Căsătoria ca făcut sex cu voia popii a fost inventată în 1563 de Conciliul de la Trento, vezi http://marriage.about.com/cs/generalhistory/a/marriagehistory.htm
Înainte de asta, biserica nu se ocupa în mod obișnuit cu căsătoriile oamenilor de rând, iar contactul sexual și mutatul la domiciliul conjugal se puneau drept căsătorie. Bineînțeles, relația nu rămânea secretă, ci era adusă la cunoștința rudelor, prietenilor și vecinilor.
În iudaism căsătoria era în mod istoric încheiată prin contract, întreținere financiară și contact sexual, dar era suficient un singur element din cele trei pentru a conta drept căsătorie. Prezenta unui rabin nu era necesară la încheierea unei căsătorii, vezi http://www.jewfaq.org/marriage.htm
Luther considera că deoarece căsătoria este o treabă lumească, ea nu este de competența bisericii. În viziune protestantă, biserica se ocupă cu sufletu', nu cu cine iei de nevastă.
Nu scrie nicăieri în Biblie ca "ce-a unit popa/rabinul, omul sa nu despartă", deoarece Isus n-avea de unde ști ce va trece prin mintea Papei și a cardinalilor în secolul al XVI-lea.
Despre căsătorie în iudaism: http://www.bbc.co.uk/religion/religions/judaism/rites/weddings_1.shtml
Ei au primit binecuvântarea lui Dumnezeu, căci El le-a creat având acest scop. Căsătoria asta înseamnă, cererea binecuvântarii lui Dumnezeu peste cei doi, bărbat și femeie.
Nu au trăit în concubinaj, i/a căsătorit Dumnezeu/Dunnezeu a făcut o femeie și a adus=o la om..de accea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă/sa Genesa 1/22, 24
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: