1. Religia este o sursă de conflict și o justificare pentru credința fără dovezi. Religia nu se bazează pe rațiune, ci pe autoritate și tradiție. Ea nu poate fi supusă testării științifice, ci se bazează pe dogme și revelații. Religia nu este compatibilă cu știința, ci este în contradicție cu ea.


2. Religia este ca un virus, care se răspândește prin cultură și infectează mințile oamenilor. Religia se folosește de artă, muzică, educație și amenințări pentru a se perpetua și a suprima gândirea critică. Exploatează credulitatea copiilor și îi îndoctrinează cu idei false și periculoase.


3. Religia este una dintre marile rele ale lumii, care generează violență, intoleranță, fanatism și suferință. Este responsabilă de războaie, terorism, persecuții, discriminare și abuzuri. Religia împiedică dezvoltarea morală și socială a oamenilor și le impune reguli arbitrare și opresive. Religia este un obstacol în calea cunoașterii și a fericirii umane.

Dezbateti!

Cand numai ai argumente jignesti ce sa faci trebuie sa arati ce crestin esti

Greselile tale gramaticale n-au legatura cu cât de creştin sunt eu, au legătură cu tine. Sau poate eu sunt de vină că tu nu ştii să scrii?

Omul prost trebuie sa iti demonstreze caracterul

1.Stiinta studiază interrelatiile dintre timp materie și spațiu descoperind legile care guvernează universul prin diverse experimente. Termenul de religie vine de re-ligare adică reconectare cu sursa, cauza existentei. Dovezile științifice se opresc acolo unde a început materia. Știința a dovedit ca materia are un început dar știința nu poate aduce dovezi materiale pentru ce era înainte de materie, pentru ca a cauzat materia, universul. Apariția universului nu se poate repeta prin experiment. Indiferent ce opinii are cineva în privința apariției universului, ca a fost cauzat de un Creator sau ca nu l-a cauzat nimeni, e o chestiune de credinta nu de dovezi științifice. N-a fost nici un ateu pe-acolo sa certifice ca nu era nici un Creator implicat în cazarea universului. Deci știința și religia nu sunt în contradicție, nu studiază același lucru. Știința nu are cum sa dovedească cu materie ce a cauzat materia, ce era înainte de materie. Eu subscriu la ce spunea Newton:Știința gândește gândurile lui Dumnezeu după El.

Religia creștină nu suprima gândirea critica :
"Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun". (1 Tesaloniceni 5:21)
"Mi-am pus inima sa cercetez și sa adâncesc cu inteteociune tot ce se întâmplă și ceruri:iată o îndeletnicire plina de truda la câte supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Ecleziast1 :13

3 Relugia e singura care legitimează principiile morale. Cum spunea Dostoievskiaca nu exista Dumnezeu, totul e permis.
Doar o instanta morala exterioara, imparțiala poate fi o sursa și în garant al principiilor morale, dacă am fi doar produsul aleatoriu al unor ciocniri de atomi nu am avea nici un motiv legitim sa respectam principii morale.

Religia și credința sunt 2 chestiuni diferite dar se leagă. Religia te învață să crezi.
Eu personal nu cred in nici una dintre religii.
Dar am marea credință că Există un Creator in spatele tuturor.
Am mai scris in alt topic și dau același exemplu cu celulă.
Știința nu poate crea viața ci doar sa modifice ceva există deja.
Daca ai pune toate substanțele chimice Intr o cutie niciodată acele substanțe nu se vor unii în a crea acea celulă acea viață cineva a fost in spate.
Nimic nu e întâmplător, nimic nu s-a format la întâmplare, a fost o scânteie la început.

"Eu personal nu cred in nici una dintre religii.
Dar am marea credință că Există un Creator in spatele tuturor."
Ce fel de Creator e acela caruia nu-i pasa de creatia sa si sta departe? E cumva acel tip de Creator care tie "ti-ar place" sa existe? Sa nu te intrebe de toate faptele tale?

Teologul-martir Nil – ca „vizionar sociolog și politolog" – ne-a lăsat scrise și aceste pasaje cutremurătoare pentru vremurile de START-PARUSIE (ale începutu­lui de mileniu trei) pe care noi le trăim azi:

„Vine sfârșitul, iar voi bateți pasul pe loc[...]. Dezvoltarea eveni­mentelor însă nu-i întâmplătoare, ca în ateismul NEO-BARBAR (s.n.). Ci ca o orânduire armonioasă, ase­menea Sfintei Liturghii Ortodoxe, cu repetarea reală a evenimentelor de pe Calvar, că voi, ateilor, a doua oară Îl răstigniți pe Hristos și luați parte la iconomia soteriologică, în calitate de călăi, tâlhari de stânga, Caiafe, Pilați, trădători, hulitori, fiare etc." (p. 177).

„Hristos conduce totul în concordanță cu desfășurarea rațională a planului providenței divine, pe când voi, ateilor, sunteți colosul cu picioarele de lut materi­alist [...]".

„Vine pieirea în jurul anului 2030 a civilizației moderne și chiar fără nicio îndoială a civilizației în gene­ral, în socialism, în democrație, ateism etc. [...] Dar noi, creștinii ortodocși, sun­tem în libertate sănătoasă. Universul concentrat, lagărul de concentrare ateu etc., nu mai punem problema, dar ce va fi în ziua de apoi? Că voi sustrageți ome­nirea, ca nu cumva să se pocăiască" (p. 177).

Iată sfârșitul bate la uși și babilo­nia e în floare, fără nicio putere, dar noi răbdăm până la sfârșit, ca să ne mântu­im" (p. 465).

„Dar să avem înțelepciunea șarpelui spre a ne apăra în aceste pri­goane înfricoșătoare (Matei 13, 48). Semnele sfârșitului lumii s-au plinit mai ales între noi. Hristos a prelungit ne­mernicia noastră. Vremea și-o va scurta din nou, în zilele acelea, când va vrea El (Matei 24, 3; 1 Tesaloniceni 5, 1). O, ce înfricoșător va fi sfârșitul! O, ce taină mare gravitează deasupra noastră! Ar trebui să ridicați ochii spre ceruri, că aproape este mântuirea!" (p. 465)

1. A avut Isus un tată uman sau era mama lui virgină în momentul în care l‑a născut? Acestea sunt întrebări strict ştiinţifice, cu un răspuns principial clar, da sau nu, indiferent dacă există sau nu probe suficiente.
L‑a înviat Isus din morţi pe Lazăr? S‑a întors el însuşi la viaţă a treia zi după ce a fost răstignit? Chiar dacă nu‑l putem afla practic, există câte un răspuns strict ştiinţific pentru fiecare întrebare de acest fel. În cazul puţin probabil în care într‑o bună zi ar apărea probe relevante, metodele pe care le‑am utiliza pentru a rezolva problema ar fi strict şi în întregime ştiinţifice.

Pentru a ilustra ideea, să ne imaginăm că, printr‑o serie de circumstanţe extraordinare, nişte arheologi investigatori ar dezgropa dovezi ADN care ar arăta că Isus într‑adevăr nu a avut un tată biologic. Ni‑i putem închipui atunci pe apărătorii religiei ridicând din umeri şi spunând ceva de genul: „Nu contează. În chestiunile teologice, mărturia ştiinţifică e complet irelevantă. Este un alt magisteriu! Pe noi ne preocupă numai chestiunile ultime şi valorile morale. Nici ADN‑ul şi nici o altă mărturie ştiinţifică nu pot influenţa vreodată datele problemei în nici o direcţie. Nu vă sună a ipocrizie?

Cum se face că aproape niciuna dintre marile religii nu a privit către ştiinţă pentru a spune: „Este mai bine decât am crezut! Universul e mai mare decât au spus profeţii noştri, mai măreţ, mai rafinat, mai elegant"? În schimb, ele zic: „Nu, nu, nu! Dumnezeul meu este un dumnezeu mic şi vreau să rămână astfel." O religie, veche sau nouă, care să pună în evidenţă universul aşa cum este el revelat de ştiinţa modernă ar fi capabilă să atragă respectul şi uimirea pe care cu greu le‑au cunoscut credinţele convenţionale.

2.Religia i‑a convins pe oameni că există un ins invizibil care veghează la tot ce faci, minut de minut şi zi de zi. Insul acela invizibil are o listă specială de zece lucruri, pe care vrea să nu le faci. Iar dacă faci vreunul dintre cele zece lucruri, are un loc anume, plin de foc şi fum, de ardere, tortură şi durere, unde te va trimite să stai şi să suferi, să arzi, să te îneci şi să plângi pentru totdeauna, până la sfârşitul timpurilor… Dar el te iubeşte!

3. Repet ce am mai spus de câteva ori aici. Religia creștină se bazează pe Biblie, un proiect de moralitate de grup, completată cu instrucţiuni pentru genocid, înrobirea grupurilor exterioare şi dominaţie mondială. Însă Biblia nu este nocivă în virtutea obiectivelor ei şi nici chiar a glorificării crimei, a cruzimii şi a violului.
Multe lucrări antice fac acelaşi lucru, de exemplu, Iliada, nenumăratele saga islandeze, povestirile vechilor sirieni şi inscripţiile mayaşe. Nimeni nu afirmă totuşi că Iliada reprezintă fundamentul moralităţii. Aici e problema. Biblia se vinde şi se cumpără drept ghid pentru modul în care trebuie să‑ş i trăiască oamenii viaţa. Şi e de departe cel mai mare bestseller al tuturor timpurilor.

Adevărul e că nu știința se oprește, ci argumentul tău că se oprește la începutul materiei e o aberație. Nu e o scuză să încerci să tragi linii imaginare unde nu știm încă totul.

Religia ca "re-ligare"? Păi, poate așa e pentru unii, dar asta nu face religia o sursă de adevăr sau înțelegere a universului. E doar o încercare disperată de a da sens lumii când nu înțelegi mare lucru.

Originea universului o chestiune de credință? Ha! Credința e subiectivă, iar știința e bazată pe dovezi. Nu poți să le pui în același coș și să spui că e o alegere între ele. Una e ancorată în realitate, cealaltă în iluzii.

Newton și Dumnezeu? Serios acum? Nicio dovadă că Newton a spus vreodată chestia aia. Folosirea numelui lui nu face argumentul tău mai valid, doar arată cât de disperat ești să găsești suport pentru poveștile tale.

Lasă fanteziile mitologice și concentrează-te pe realitate. Mai multă știință, mai puțină ficțiune.