Nici un personaj din Biblie nu a umblat vreodată pe fața acestui Pământ. Întîmplările din Biblie sînt pur alegorice, fabulații și înfloriri și nu au nici cea mai mică legătură cu disciplina numită Istorie. Moise Maimon e autorul Vechiului Testament și Desiderius Erasmus e autorul Noului Testament. Există mulți alți oameni care și ei au înflorit pur și simplu Biblii.
Cercetările din anii 1940[modificare | modificare sursă]
O cruce a Sfântului Petru este o cruce latină inversată
Papa Pius XII a dispus, în anul 1939, efectuarea unor săpături arheologice sub Bazilica San Pietro din Roma, spre a se constata dacă mormântul și osemintele aparțin într-adevăr lui Petru. Cercetările au avut loc între anii 1940-1949. Analiza antropologică a scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi în jos, ceea ce, după unii, ar putea fi un indiciu că scheletul ar aparține lui Petru, în ipoteza că ar fi fost crucificat cu picioarele în sus, iar la coborârea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi. Împotriva acestei ipoteze stau două argumente:
nu s-au găsit urme de străpungere ale mâinilor cu piroane
reconstituirea nu arată că ar fi vorba de un bătrân de 60-70 ani, cu o statură impunătoare (cum se spune că ar fi fost Petru)
Craniul lui Petru, împreună cu presupusul craniu a lui Pavel, au fost duse și păstrate (până în ziua de azi) în cutia-osuar de sub ciboriumul-altar din bazilica „San Giovanni in Laterano" din Roma.
Nu există dovezi clare biblice sau științifice care să ateste sau să facă dovadă ca apostolul Petru a stat prea mult la Roma.[6][7][8] În general, așa stau lucrurile cu aproape toate mărturiile despre apostoli și sfinți: ele sunt, mai degrabă, fantezii teologice decât realități sau izvoare istorice,[9][10] lucru pe care îl afirmă însăși o definiție a cuvântului „hagiografie" din Marele dicționar de neologisme.[11] Hagiografiile, în special cele medievale, sunt folosite drept surse care puteau încorpora istoria instituțională și locală și ca izvoare istorice pentru practici religioase, obiceiuri și tradiții,[12] mai degrabă decât izvoare istorice despre personajele lor principale.
Faptul că Petru a fost episcop al Romei este confirmat de unele dovezi pozitive și, totodată, infirmat de dovezi negative.[13] În consecință, unii istorici au pus la îndoială această viziune tradițională a rolului lui Petru în Biserica Romană primară.[6][7][8][14][15] Totuși, cei mai mulți cercetători, atât catolici, cât și protestanți[16], cu deosebire cei catolici,[17] conchid că Petru a fost, într-adevăr, martirizat la Roma, în timpul împăratului Nero.[9]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Simon_Petru
Nu contează dacă Isus sau Pavel au existat în realitate.
Dacă au existat sau nu este irelevant pentru ororile de care s-a făcut vinovat creștinismul de la legalizarea lui din anii 300, de monstrul Constantin cel Mare pe care îl sărbătoriți voi, pana în era noastră.
Altceva, Biblia este o foarte foarte proasta sursa istorica. Nu trebuie sa se bazeze nimeni pe ea dacă vrea exactitati istorice.