A fost viata si intreg studiul omului asta, o treaba fara rost?/Min­­tea de dincolo. A fost să arăt că experienţa morţii cli­­nice vine să susţină cu argumente clare originea noas­­tră spirituală – idee pentru care pledează desco­pe­ririle fizicii cuantice, religiile, psihologia trans­per­sonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am în­cheiat un ciclu fundamental al adevărului des­pre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a re­duce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fi­zică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un ade­văr incomplet.Ori desteptii de pe aici asa zisii atei, sunt pre incuiati?

Ai vazut vreodata un om in stadiul de leguma? Adica cu un creier atat de afectat incat nu cunoaste nimic si pe nimeni, nici pe sine, si nu are niciun fel de reactii. Unde e spiritul lui imaterial? De ce nu se manifesta? Daca nu am fi doar materie, atunci ar insemna ca orice leziune a creierului nu ar avea cum sa ne afecteze "esenta" noastra. Sau ceea ce numim constiinta de sine, sau suflet, depinde de abordarea pe care o alegem.
Sau daca vrei, luam un exemplu putin diferit, si anume persoanele ce sufera de Alzheimer. In stadiile avansate ale bolii, nu mai sunt constiente de nimic. Nu se recunosc nici in oglinda. Nu-si recunosc nici cele mai apropiate rude. De ce? Pentru ca au un creier bolnav si imbatranit. Din nou intreb, de ce nu se manifesta atunci spiritul/sufletul? Unde e el? El ar trebui sa fie imposibil de distrus. Si atunci acei oameni ar putea trece peste o problema a fizicului lor (in cazul de fata, a creierului), si astfel n-ar avea cum sa-si piarda toate acele capacitati. Ce spun eu nu ar fi valabil decat in cazul in care sufletul cuiva nu are constiinta de sine si niciun fel de amintiri. Dar nu cred ca cineva ar prefera sa creada intr-un astfel de suflet.

Si sa stii ca n-o sa schimbi aceste realitati luandu-te de atei si insultandu-i. Asa n-o sa dai dovada decat ca le esti inferior, si atunci toate argumentele tale nu vor mai fi luate in serios. Eu iti spun acum ca as prefera sa existe viata dupa moarte. Cine n-ar vrea sa traiasca mai mult, si poate mai bine? Nu cred ca mi-as dori o eternitate, pentru ca oamenii rostesc acel cuvant prea usor, fara sa stea sa se gandeasca ce ar insemna asta de fapt. Dar cativa ani in plus, si poate niste raspunsuri, sau posibilitatea de a privi lumea din alta perspectiva, de ce sa nu-mi doresc? Dar trebuie sa intelegem ca-n lumea asta nu se tine cont de ce ne dorim noi. Trebuie sa fim dedicati adevarului asa cum e el. Nimeni nu a dovedit vreodata ca exista viata dupa moarte, deci nu e de datoria ateilor sa dovedeasca ca ea nu exista. Iti spun acum ca daca se va dovedi stiintific ca exista, eu voi crede. Asa cum voi crede si-n D-zeu daca asta se va putea dovedi la fel. Dar daca ma intrebi ce sanse sunt sa se dovedeasca asa ceva, voi spune ca foarte mici. Si nu pentru ca nu s-ar putea dovedi, ca asta ar fi destul de usor (mai ales in cazul lui D-zeu), dar pentru ca sunt extrem de mici sanse ca lucrurile astea sa existe. Nu traim intr-un basm, nici intr-un roman SF. Traim intr-o realitate pe care daca ne dorim si putem s-o vedem asa cum e, ne dam seama ca nu prea lasa loc pentru fantastic sau supranatural.

Aceasta exprimare "descuiata" ma oboseste teribil. N-am inteles o iota. Doar ca ai ceva cu ateii ca nu cred in spirite si duhuri, deci sunt incuiati. Misto logica.

Tu incerci sa demonstrezi ceva? Nu poti si nu are rost sa te chinui. Adevarul are doar valoare personala, omul e prea redus pentru intelege ceva obiectiv. Nu ai cum sa demonstrezi ca ceva este, sau ca nu este. De ce, ca omul e o leguma care nu detine nimic si nu poate arata nimic. Daca vrei sa ii demonstrezi unei table ca exista creta, trebuie sa o zgarii, ea altfel nu poate concepe. Daca exista altceva decat obisnuit, noi, ca legume absolute, putem doar sa fim marcati. Nu ai cum sa transmiti asta altora. Eu am un milion de euro in sertar, iti pot demonstra? Nu, pentru ca sunt prea redus si toata intelegerea ta se bazeaza pe vaz/auz/pipait etc. Trebuie sa vezi. Dar asta nu e demonstratie, ci singura modalitate a unei fiinte atat de reduse ca si capacitate, cum e omul, de a accesa realitatea.

Ti-am facut o demostratie de logica. Astept si eu un premiu, pls.

Intrebarea e la urma postarii legata de o anume cavitate dintre urechile unora. Ce parere ai? Tu ce auzi? Un suierat continuu, voci? Ori numai ce-ti iti place?

Un exeriment a demonstrat posibilitatea fizicii cuantice. Este o stire pe descopera.ro.