"avem noi ceva de pierdut? "... care "NOI"?
Are omul (daca acesta exista) ceva de pierdut?
Nu inteleg ce vrei sa zici. Fi mai explicit.
Care "ACESTA", care "NOI", care "OMUL"?
E o generalizare. Daca nu o intelegi trec la singular:
1. Ai tu ceva de pierdut?
2. Am eu ceva de pierdut?
3. Au ceilalti oameni, in afara de noi doi, ceva de pierdut?
O sa presupun ca te referi la existenta altor zei.
Pariul lui pascal pleaca de la premiza ca daca exista zeul X si tu nu ai crezut in el, ai pierdut totul.
O sa-ti raspund printr-o intrebare :
- Daca tu ca si crestin nu ai nimic de pierdut in cazul in care exista alti zei si nu al tau iar tu nu te-ai inchinat lor, de ce am avea noi ca atei (sau persoane care se inchina altor zei) ceva de pierdut in cazul in care exista al tau si nu ne-am inchinat lui?
Nu. Intrebarea mea nu tine de religie sau alceva. Pur si simplu te intreb daca ai ceva de pierdut.
Daca am de pierdut referitor la ce? Daca decid (sau nu) sa merg pana in bucatarie, sa ma dau cu bicicleta, sa schiez, sa fac sporturi extreme, box... etc.
Sau intrebi indiferent de viitoarele decizii daca am sau nu ceva de pierdut? Nu am nimic de pierdut.
Tu ai? Daca da, ce? (cu ocazia asta poate iti inteleg intrebarea)
Uita-te in jur, la oameni..si ai sa vezi ca binele si raul exista. fie ca sunt ei crestini, atei budhisti sau musulmani, oamenii se impart in doua -oameni buni si oameni rai.
Uita-te-n jur. gandeste logic. Tocmai iti pui intrebari. De ce existi? de ce? De ce?
Toti oamenii de pe planeta, indiferent ca sunt atei sau credinciosi, stiu in adancul sufletului lor, ca nu sunt de capul lor.
Cand esti tradat de prieteni, de rude de frati. Cand intalnesti oameni rai, cand dai de greu. Intreaba-te de ce lipesete Dumnezeu in viata ta, nu daca exista sau nu.
Daca nu crezi in alba ca zapada si ea exista ai pierdut totul.
da e foarte tare de fapt trebuie sa crezi in tot pana la urma asta cere credinta, crezul in nimic
Cum ajungi să crezi in tot și în nimic, în același timp?
Doar el ştie.
Si cu ce te ajuta daca nu al tau este cel real?
Am dat acum cateva saptamani un exemplu cu un plic si un desen. Sa zicem ca eu fac un desen pe o foaie A4 si pun desenul intr-un plic. Eu sunt singura persoana care are acces la plic (chiar si dupa ce se termina experimentul). Care sunt sansele tale sa desenezi exact ce am eu in plic? Dupa ce ai desenat, cum poti sa stii 100% ca desenul tau este corect din moment ce nu ai acces la plic? Iti voi arata pe ultima suta de metri inainte sa mori ce se afla pe acea foaie. Asa e si cu zeii, de unde stii ca tu ai "desenul" corect daca nu ai acces la "plic" decat dupa ce mori? Daca nu e desenat nimic si tu ai facut ceva? Daca e desenat ceva complet diferit?
Un zeu cu adevarat iubitor si drept e incompatibil cu zeul biblic.
Interesanta ideia, faptul ca tu crezi ca nu pot vedea in plic decat dupa moarte nu inseamna neaparat ca asa este!
Pentru mine, cum am mai spus, am dovezi. si care, nu exclud posibilitatea sa ma insele!
Daca ma inseala pot ajunge decat la fel de rau ca ateii(dupa moarte)!
In ce priveste viata pe pamant sunt fericit, nu duc lipsa de nimic, nu sunt dependent de "N" vicii! Si avand speranta vietii vesnice in fericire ma face sa trec mai usor peste probleme!
Poate daca as fi fost ateu as fi trecut mai greu! In principiu, luand exemplul tau, nici ateismul nu ofera mai mult de un plic sigilat, in sensul ca nu poate dovedi ca totul e un joc al intamplarii oarbe, chiar daca unii pretind ca se poate!
Iar in ce priveste moralitatea e greu sa inghit din gura unui ateu ce e drept, iubitor, si ce nu e, atata timp cat ateismul spune ca moralitatea se invata si ca omul nu se naste fiinta morala!
In cazul asta, cine spune ce e moral si ce nu, ce e iubirea si ce nu, ce e dragostea si ce gesturi nu o reprezina? La cine e standardul? La romani, la europeni, la canibali?
Eu imi explic 90% poate peste din acuzele aduse de tine si multe altele cu privire la Dumnezeul bibliei! Iar unde nu reusesc, imi recunosc limitarile, pentru ca in fond nu eu am decretat codul moral, si cred ca va veni o zi cand voi intelege!
"Poate daca as fi fost ateu as fi trecut mai greu!"... de ce? Eu trec la fel de usor, poate chiar mai usor decat multi pe care ii cunosc (atei si religiosi).
"am dovezi"... fiecare religie are "dovezi" pentru zeii ei.
Nu stiu cum treci tu, nu spun ca nu ai dreptate!
"pentru mine am dovezi" ..asta inseamna dovezi subiective! Nu am sustinut ca dovezile mele pot fi testate pentru a deveni universal valabile!
"Nu am sustinut ca dovezile mele pot fi testate pentru a deveni universal valabile! "... nu am ce sa-ti zic la faza asta. Aici doar tu stii de ce le accepti ca fiind valabile.
Asa de curiozitate, imi poti zice cateva? (nu o sa ti le comentez)
Nu ma deranjeaza daca le comentezi!
1 imi e mai usor sa cred ca ceea ce vedem este opera unei fiinte inteligente decat o combinatie de nimic care in final da ceva si acel ceva se dezvolta spre complexitatea care o vedem azi, despre care unii oameni de stiinta, chiar si atei, au spus "sansele sunt ridicol de mici" si cu cat exploram mai mult realizam cata complexitate e in univers de la celula la cai galactice!
2 Desi nu am studiat decat putine religii, biblia mi se pare a fi cartea care raspunde cel mai complex la enigmele interioare ale omului!
Latura morala ..sa disting ce e bine si ce e rau
sa am tot mereu constiinta ca un semafor care sa ma condamne
Sa doresc sa fac binele si sa nu pot sa.l fac
In general mi-am gasit descrise toate starile interioare in cartea aia!
3 Mai mult decat atat solutiile care mi le-au dat cartea aia m-au schimbat mult in bine, atat in comportament cat si trairile interioare!
Da-mi un motiv sa schimb tot ceea ce cred.
Imi traiesc viata ca tine sau oricare alt pamantean de rand facand suficient cat sa duc o viata mai mult decat decenta, fara sa trag inapoi societatea sau dezvltarea ei! Cum ii spuneam si lui Casablanca "daca ai avea un prieten bolnav psihic care traieste in lumea lui si e fericit cu asta, caruia i-ai dori tot binele din lume si ai avea posibilitatea sa ii administrezi tratament sa isi revina din anomalia lui si sa realizeze ca vine de nicaieri, se indreapta tot intr-acolo, si ca adevarata viata pe pamant ii prea plina de neajunsuri, ca multe placeri sunt doar ca sa te robeasca, sa te faca dependent si sa regreti, ca oricat ai avea nu te face mai fericit, ca pastilele nu iti iau durerea, ca oricat ai vrea sa ramai vesnic tanar imbatranesti, si oricat ai vrea sa traiesti o sa mori...i-ai administra tratamentul sa-i vindece nebunia, sau l-ai lasa sa se bucure de jucaria lui imaginara?"
La primul punct, as putea sa te intreb de unde a aparut acea fiinta inteligenta. Daca vei zice ca a existat pur si simplu, la fel poti zice/accepta si despre univers fara sa mai fine nevoie de acea fiinta. Aici deja nu mai e vorba ca nu poti sa accepti lipsa acelei entitati. Ai tu nevoie sa crezi ca ea exista, ai nevoie sa crezi ca mai e ceva, ca viata asta nu se termina dupa ce mori, ca la sfarsit nu vei zice "doar atat?". Corecteaza-ma daca gresesc.
La punctul 2... acele cateva religii pe care le-ai studiat, le-ai studiat precum crestinismul sau doar "in trecere"? Care sunt acele cateva religii studiate si de ce nu ti s-au parut bune?
La punctul 3, la ce solutii te referi?
"sansele sunt ridicol de mici"... nu prea esti la curent cu descoperirile din stiinta nu? Legat de acest subiect, nu stiu daca ai observat dar eu in dezbateri nu prea intru in stiinta. Daca vrei, iti recomand un documentar "Through the Wormhole", e din 2010 si are 3 sezoane. Daca decizi sa te uiti la el, sa-mi zici dupa ce ai terminat cum ti s-a parut. (poti sa-mi dai un mesaj in cazul in care nu uiti)
A accepta o fiinta inteligenta e un lucru si a accepta un "nimic" devenind "ceva" e total diferit! Cred ca mi-ar fi mai usor sa accept ca dintotdeauna exista ceea ce vad azi, si aici m-ar contrazice atat crestinismul cat si stiinta care sustin ca universul nu e vesnic! E adevarat ca "am nevoie sa cred ca exista" si ma gandesc ca tocmai Creatorul a pus acea nevoie in creierul meu! In primul episod al documentarului (care in general ma depaseste) unde prezenta acele experiente pe creier, a spus "creierul poate fi stimulat si altfel nu doar de experiente mistice" RAspunsul meu logic la teoria lui ar fi, Poate fi adevarat ca creierul poate fi stimulat si altfel dar asta nu inseamna ca la o procesine religioasa creierul se stimuleaza electromagnetic! Nu are nici cea mai ieftina teorie sa dovedeasca asta! De aici si scepticismul crestinilor fata de microcip, este ca prin el sa fim controlati atat in ceea ce facem cat si in ceea ce simtim! Minunile de asemenea nu pot fi explicate! De ce omul de cand stim noi are inclinatia spre mistic (asta dovedita de istorie) daca nu ar avea creierul format de asa natura? si daca e format asa ce necesitate l-a facut asa?
2 in afara de crestinism stiu iudaismul f bine, islamul asa-si-asa(e o amestecatura de iudaism, si crestinism plus meditatii de-ale lui mohamed), budism si hinduism am citit doar o carte (nu au o coerenta logica ci se bazeaza doar pe experiente senzoriale)si religiile oculte tribale(aici tot e spiritism si vrajitorie de asemenea nu am gasit o logica )! In schimb prin crestinism mi le explic pe toate celelalte!
3 Solutiile sunt de ordin mistic si nu pot explica!
Si apropo de documentar, cred ca usor usor o sa/l urmaresc desi cum spuneam ma cam depaseste dar pare interesant! Chiar daca la cunostintele mele nu-i pot contrazice pe multi din ei!
"si ma gandesc ca tocmai Creatorul a pus acea nevoie in creierul meu!"... inseamna ca la mine (si nu numai) a uitat sa puna acea nevoie de cand eram mic.
"ma cam depaseste dar pare interesant!"... e imposibil sa nu ramai cu ceva dupa ce termini.
Nu stiu ce s-a intamplat la altii, intreba-l pe nenea ala
NU stiu cu ce-o sa raman, oricum n-am nici o sansa sa picep eu uitandu-ma la documentar tot ceea ce au cercetat mai multi oameni intr-o viata!
La faza cu plicul cred ca aveam mai multe sanse sa "raspund corect" decat la cea cu dumnezeu. pe cand nu stim daca un dumnezeu exista sau daca el ne vrea binele la plic era simplu ori aveam acelasi desen pe foaie ori nu iar zicand ca oricum nu o sa imi arati plicul probabil lasam foaia goala iar daca amandoi aveam foi goale (nondesene) erau identice
De considerat inca il consider un argument prost dar imi plac raspunsurile date de crestini cand e vorba ca ei sa piarda totul.
Cam răutăcios, nu crezi?
Eu? Nu
Este un pic rautacios, dar asta e adevarul.
Păi atunci să avem o discuție filosofica! Dar nu pe seama pariului lui Pascal, pe care personal îl văd cu o lipsă de esență.
Ce fel de discutie filosofica?
anonim_4396 întreabă: