Acum ceva timp, m-am certat cu o persoană care mi-a făcut mult bine, care mă simpatiza și mă aprecia.
Am făcut-o din impuls, am crezut că mă minte în legătură cu ceva, dar nu era adevărat.
E o persoană bună, corectă, cinstită, una dintre cele mai cumsecade pe care le-am cunoscut.
I-am spus cuvinte dure și am fost foarte aspră cu persoană respectivă, am nedreptățit-o.

Am regretat mult și încă regret ce s-au întâmplat.
Am vorbit cu persoana respectivă, m-a iertat, mi-am cerut iertare de la Dumnezeu pentru ce am făcut, dar continuă să mă mustre conștiința, nu mă simt iertată de către Dumnezeu.

De ce se întâmplă asta?
De ce dacă i-am cerut iertare persoanei respective și lui Dumnezeu, mustrările de conștiință continuă?

Daca ești credincioasă, pot fi doua motive.
Poate fi vorba de o hipersensibilitate a conștiinței. De regulă apare la cei convertiți de curand, căci la convertire conștiința le-a fost trezită, și de aceea în anumite cazuri poate sa meargă prea departe, sa fie prea activa, fie sa fie ca in cazul tau, in care vina rămîne, fie sa se simta vinovați pentru lucruri care nu sunt păcate.
Iar în al doilea rând, probabil știi care e una din denumirile diavolului - Acuzatorul. Nu degeaba i se zice așa. Uneori ne acuza pentru ce am greșit. De aceea te poate mustra conștiința chiar daca ai cerut iertare. Un om care se simte vinovat e vulnerabil, pentru că nu se va apropia de Dumnezeu, crezind că nu e ok, curat, și departe de El va putea fi o victimă ușoară pentru cel rău, de aceea vine cu acuzații nefondate.
Ce trebuie sa faci e sa te increzi in cuvintul lui Dumnezeu, care spune că dacă ne cerem iertare, ea ne va fi dată. Daca faci asta, conștiința se va potoli in scurt timp.

Mergi la biserică si descarca-ti constiinta.

Bună, ce simți tu este normal.
Ea te-a iertat pe tine, dar este posibil ca tu sa nu te fii iertat pentru ce ai făcut.
Fii blândă cu tine, este în regula sa greșești.

Este normal să resimți vinovăție după ce faci ceva ce îți dai seama că a fost greșit sau rău față de o altă persoană, chiar dacă ai cerut iertare și ai fost iertată. Mustrările de conștiință pot fi un semn al conștiinței tale care îți arată că ai făcut un lucru care nu era în conformitate cu valorile tale și principiile tale. Ele pot fi o modalitate prin care îți amintești să fii mai atentă și să înveți din greșelile tale în viitor.

În ceea ce privește simțirea de a nu fi iertată de către Dumnezeu, poate că te poți concentra pe faptul că Dumnezeu este iubitor și îndurător și că întotdeauna ne dă ocazia să ne întoarcem la El și să ne împăcăm prin intermediul pocăinței sincere. Poți încerca să te rogi lui Dumnezeu să te ajute să simți iertarea Lui și să te ajute să înveți din greșelile tale și să devii o persoană mai bună.

Este, de asemenea, important să înțelegi că iertarea este un proces, iar este normal să ai nevoie de timp pentru a te simți complet iertată și pentru a trece mai departe. Poate că ar putea fi util să vorbești cu un prieten sau cu un terapeut despre sentimentele tale și despre modul în care poți face față mustrărilor de conștiință

E corect ce ți-a spus M679.
Pentru că încă nu te-ai iertat tu pe tine.
Va trebui să găsești o cale să te împaci cu tine însăți și să-ți accepți greșeala.

Incet, incet se va asterne si uitarea, ca vorba cantecului "si uitarea este scrisa i legile omenesti.

Probabil s-a stricat relația voastră, și regreți acest lucru. Încearcă sa reiei relația de unde a rămas

Wow, D-zeu... wow
scuze, sa stii ca nu vreau sa iti insult credinta, insa, daca TU nu crezi ca D-zeu te-a iertat, atunci poate vrei sa ajungi in secolul asta, unde, ce spui tu e cu totul altceva si altcineva
iar din cate vad raspunsuri, nu prea stie nimeni raspunsul corect, si nici eu nu il stiam pana o persoana din familie mi-a tras palme (metaforic) pana l-am perceput
si anume

TREBUIE sa te ierti tu insuti pe tine insuti

deci, primul pas e sa constientizezi asta, iar daca nu reusesti sa te ierti, atunci singura solutie e ori sa mergi la psiholog, ori sa traiesti cu regretul pana se atenueaza singur

Noi nu trebuie sa asteptam sa simtim ceva. Credinta nu are legatura cu sentimentele sau simtamintele.
Este adevarat ca Dumnezeu poate raspunde la rugaciunile noastre cu "Nu" sau "Nu acum". Dar in ce priveste iertarea, intotdeauna El spune "Da, te-am iertat!"
De aceea, cand ne rugam lui Dumnezeu pentru iertare noi trebuie sa credem ca ne-a iertat. Orice gand minuscul care ne spune ca nu suntem iertati de Dumnezeu, este de la cel rau si nu trebuie sa zabovim asupra lui. Noi trebuie sa credem pe Dumnezeu pe cuvant. Aceasta este credinta; aceasta este credinta care ne aduce pacea.

Mustrările de constiinta îți reamintesc ca la fel ca orice alt om ești predispusa la a păcătui și ca ai nevoie de Dumnezeu pentru a te sfinți.