Cred ca fiecare are un rol pe pamant. Si aomenii au in ei samanta binelui, si pe cea a raului.
Eu nu as incerca sa-i schimb pe oameni, dar mai degraba sa pun apa pe samanta binelui din ei.
Sa le fac bine sa le inmoi inimile sa-i vad zambind.
Oamenii sunt oglinda. Daca le zambesc imi vor zambi si ei. Daca tip vor tipa si ei. Daca ii urasc ma vor ura si ei. Daca ii iubesc ma vor iubi si ei.
Un om rau nu se poate bucura de bunatatea ta de fericirea ta, si se va feri de tine.
Un om bun se va infructa, se va hrani cu fericirea ta, cu zambetul tau, cu bunatatea ta. Si va creste la randu-i in fericire si bunatate.
Inima omului poate fi foarte mare, si poate iubi mult, si pe multi. Sau poate fi mica, sa iubesca pe putini, si putin.
Rolul nostru este nu sa-i schimbam, ci sa-i ajutam pe oameni sa descopere samanta binelui din ei.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Absolut NU. Schimbarea vine din interior sub influenta celui caruia i te predai, Dumnezeu sau Mamona.
Răspunde 
As vrea ca toti oamenii sa-l cunoasca pe Iehova si sa aplice ceea ce ne spune Biblia, pentru ca foloasele le vor simti tot ei. 2Petru3:9
Toata lumea vrea sa schimbe lumea, dar nimeni nu vrea sa se schimbe. 
Nu, sa se descurce fiecare dupa cat il duce capul, daca il duce.
As vrea sa-i schimb in bine si sa-i fac sa-L cu cunoasca cu adevarat pe Mantuitorul Iisus Hristos si pe Dumnezeu.Dar nu oblig pe nimeni.Mantuitorul ne-a spus sa provaduim credinta si Evanghelia dar nu sa obligam pe cineva sa creada.As vrea sa fie oamenii mai fericiti cu ADEVARAT si nu prin lucruri materiale ci sufletesti.
As vrea eu sa schimb pe unii insa nu pot face nimic si nici nu as face-o. Tine fix de ei.
Daca cineva ma enerveaza, il ignor, nu incerc sa-l ochesc cu Biblia-n sistemu' nervos, sa-i ard neuronasii cu citate biblice, si cu tot cu iadul dupa ele.
Omul are aceasta tendinta, dar apare intrebarea: Schimbarea ce si-o doreste omul ar urmari binele si adevarul sau ar fi una subiectiva?
Sigur ca aş dori să-i ajut pe oameni să se schimbe în bine şi să-l cunoască pe Creatorul lor. Dar asta cu o singură condiţie: ca ei să accepte acest ajutor. Nu poţi impune pe nimeni să se schimbe, chiar dacă este vorba de o schimbare bună.
Nu, de ce sa ii schimb, ei au incercat sa ma schimbe pe mine ca sa ii schimb eu pe ei?
Nu, n-aş vrea (şi oricum n-aş putea) să schimb pe nimeni, pentru că, în primul rând, nu simt nicio îndatorire de a schimba lumea, şi în al doilea rând, oamenii din jurul meu nu sunt nişte bucăţi de plastilină, ca să-i pot modela după bunul meu plac. Nu am dreptul să-i schimb pe ceilalţi în nişte oameni pe care să-i pot respecta şi/sau aprecia, aşa cum nici ceilalţi nu mă pot schimba pe mine. Şi am început să urăsc oamenii ăştia care vor să schimbe lumea, doar pentru că nu le convine caracterul persoanelor din jur. Fiecare ar trebui să fie cum doreşte şi să nu-i pese de ăia care cred că au dreptul de a schimba caracterul altor oameni.
As vrea eu, dar nu stiu daca le-ar folosi. Nu suntem dupa un calapod toti. Si nici n-ar avea sens. Fiecare pune inceput schimbarii sale, iar apoi Dumnezeu inmulteste truda.
Scrie un parinte contemporan ca s-a dus, plin de elan tineresc misionar, la duhovnicul Cleopa si a intrebat cum sa faca sa mantuiasca mai multi oameni. Si parintele Cleopa i-a raspuns: "Maaaa, tu-i mntuiesti pe oameni? Dumnezeu ii mantuieste, nu tu." Cam asa e si cu schimbarea.
Noi trebuie sa ne facem doar datoria si sa nadajduim ca Dumnezeu ii va schimba si pe ceilalti, povatuindu-i spre caile Sale.
Asta.numai.Duhul.Lui.D-zeu.poate.
Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. (Ioan.16:8)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
