Sunt totusi curios care a fost motivul pentru care ai intrat in depresie? nu trebuie sa te superi, viata e frumoasa, trebuie doar sa fii si tu mai liber, sa nu mai tii cont de prejudecati si atunci o sa fii mai fericit, orice talent se invata chiar daca nu ti-l da Dumnezeu, depinde de tine ceea ce vrei sa faci, ce-ti place tie.
Dumnezeu iti da alinare suferintei atunci cand crezi cu adevarat in El si te increzi in El cu toata inima si mintea ta, atunci iei legatura cu El si ii simti alinarea, pacea, bucuria sufleteasca. Doar daca suferi si il invinuiesti si il hulesti pe El pentru tot ce ai in viata ta sa stii ca alegi sa fii contra Lui si El nu te poate alina atunci cand alegerea ta este alta decat voia Lui. Dumnezeu ne-a dat alegerea libera, vrei sa fii cu El, si sa traiesti intru El, pazeste poruncile. Cauta-l si Il vei gasi. Daca chiar vrei cu adevarat. Dar e un drum destul de greu ca sa faci cunostiinta cu El. Pentru ca tu deja esti destul de inrobit lumii asteia si inima e plina de negura, pe care tu trebuie sa o curatesti prin rugaciuni multe, post si fapte bune. Dar cum am mai zis, este alegerea ta. Ai biserici, du-te si vorbeste cu un calugar, spovedeste-te, roaga-te! Nu crezi in astea? Atunci nu prea te poate ajuta Dumnezeu, daca tu nu vrei sa fii ajutat. Primul pas l-ai facut scriind aici, dar trebuie sa misti un pic si picioarele, sa lasi frica lumeasca si sa te increzi in Dumnezeu.
Iar la partea a doua: Dumnezeu ti-a dat, a dat tuturor cate un dar si un scop in viata, numai ca tu esti prea prins de viata asta, de problemele ei, inima iti e prea umbrita de probleme si ganduri nocive care iti sapa in inima. Daca o sa il gasesti pe Dumnezeu ai sa vezi ca negura se va ridica si vei vedea ceea ce iti va place, ai sa vezi ca boala nu mai e o problema, vei avea energie sa vrei sa le faci pe toate si toate te vor bucura. Schimbarea consta in alegerea ta. Dumnezeu este calea. La mine El a fost. Pace tie! Dumnezeu e cu tine, dar nu te poate ajuta daca nu vrei tu asta.
Tot ce a făcut Dumnezeu a făcut bine. De exemplu, lăsarea acelui om orb, care avea Iisus să îl vindece mai târziu.