18 Dimineaţa*, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19 A văzut* un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!" Şi îndată smochinul s-a uscat.

Ce sens are asta?

Am o intrebare (oarecum offtopic)

Crezi in ceva?

Intrebarea e, daca e atotputernic, de ce nu a zis sa faca rod? de ce sa se usuce?

„Dimineața, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!" Şi deodată smochinul s-a uscat. Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat: – Cum de s-a uscat smochinul așa deodată? Isus le-a răspuns: – Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință și nu v-aţi îndoi, ați face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă ați zice acestui munte: „Ridică-te și aruncă-te în mare!", s-ar întâmpla întocmai!" (Matei 21:18-21)

Trebuie să vă mărturisesc faptul că, atunci când am citit prima oară Biblia, acest pasaj mi-a ridicat mari semne de întrebare. Ceea ce se întâmplase acolo contrasta parcă cu acel Isus pe care îl știam eu… Mi-a fost milă de bietul smochin, pedepsit atât de aspru și, m-am întrebat, ca mulți alții: "De ce?". Răspunsul aveam să îl aflu ceva mai târziu, și m-am gândit că ar fi fain să îl împărtășesc și cu voi.

"De ce a blestemat Isus acest smochin?", este una dintre întrebările pe care mulți și-o pun. Răuvoitorii au un nou prilej de satisfacție autoindusă. "A fost o nedreptate, ca răspuns al frustrării cauzate de foame. Și când te gândești că nici nu era vremea smochinelor! Era extrasezon…" Alții, teologi de ocazie, încearcă să dea un răspuns, speculând pe marginea textului din Geneza 3:7, unde aflăm că lui Adam și Evei "li s-au deschis ochii, şi-au dat seama că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori cu ele" (Geneza 3:7). Probabil, spun ei, că smochinul a fost cel mai apropiat de locul primului păcat și de pomul cunoașterii binelui și răului, motiv pentru care… ar fi blestemat. Am citit explicația aceasta de curând și, logic, nu am putut fi de acord cu ea.

Atunci, despre ce poate fi vorba? Ucenicii lui Hristos de ieri și de azi știu bine că El nu a făcut nimic la întâmplare. Totul a avut un scop precis și prin fiecare acțiune a Sa a dorit să ne ofere învățătură. Înainte de a vă spune modul în care eu am înțeles acest pasaj, haideți să ne uităm un picuț la detalii și la context.

Domnul Isus se afla la sfârșitul celor 3 ani ai săi de lucrare. Se apropia momentul pentru care a lăsat în urmă slava cerească și s-a întrupat ca om, momentul care avea să aducă izbăvirea într-o lume coruptă de păcat. Din nefericire, chiar poporul ales al lui Dumnezeu se afla într-o stare jalnică din punct de vedere spiritual. Capitolul 21 din Matei, unul dintre locurile unde găsim redată această întâmplare, ne arată cât de departe ajunsese corupția poporului ales. Însuși templul Lui Dumnezeu era pângărit de lăcomie, răutate și păcat! Isus se manifestă cu toată vehemența împotriva celor care se complăceau în acea situație (Matei 21:12 -13). Mai târziu, spre sfârșitul capitolului, vedem cum El se confruntă cu preoții cei mai de seamă și cu bătrânii norodului, care îl întreabă „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, și cine Ți-a dat puterea aceasta?". Isus le face un test de sinceritate la care aleg să nu răspundă. Apoi El le oferă două pilde memorabile, în locul răspunsului așteptat (pilda celor doi fii și cea a viticultorilor)

Ca să ne întoarcem la subiectul nostru, ce putem spune despre smochin, în general? Se știe faptul ca el era un pom foarte răspandit în Israel și foarte popular la acea vreme. Pe lângă frunzișul des, care oferea umbră călătorului, copacul dădea și un fruct gustos ce putea fi colectat de 2 ori pe an. Însăși țara promisă este descrisă în Deuteronom ca fiind „ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere" (Deut.8:8). Smochinul era un adevarat simbol al mulțumirii și al binecuvântării, iar, împreună cu vița de vie, un simbol al poporului Israel.

Observând smochinul din textul nostru, cel puțin trei lucruri ne sar în ochi atunci când vorbim despre acesta:
1. Smochinul nu avea rod. Cei care sunt familiarizați cu acest pom știu că el are o particularitate: mai întâi îi dau roadele (sub formă de mugur) și abia apoi frunzele, iar ele se dezvoltă împreună! De la distanță, smochinul nostru atât de bogat în frunze promitea și un rod la fel de bogat! Și, cum smochinii erau o sursă comună de hrană în acea vreme, nu e de mirare așteptarea grupului de călători de a beneficia de pe urma lor. Pe măsură ce Isus și ucenicii s-au apropiat, însă, se demonstrează că totul era doar o aparență, un fals, o iluzie.
2. Smochinul ales era diferit de ceilalți. "Nu era vremea smochinelor", ni se mai spune în pasajul paralel, ce poate fi găsit în Marcu 11. Motivul pentru care autorul menționează acest lucru este, cel mai probabil, dorința de a scoate în evidență caracterul excepțional, unic, al acestuia. Abundența de frunze indică faptul că se afla pe un sol bun, unde s-a putut dezvolta înainte de vreme dar și că luat-o înaintea celorlalți. Faptul că frunzele nu erau însoțite și de fruct dădea garanția că pomul nici nu-și va mai aduce roadă, care trebuia deja să fie la locul ei…
3. Smochinul s-a uscat, ca urmare a cuvântului de judecată rostit de Isus împotriva lui.

Punând cap la cap toate aceste informații, se conturează tot mai mult ideea că Isus folosește smochinul ca pe o lecție cu obiecte, un exemplu în care acesta este comparat cu poporul ales. Deși în aparență poporul își păstrase sfințenia și unicitatea, în realitate el era neroditor din punct de vedere spiritual. Isus aștepta roade sfinte de la oamenii lui Dumnezeu la fel cum așteptase roade în smochin. Smochinul din drum era asemenea țării, dacă vreți, fiind comparat cu ea, iar blestemul lui Isus este prevestirea judecății ce urma să vină, dar și a faptului că planul lui Dumnezeu va fi dus mai departe.

Putem face și o scurtă paralelă:
• Smochinul este primul pom menționat în Biblie, poporul Israel este primul popor al lui Dumnezeu
• Smochinul nu avea rod, iar poporul era la fel de lipsit de roade spirituale.
• Smochinul a fost pedepsit pentru lipsa de rod, iar în doar 30 de ani judecata lui Dumnezeu avea să vină peste poporul ales, atunci când, în anul 64, generalul Pompei cucerește Iudeea, templul fiind singurul edificiu care nu conținea stema acestuia. Se știe ce a urmat după.

Capitolul se încheie cu o concluzie care cade asemenea unui ciocan, confirmând înțelegerea de mai sus:
"Isus i-a întrebat: – N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noștri!"? De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăți, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi. Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei." (Matei 21:42-45)

Uneori mesajul Mântuitorului este incomplet prezentat de către cei care le interpretează. El vorbește despre dragoste și iertare, dar în egală măsură, despre judecată și despre dreptatea lui Dumnezeu. Iar cele două atribute ale lui Dumnezeu (dragostea și dreptatea, mila și sfințenia) sunt incompatibile doar în aparență și doar pentru cei înșelați! În realitate ele se completează perfect una pe cealaltă și vin la pachet.

Închei cu o observație, sper eu, pertinentă. Întâmplarea de mai sus nu a fost o lecție doar pentru iudei. Ea este valabilă și pentru Biserica de azi, din care Isus a altoit un alt smochin, căruia i se cere, la rându-i, roadă. Este o lecție pentru mine și pentru tine, pentru fiecare dintre noi, cei care ne considerăm ai Lui, deși nu întotdeauna dăm rod. "Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine!" ne spune Romani 11:21!

Noi toți suntem într-un proces de creștere din punct de vedere spiritual. Este important ca în viața noastră să se vadă roadele credinței și ale pocainței, manifestate practic printr-o viață de ascultare față de Dumnezeu, chiar dacă roadele acestea acestea sunt la început crude sau verzi. Israelul (ca și smochinul din textul de azi) nu era deloc la început. Și mulți dintre noi avem, de asemenea, mulți ani de când suntem strigați (pe drept sau pe nedrept) pocăiți. Este timpul să ne trezim din somnul propriei falsități, să dăm la o parte aparențele și să facem "roade vrednice de pocăința noastră"! (Luca 3:8)

"V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu." Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!" (Romani 11:13-20)

Si iti raspund cu o intrebare: despre cine e vorba in citatu' de mai sus?

Pai are.
Ii era foame ca oricarui dumnezeu, si cand a vazut ca smochinul nu avea fructe(probabil nici nu era sezonul) s-a enervat si l-a blestemat vreo jumatate de ora.
Acum cei care au redactat evanghelia au eliminat cuvintele care nu se pot reproduce, deoarece sunt si copii care citesc aceste carti sfinte.

Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. - Luca 13:6-9Smochinul a fost un simbol comun pentru Israel, și poate avea, de asemenea, acest sens și în parabolă [2], sau copacul din parabolă se poate referi și la conducerea religioasă[3]. În ambele cazuri, parabola sugerează că Isus oferă ascultătorilor săi o ultima șansă pentru pocăință[3]. Perioada limitată de timp menționată prevede o urgență escatologică[3].

Parabola a fost interconectată cu miracolul smochinului blestemat[4]. Richard Whately a comentat că această parabolă este una pe care Domnul nostru a pus-o în fața ascultătorilor săi de două ori, o dată în cuvinte, o dată prin fapte[5].