Ias trage o mama de bataie, las bate din placere. Glumesc, no pai...Incearca sa vorbesti cu el calm, si sa ii spui ca nu-i bine ce face... Ignora-l daca nu face, adica nul mai spala nu-i mai da de mancare si cand cere spune-i "sa fi cuminte si sa ma respecti"
Empatizez cu cat de frustrant si obositor trebuie sa fie pentru tine. Articolul asta cred ca te poate ajuta sa iti intelegi copilul mai bine. https://www.verywellmind.com/initiative-versus-guilt-2795737 Pe scurt, incearca sa limitezi atentionarile la strictul absolut necesar. Sa redirectionezi spre un comportament nepericulos/ mai acceptabil. De exemplu „nu te pot lasa sa versi apa pe podea, e periculos, putem aluneca si lovi. Vad ca vrei sa lucrezi cu apa, hai mai bine sa udam florile". Copii isi dezvolta autonomia si au nevoie sa exerseze luatul deciziilor ( ce tricou poarta azi, vrea mazare sau orez, etc) si avutul initiativei. Lauda-i ideile, chiar daca trebuie poate usor modificate inainte de a fi puse in practica. E jobul copiilor sa exploreze, al nostru e sa le aratam ca suntem convinsi ca sunt oameni buni si greselile sunt umane si normale, dar noi stim ca pana la urma ei sunt mici persoane bune, iubitoare, care merita iubire si respect. Si, desigur, sa le aratam ca ii iubim neconditionat, chiar si atunci ( sau mai ales atunci ) cand comportamentul lor ne infuriaza/ dezamageste.
La patru ani poti sa-i deviezi atentia spre altceva, ceva mai simplu. Poti sa-i introduci si "ce tie nu-ti place altuia nu-i face". cel mai important e ca tu sa nu-l imiti. Sa nu il lasi prea mult sa-si faca felul asa. Foloseste vorbe care denota activitati impreuna (facem, mancam, mergem) si cuvinte pozitive mereu. Chiar si atunci cand ii atragi atentia incearca sa schimbi tonul. Observa-te tu mai intai ca parinte cum interactionezi cu micul om. Pune-te si tu in locul lui si gandeste-te cand primesti aceleasi critici cu acelasi ton, cum reactionezi etc. Spor
Se nasc deja cu o personalitate a lor.Nu li se poate schimba comportamentul cum le place unora sa creada.
Poate 1-2 %, pe o scurta durata de timp.
Trebuie sa-l accepti asa cum a venit cu defect.
Faza interesantă este că sunt foarte multi copii ce nu macane nimic nici la 10 ani da la 4 si sunt ca miei. Oare asta nu denota educatia primită?
Dacă îi faci toate poftele de cand el începe să realizeze ce se intampla, il lasi frecvent cu zeci de oameni cu păreri diferite, te amuzi la anumite prostii de ale lui si nu ii explici ca nu e ok, daca nu il înveți care sta diferenta dintre el ca si copil si tu ca si adult ajungi in punctul asta.
Încearcă de început cu mici pedepse, poate încă nu e "pierdut" de tot iar in momentul in care începi să îi interzici anumite chestii ce lui ii plac după o criză de genul pricepe ca nu e ok sa mai faca.Si poti sa încerci si un psiholog.
Buna! Copilul are clar niste nemultumiri, fie nu i place lui cum i te adresezi, fie e deranjat de ceva. Asa ca schimba ti tu comportamentul si vezi cum reactioneaza. Nu sa l pedepsesti sau cine stie ce, ca e foarte mic inca, dar cauta sa fii tu altfel pentru inceput.
justinbieberfan întreabă:
Cristi3108 întreabă: