A fost demonstrata inexistenta lui Zeus, daca nu atunci de ce nimeni nu mai crede in el?
Oare asa se va intampla si cu Dumnezeu, va fi abandonat cu toate ca nu se va demonstra niciodata daca exista sau nu?

Apropo, am mai citit din "creationismul stiintific:"

Raspunsul asta vrea sa insemne: "Si? Ce-mi pasa mie?" sau cum?

Odata cu mariile descoperiri geografiece au inceput si evanghelizarea...Europa si-a expans cultura pretutindeni in lume indiferent ca e cultura lui Zeus sau alta, aceste sunt privite intr-un mod inferior din cauza evanghelizarii.

Oamenii isi schimba zeii de buna voie si nesiliti de nimeni in momentul in care afla de existenta altuia mai profitabil. Totul e pe interes.

Cred ca pana la urma vom afla cu totii daca exista sau nu. Unii mai devreme, altii prea tarziu...

Pentru ca nu L-au primit in viata lor.

Nu e un drum, si nu e bun ori rau. Este neutru. Eu, de ex, pretuiesc
la o persoana mai mult o anumita dorinta de a nu tine prejudecati, o
atitudine sceptica, un mod de gandire sanatos si care tinde sa se
perfectioneze, decat faptul de a fi ateu. Am cunoscut destui atei
idioti, sau care erau atei din toate motivele proaste (daca cred in
Dumnezeu trebuie sa ma mentin pana la casatorie, and that sucks, so God
sucks therefore he doesn't exist).

> Ramane insa sa mai vad ce e cu probabilitatile astea care, sustineti
> voi, ar fi in favoarea inexistentei lui dumnezeu. Tind sa accept
> principiul lui occam (parca asa se chema) insa
> chiar si cu aceasta limitare... tot imi e greu sa discern si sa ajung
> la concluzia ca un
> dumnezeu e improbabil.

eu am fost agnostica pentru multa vreme. Sau, ca sa fiu mai clara in
definitii agnostica atee. Adica nu puteam sa ma declar definitiv daca
exista sau nu, dar probabilistic nu vedeam cum ar fi. La un moment dat
am trecut la ateism strong, desi argumentul care mi-a schimbat parerea
nu imi apartine. De fapt sunt doua. Primul este argumentul
inconsistentei interne. DPDV logic, ceva nu poate sa aiba doua
proprietati care se exclud sau care sunt incompatibile. De aceea nu
exista triunghiuri cu patru colturi, sau celibatar casatorit. De
aceea, daca studiezi conceptele care se folosesc pentru Dumnezeu (un
termen vag si ultrafolosit)multe dintre ele n-au sens. De ex
omnipotent care ne da noua liber arbitru. Does not compute. Sau
Dumnezeu omnibenevolent care lasa liber arbitru. Dumnezeu care exista
in afara universului (e ca si cum ai spune la nord de polul nord -
n-are sens). Asa ca sa aruncam o gramada de zei la cosu de gunoi.

Al doilea argument este lipsa unei definitii. Dumnezeu de multe ori
este folosit mai mult ca un "feeling", o chestie nebuloasa care de
multe ori pare sa fie bs. Fa cunostinta cu Blorgy. Blorgy este o
entitate, dar este interpretata in atatea moduri, care sunt atat de
variate, incat nu inseamna nimic, sau ajunge sa insemne totul. Unii
spun Dumnezeu este universul. Eu spun ca universul este universul si
nu e nevoie de un alt label atat de "loaded". Altii spun ca Dumnezeu
nu poate fi explicat. Asta inseamna ca habar n-au la ce se refera. Sa
ne intoarcem la Blorgy. Blorgy este entitatea care nu poate fi
conceputa de mintea umana. Este deasupra gandirii umane. Intrebarea
este...de unde stiu eu de Blorgy? Daca stiu, inseamna ca nu este
complet in afara gandirii umane, si trebuie sa se supuna legile acestei
lumi - logice, rationale. Noi nu putem concepe nici macar daca exista
asa ceva drept "deasupra gandirii umane" deoarece gandim exact cu acel
lucru. E imposibil. Asa ca Blorgy nu are sens. Este un alt tip de "la
nord de polul nord".
Orice incercare de definire a Dumnezeu prin ceva care nu face parte
din gandirea umana nu are sens. Asa cum nu putem vorbi despre in afara
universului, de infinit plus unu (mai tii minte din copilarie, nu?) de
triunghiuri rotunde etc.



> Dar... (si acum incercam sa-mi inchipui cam ce gen de dumnezeu as
> putea accepta ca probabil)... dumnezeul asta de nedescris... ar
> putea fi

Vezi, deci, de ce nu merge.

Concluzia - nu exista Dumnezeu. Categoric.