Da a procedat corect. Nu a fi ateu nu înseamnă să impui ateismul. Eu de exemplu sunt panteist, nu mă regăsesc în vreo doctrină religioasă dar îmi plac rituri religioase deoarece celebrează ceva.
Cum adică dacă mai e ateu. Să fii creștin presupun să accepți că Iisus e zeu sau trimis de Yahweh, să accepți că Yahweh e singura zeitatev reală, și să urmezi în prealabil dogmele uneia din cele 3000 de culte iudeo-creștine. Dacă tipul exclude existența zeilor, dar s-a căsătorit religios de dragul convențiilor sociale nu îl face nici teist nici ipocrit. Raționamentul din spatele acțiuni nu e convingerea religioasă, cât iubirea pentru soția sa și respectul pentru proprii semeni. Are tot respectul meu un astfel de om.
Nu trebuie să te prefaci că crezi, nimeni nu îți poate impune asta. Dar când e vorba de relații, de orice fel de relații nu doar amoroase poți nevoit să faci anumite compromisuri. Ideea de facto e că convețiile sociale precum căsătoria religioasă sau bunele maniere nu sunt obligații, dar din respect pentru cei din jurul tău le poți adopta. Soția omului de exemplu nu cred că l-a obligat să facă cununia religioasă, dar el știind că ea crede în chestiile astea a făcut-o tocmai pentru că pe el nu îl afectează cu nimic, nu avea nimic de demonstrat dacă nu făcea, sau de pierdut dacă făcea.
Da, de ce nu. De exemplu Vinerea trecută a venit nu știu ce predicator religios pentru o conferință la pocăiți, ai mei erau destul de religioși până în 2012 fiind penticostali, după au lăsat-o mai moale cu religie în schimb soră-mea e religios practicantă. M-a chemat și pe mine la conferință și m-sm dus și nu m-a afectat cu nimic. Pentru că religia e un șantaj emoțional fără efect dacă îi cunoști mecanismul.