREA. Tu daca vezi ca unul din fata ta de la coada isi cumpara o inghetata si dupa prima muscatura decarteaza, face hemoragie, apoi crapa, mai cumperi inghetata de acolo? Cel mai probabil ca nu, dar e totusi doar o inghetata si poate ca ala avea deja ceva. Daca in fata ta traverseaza unul fara sa se asigure si il haleste un autobuz, tu nu mai traversezi, sau casti ochii cit cepele? Daca dai plodului sa citeasca asta si sa iti explice ce intelege din el, macar o data pe luna, eventual va uitati si la niste filme/poze cu cazuistica de-asta, cam ce sanse crezi ca mai sunt sa VREA sa fumeze? https://cetin.ro/cum-te-imbolnavesti-de-cancer-si-cum-mori/
Răspunde Cum il educi asa il ai, garantat. Fiulul meu in acea perioada critica a adolescentei cand vor tatuaje, iesiri nocturne, si alte,, libertati" i-am explicat simplu si concret. Atata timp cat sunt eu responsabil de educatia, viata si sanatatea ta pana vei deveni major, nu alcool, nu fumat sau droguri, nu tatuaje si orar de intrat in casa. Vei avea dreptul sa faci ce doresti cu viata si sanatatea ta cand vei fi independent si autonom. Bine-nteles ca a marait putin dar s-a conformat. Acum are aproape 25 de ani, i-a sarit demult ideea cu tatuajele din cap, inca studiaza, nu fumeaza, nu bea decat responsabil si e legitimat la un club de fotbal. Desi are un job part-time tot in grija mea este pentru ca studiaza in strainatate si are totul asigurat, casa, transport, scoala si vacante. Credeti ca am fost prea sever cu el?
Ceea ce spui dta nu se verifică când se confruntă cu realitatea fenomenului. Faci teorie.
Pai de asta zic ca ar merge si ceva practica. Sa il duci sa vada bolnavi de cancer la spital. Sa ii bagi eventual in bot o tigara cand e mic si sigur i se va face rau, ca sa tina minte ca e naspa.
Ce ai facut tu mi se pare stupid, prostesc si pot sa mai gasesc multe cuvinte jignitoare la adresa acestui mod de a-ti trata copilul. Imi cer scuze ca incep raspunsul asa, dar am avut si eu parte de asta de la parintii mei in trecut si nu de putine ori am vrut sa plec si sa tai orice legatura cu ei (nu, nu voiam sa ma tatuez, sa fumez sau asa ceva, interdictiile au fost altele, dar mentalitatea lor aceeasi). Singurul lucru care m-a impiedicat a fost starea de sănătate a unuia dintre ei si faptul ca am constientizat ca i-as face rau asa. Ca bani aveam de mica (burse + ce mai stransesem) si aveam si unde sa ma duc. Vad mentalitatea asta la multi parinti si iti voi spune de ce o consider TOTAL GRESITA. Abordand situatia asa declasenzi frica, supunere in cazul unora...sau distantare, il determini sa faca multe pe care sa ti le ascunda apoi si sa incerce sa se indeparteze cat mai mult de tine. El este in momentul asta asa cum il descrii, daca intr-adevar e asa si nu se ascunde(si stiu ca nu-ti convine ce spun), pentru ca asa a vrut el, nu pentru ca i-ai impus tu. Cand un om vrea sa faca ceva, va face, mai devreme, mai tarziu, mai pe ascuns sau mai public.
Tot o astfel de mentalitate am vazut si la parintii unui vechi prieten. El a mers sa studieze in Olanda si de la un copil model, elev silitor, etc in mai putin de un an a ajuns dependent de droguri, exmatriculat, bataus. Ai lui au aflat abia la sfarsitul anului universitar cand au venit in vizita, el nu a consumat nimic cat timp au fost ei acolo, a intrat in sevraj, a fost internat fortat. In fine, e o poveste lunga si urata. Asta se intampla foarte rar si nu sugerez nicio secunda ca vei pati asa cu baiatul tau, insa e o varianta care demonstreaza ca in final fiecare face ce vrea.
Eu cred ca in calitate de parinte nu ar mai trebui sa ii impui nimic copilului dupa 18 ani. Din punct de vedere legal e viata lui si nu ar trebui sa i-o acaparezi doar pentru ca inca ai posibilitatra sa il ajuti si el accepta acest ajutor. Tine cont ca in orice moment ar putea sa renunte la studii, sa se angajeze si sa plece. Modul in care crezi tu ca il controlezi e de fapt o iluzie pe care ti-ai creat-o singur. In realitate la varsta lui nu mai ai absolut niciun control asupra lui si cel mai indicat ar fi sa lucrezi la relatia tata-fiu, iar genul asta de mentalitate nu afecteaza decat negativ.
Nu are nici o legătură una cu alta. Părinții mei nu fumează, bunicii mei nu fumează, unchiul și mătușa mea nu fumează...toate persoanele apropiate mie nu fumează. Eu sunt singura din familie care fumează, și când m-am apucat aveam 14 ani.
Nu e asta atât de important... uneori nu depinde de modelele din familie și nici de anturaj, ci pur și simplu de dorință.
,,Parintii care doresc sa-si protejeze copiii ca in viitor sa nu se apuce de vicii daunatoare sanatatii"
Intrebarea a fost formulata ca sa nu lase loc de interpretari.
Exista astfel de parinti, daca tu nu vei fi unul dintre ei, asta e alt discurs.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
