Acum câteva luni simteam ca orice ma rog va deveni realitate la un moment dat. Acum simt ca vorbesc singura când spun orice rugăciune. Vreun ajutor? Dau funda

Cui te rogi ca sa-ti spun daca vei primii sau nu raspunsurile cuvenite?

A crede in dumnezeu nu inseamna a fi cersetoare

Te a pocnit realitatea. ai primit cel mai bun ajutor

1Tesaloniceni.5:17
Romani.12:12
Coloseni.4:2

=Evrei.10:36=

De fapt sunt perioade in care lucrurile iti merg bine si perioade in care merg mai prost, iar asta n-are nici o legatura cu rugaciunile la spiridusi inexistenti. Sau ma rog, ar putea avea unul negativ, daca in loc sa faci ceva util in directia realizarii unui obiectiv, pierzi timpul cu rugaciunile astea.

Inainte sa te rogi este necesar sa faci cercetari stiintifice despre Dumnezeu sa cunosti sa stii si sa dobandesti astfel o credinta adevarata potrivita cu realitatea.

Cei buni sufera pentru ca cei rai sa nu vada calea mantuirii. Dumnezeu raspunde la o singura rugacine: "Ajuta-ma Tata ceresc sa fac vointa Ta". Apoi poti rosti o multumire: "Multumesc Tata ceresc pentru toate lucrurile bune din viata mea". Atat! Nu te ispiti si amagi singura cerand sa-ti dea Dumnezeu una si alta. Acesta e veacul lui Satan si nu al Lui Dumnezeu. Hristos a vorbit despre veacul Lui Dumnezeu ce va veni dupa ce acest veac se va sfarsi in curand la Armaghedon.

Te-ai absorbit prea mult in teluri materialiste, sau cerintele tale sunt prea exagerante.
Alta e cand spui "indruma-ma sa stiu sa fac bani" in loc "sa gasesc un milion pe strada".
Alta e cand spui o rugaciune sa domine telul materialist in gandire fata de cel suprem al spiritului.
Cu privire la ce te rogi? M-ar ajuta mai mult sa ofer un raspuns clar si mai concis.

Eu de cand ma stiu obtin ce imi doresc cu intensitate.Este ca si cum universul ar complota sa-mi indeplineasca dorinta.
Nu are nicio legatura cu zeul biblic.
Se numeste legea atractiei.
Sunt mici reguli de respectat.

Mai exista si momente de descurajare in viata de credinta.
Uneori m-am rugat pentru niste situatii si am ajuns sa constientizez dupa ani de zile ca rugaciunile mi-au fost ascultate.

Ai vorbit singura toata viata. Abia acum realizezi?

Sa slabit credinta, increderea ca Dumnezeu exista si are grija de cei care asculta de El. A asculta de Dumnezeu nu inseamna a-ti ingradi libertatea, ci inseamna a te stradui sa devii un om normal (in cazul in care nu ai fost). Toti avem libertatea de a ucide, de a fura, de a minti, si altele ca acestea, numai ca astfel de fapte trebuie sa ti le asumi in fata societatii si a lui Dumnezeu si asta deoarece NU SUNT NORMALE.

Ai putea sa si oferi nu doar sa ceri. Te-ai putea preocupa mai mult de Dumnezeu, sa incerci sa il descoperi mai mult. Asa poate vei incepe sa cunosti mai bine cum sa te rogi, cu ce sa te rogi. Vei cunoaste si de ce ai nevoie cu adevarat. Daca cererile tale ar fi curate, ar avea un motiv bun spiritual vorbind si tu chiar ti-ai dori cu adevarat, in cele din urma El nu va ramane surd la dorinta ta.
Ar putea sa te deranjeze mai tare faptul ca nu il poti simti pe Dumnezeu in rugaciunile tale, ca nu poti auzi chiar parerea Lui.

Buna!
In primul si cel mai important rand trebuie sa fii crestina, pocaita si mantuita.
In al doilea rand trebuie sa te rogi cu credinta Marcu 11:24.

Important e sa ai incredere in tine, daca rugaciunea iti ofera un strop de autopersonalizare atunci continua sa o faci, dar daca simti ca nu te ajuta cu nimic degeaba o faci. Ps : Viitorul se construieste cu munca si sudoare, nu se viseaza.

Sunt normale aceste perioade. Sunt perioade de incercare, de parasire a harului. In astfel de perioade se pune cu adevarat la test credinta omului.

Fundamental este sa nu incetezi a spune rugaciunile. Chiar daca ai impresia ca nu esti auzita, nu inceta.

Credința nu trebuie să se bazeze pe ce simți, ci pe realitatea că El e aici și a promis că nu vorbim singuri când ne rugăm.

Amintește-ți ce oribil se simțea Isus pe cruce, aparent părăsit de Dumnezeu. „Noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit." (Isaia 53:4) În realitate, însă, Tatăl Său era prezent și suferea împreună cu El. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor" (2 Corinteni 5:19).

Uneori Îl căutăm bâjbâind, „măcar că nu este departe de fiecare din noi." (Fapte 17:27)

Ca un tată care își așteaptă cu brațele deschise fiul rătăcitor... Ca un prieten care stă la ușă și bate... „după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii." (Ioan 12:32) Când simți lipsa Lui, o mai mare nevoie de El, atunci e cel mai bun semn că Duhul Sfânt lucrează la inima ta să te atragă. Continuă să te rogi, povestește cu El ce simți. N-o să râdă de tine.

Esti in regula. Problema era daca te rugai si cineva iti raspundea

Nu te baza pe ceea ce simți! Biblia spune că inima omului este înșelătoare. Avem discernământ, ratiune, crede promisiunile biblice sunt singurele care contează sentimentele se schimba, dar chiar dacă cerul și pământul vor trece cuvintele lui Dumnezeu nu se schimba.