| Mn0 a întrebat:

1.Viata dupa moarte(cum este descrisa in biblie);
2.Viata dupa moarte(fara Dumnezeu' biblic);
3.Nu exista viata dupa moarte.

Care din ele credeti ca este cea adevarata?(Spuneti-va parerea)

13 răspunsuri:
| SmexyBoy a răspuns:

1. Ca un somn.
2. Necunoscut.
3. Trebuie sa dovedesti. Ai dovezi la aceasta afirmatie?

| Alesia87 a răspuns:

Eu sunt de parere ca nu nici una dintre aceste variante nu este adevarata. Deoarece nu exista nimic concret sau dovezi,ci pur si simplu notiuni in biblie. Insa in ultima vreme, biblia a ajuns sa fie contestata, deoarece fiecare religie (ortodoxa, catolica, turca, etc) au cate o "varianta" a bibliei total diferita de cealalta. Exista o samanta de adevar, insa nu chiar asa de mult cum este scris in biblie.

| Leutzbv a răspuns:

Nu exista viata dupa moarte fara Dumnezeu happy Deci raman la varianta 1.

| danay72 a răspuns:

Nu exista viata dupa moarte.Cand murim nu mai stim nimic asa cum arata si Biblia.Eclesiast9:5,6,10; Ezechiel18:4,20.Si Isus cand a murit Lazar nu a zis ca el a fost intr-un loc mai bun ci a zis ca Lazar doarme.Ioan11; 11-15.Dar a zis ca va fi o inviere pe care se pare ca o cunostea si Marta.Ioan11:23,24.Este o inviere cereasca de care se bucura 144000 de oameni. Apocalipsa14:1-5 si va fi o invere pamanteasca Ioan5:28,29.

| Nonono a răspuns:

1.

| EmaS a răspuns:

O viata vesnica impreuna cu Dumnezeu in fericire eterna.

| F_5369 a răspuns:

1. Te duci in rai ( sau in iad)
2.Cred ca e o carte
3. Daca mori iti pare rau (vesnic).

| Djasters a răspuns:

Este dovedit stiintific ca ceva din om (suflet, constiinta, corpul energetic) supravietuieste atunci cind corpul fizic inceteaza sa mai functioneze.Sunt o gramada de relatari despre viata din afara corpului fizic ale celor care s-au intors din moarte clinica. In plus avem practiciile spirituale de decorporalizare (proiectie astrala)ale calugarilor din Tibet. Cea mai inalta forma de ignoranta este sa refuzi ca fiind adevarat ceva ce nu cunosti. Ptin meditatie te poti decorporaliza. poti afla prin experienta directa daca exista viata de dupa moarte sau nu. Dar igmoranta ne impinge sa actionam doar de la nivelul mental. Adevarul il poti afla doar in interiorul tau, tot ce este in afara ta este iluzoriu.

Documentar subtitrat Falsa plecare -- Moartea clinica. Exceptional - Dovezi stintiifice http://www.youtube.com/watch?v=rluePJrjXFA

| SentimentalConsil a răspuns:

De ce ar trebui sa ma gandesc asa departe? Intai trebuie sa trec testul asta care se numeste viata si pe urma mai stam de vorba

| muffy1 a răspuns:

Erai pe drum spre casă când ai murit.
Ai avut un accident de maşină. N-a fost cine ştie ce, dar a fost fatal. Aveai o soţie şi doi copii. Ai murit fără dureri. Doctorii au încercat din răsputeri să te salveze, dar fără succes. Corpul ţi-a fost pur şi simplu fărâmiţat; mai bine că ai murit, crede-mă.
Şi după ce ai murit, m-ai întâlnit pe mine.
"Ce s-a întâmplat?" ai întrebat. "Unde sunt?"
"Ai murit," ţi-am răspuns fără ocolişuri. N-avea rost să te iau cu binişorul.
"Era, un camion. şi am început să derapez."
"Mmda," am zis.
"Am, am murit?"
"Da. Dar nu fii supărat. Toată lumea moare." am răspuns.
Te-ai uitat prin-prejur. Nu era absolut nimic. Numai tu şi cu mine.
"Ce este asta?" ai întrebat. "Asta-i viaţa de după moarte?"
"Da şi nu, " am răspuns.
"Cine eşti tu, Dumnezeu?" ai întrebat.
"Da, eu sunt Dumnezeu." am răspuns.
"Copiii mei, şi soţia mea." ai început să zici.
"Ce-i cu ei?"
"Or să fie în regulă?"
"Hai c-am văzut-o şi pe asta," am zis. "Tu tocmai ai murit şi te interesează de familia ta. Nemaipomenit."
Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Nu mă vedeai ca pe Dumnezeu. Mă vedeai ca pe un om sau femeie oarecare. Poate cu un pic de autoritate. Mă vedeai mai mult ca pe o profesoară de gramatică, decât ca pe Cel Atotputernic.
"Nu te-ngrijora," ţi-am zis. "Se vor descurca. Copiii îşi vor aduce aminte numai de momentele bune petrecute cu tine. Soţia ta va plânge cu lacrimi, dar sufleteşte va fi eliberată. Ca să fiu cinstit, căsătoria voastră nu mergea chiar aşa de bine. Ca o consolare, să ştii că soţia ta se va simţi vinovată de faptul că se va crede eliberată."
"Aha," ai zis. "Şi...ce se-ntâmplă acum? Mă duc în Ceruri, sau în Iad, sau ce?"
"Niciuna," ţi-am răspuns. "Vei fi re-încarnat."
"Aha, aveau dreptate Indienii." ai zis.
"Toate religiile au dreptate, în felul lor," am zis. "Hai cu mine."
"Unde mergem?" ai întrebat în timp ce mergeam împreună prin void.
"Nicăieri," ţi-am răspuns. "Dar este plăcut să vorbeşti în timp ce mergi."
"Şi atunci care este sensul?" ai întrebat. "Când mă re-nasc, am să uit totul, nu-i aşa? Ca un bebeluş. Toate experienţele şi tot ce am făcut în viaţa aceasta nu vor conta."
"Nu-i chiar aşa." am zis. "Ai înlăuntrul tău toate cunoştinţele şi toate experienţele din vieţile tale anterioare. Doar că nu-ţi aduci aminte de ele chiar acum."
M-am oprit din mers, şi mi-am pus mâinile pe umerii tăi. "Nici nu-ţi imaginezi cât de frumos şi magnific si gigantic este sufletul tău. Mintea umană poate să conţină doar o bucaţică mică din ceea ce eşti tu cu adevărat. E ca şi cum ţi-ai băga un deget intr-un pahar cu apă, ca să vezi dacă apa este caldă sau rece. Pui o bucăţică din tine în container, şi când o iei înapoi ai acumulat toate experienţele pe care le-a avut acel container."
"Ai fost în omul acesta pentru 48 de ani, aşa că n-ai avut timp să descoperi toată conştiinţa ta imensă. Dacă mai stăm mult pe aici, ai să-ţi aduci aminte despre tot. Dar n-are rost să facem asta între două vieţi."
"Şi atunci, câte vieţi am trăit?"
"Ah... multe, nenumărat de multe. Şi multe diferite vieţi." am răspuns. "Acuma te trimit să fii o ţărăncuţă Chineză in anul 540. "
"Stai aşa...ce zici?" ai început să te bâlbâi. "Mă trimiţi înapoi în timp?"
"Ai ghicit. Timpul există numai la tine în univers. La mine lucrurile sunt diferite."
"Da ...de unde eşti tu?" ai întrebat.
"A, bineînţeles că sânt şi eu de undeva." am răspuns. "De undeva din altă parte. Şi mai sunt o grămadă ca mine. Sânt sigur că ai vrea să afli totul, dar sincer îţi spun că n-ai să înţelegi."
"Ah...," ai zis un pic amărât. "Ia stai aşa. Dacă mă re-încarnez în alt timp, aşi putea să interacţionez cu mine însumi de atunci."
"Bineânţeles. Aşa se întâmplă mereu. Şi amândouă vieţile tale sunt conştiente doar de ele însele; nici nu-şi dau seama una de alta, sau ce se întâmplă."
"Şi atunci care-i rostul lor?"
"Serios?" te-am întrebat. "Chiar serios, mă întrebi care-i rostul vieţii? Nu este cam banală întrebarea?"
"Nu, nu, este o întrebare foarte serioasă pentru mine," ai persistat.
M-am uitat în ochii tăi şi ţi-am zis: "Rostul vieţii, şi motivul pentru care am făcut acest univers, este ca tu să te maturizezi."
"Cum adică, omenirea? Vrei ca omenirea să se maturizeze?"
"Nu, ci doar tu. Am făcut acest univers întreg doar pentru tine. Cu fiecare viaţă pe care o trăieşti, creşti şi te maturizezi şi devii o inteligenţă mai mare."
"Doar eu singur? Şi ce se întâmplă cu restul omenirii?"
"Nu există restul omenirii." ţi-am răspuns. "În acest univers nu suntem decât noi doi, tu şi cu mine."
Te-ai uitat la mine cu privirea pierdută. "Dar restul oamenilor de pe pamânt..."
"Toţi sunt tu. Diferite re-încarnări ale tale."
"Stai un pic. Eu sunt toţi oamenii!?"
"Acum ai înţeles!" am zis, şi te-am bătut uşor pe umăr.
"Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit?"
"Sau care va trăi, Da."
"Eu sunt Abraham Lincoln?"
"Eşti în acelaşi timp şi Ceauşescu," am adăugat.
"Eu sunt Hitler?" ai întrebat îngrozit.
"Şi eşti şi milioanele de persoane pe care el le-a omorât."
"Eu sunt Isus?"
"Da, si eşti şi toţi cei care l-au urmat."
Ai amuţit.
"De câteori ai asuprit pe cineva, te-ai asuprit pe tine însuţi." ti-am spus. "De câteori ai avut milă de cineva, ai avut milă de tine însuţi. Orice fericire sau supărare, pe care orice om a avut-o, ori o va avea, vor fi experienţele tale."
Ai stat şi te-ai gândit lung.
"Da de ce?" ai întrebat. "De ce faci toate acestea?"
"Pentrucă într-o zi, vei fi ca şi mine. Căci asta eşti. Eşti ca şi mine. Eşti copilul meu."
"Ce!?" ai zis fără credinţă. "Vrei să spui că eu sunt un dumnezeu?"
"Nu, nu încă. Eşti încă mic, şi eşti încă în creştere. Dar după ce ai trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile posibile, înseamnă că ai crescut de ajuns ca să te naşti în lumea mea."
"Deci tot acest univers, este..." ai zis.
"Doar un ou." am răspuns.
"Hai că-i timpul să te trimit în viaţa următoare."

Şi te-am trimis.

oul scris de andy weir

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Categoric cu e descris in biblie.

| DubstepQueen a răspuns:

Eu cred ca exista viata dupa moarte exact cum e descrisa in Biblie. FUNDA?

| Broadband a răspuns:

Nu exista viata dupa moarte in nicio parte. arata-mi tu unu care a inviat?