Alain de Lille, un teolog francez care a trăit în urmă cu vreo opt sute de ani, a afirmat că, citez (în engleză): "God is an intelligible sphere, whose center is everywhere and whose circumference is nowhere".
Ce a vrut să spună? Mie nu mi se pare să aibă vreun sens.Ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș zice că e ușor a scrie propoziții când nimic nu ai a spune. Sau poate are vreun înțeles subtil și nu l-am prins eu?

N-ai zis nimic despre propoziția de mai sus. Are vreun sens ce zice Alain acolo?

Pe Dumnezeu Îl cunoaștem din tot ceea ce El S-a descoperit omenirii: prin natură, prin Sfânta Scriptură și prin Isus Hristos.
Necredința este păcat. Păcatul a afectat chiar până la moarte spirituală capacitatea omului de a cunoaște pe Dumnezeu, de a fi spiritual.
Natura dovedește că Dumnezeu este Creatorul.
Scriptura este Cuvântul Său care îl ține pe om apropiat de Dumnezeu, pentru că ea este cartea, manualul de educație al omului.
Prin Isus Hristos cunoaștem că Dumnezeu este o Persoană așa cum suntem și fiecare dintre noi oamenii o persoană.

Noi mâncăm și bem; dar nu noi dăm comandă stomacului și întregii uzine umană ca să înceapă procesul de digestie.
Așa stau lucrurile și în cele spirituale. Noi învățăm, dar doar prin Duhul Sfânt putem să "digerăm", să înțelegem pe Dumnezeu, și doar prin El putem să devenim una cu El în cunoașterea Lui la nivel personal, atât cât cercetăm noi despre Dumnezeu și cât dorește Dumnezeu să ni Se descopere.
Nevoia noastră nu este să cunoaștem pe Dumnezeu fizic, ci spiritual. Dragostea este mai mare, relația este mai fierbinte atunci când trăiești prin credință. Este o bucurie, o plăcere să cauți, să cercetezi, să cunoști lucrurile în mod personal. Cu cât mai mare este plăcerea și bucuria să cauți să cunoști pe Dumnezeu! Pentru că aceasta împlinește nevoia sufletului nostru, și este singura ce aduce deplinătate vieții.
Nu vă luați după descoperirile teologilor, și cu atât mai puțin după descoperirile inteligenței artificiale. Călcați pe urmele acelora de care vorbește Sfânta Scriptură că au calcat pe urmele lui Isus Hristos. Cu cât mai mult să călcați pe urmele Sale!

Această frază poetică și filosofică încearcă să descrie natura lui Dumnezeu, depășind limitările fizice obișnuite. Să analizăm fiecare parte:
* "Dumnezeu este o sferă inteligibilă":
* "Inteligibilă" înseamnă că Dumnezeu este înțeles prin intelect sau rațiune, nu prin simțuri. Sugerează că natura lui Dumnezeu este abstractă și conceptuală, nu fizică.
* "Sferă" este o metaforă. O sferă este o formă perfect simetrică, sugerând completitudine, perfecțiune și unitate. De asemenea, implică faptul că Dumnezeu este atotcuprinzător.
* "al cărei centru este pretutindeni":
* Această parte subliniază omniprezența lui Dumnezeu. Înseamnă că Dumnezeu este prezent în toate locurile în orice moment. Nu există o locație unică și fixă pentru Dumnezeu; Dumnezeu este la fel de aproape de tot.
* "și a cărei circumferință nu este nicăieri":
* "Circumferință" este limita sau marginea unui cerc sau a unei sfere. Această frază implică faptul că Dumnezeu este infinit și fără limite. Nu există o limită sau o margine a ființei lui Dumnezeu. Dumnezeu este dincolo de orice constrângeri spațiale sau temporale.
În esență, citatul sugerează:
* Dumnezeu nu este o ființă fizică, ci o realitate conceptuală.
* Dumnezeu este prezent peste tot și nu are limitări spațiale.
* Dumnezeu este infinit și fără granițe.
Implicații filozofice:
Acest citat reflectă o influență neoplatonică, care a subliniat natura abstractă și transcendentă a divinului. Este o încercare de a reconcilia ideea unui Dumnezeu personal cu vastitatea și misterul universului. Este o modalitate de a încerca să descrii ceva care, prin definiție, este dincolo de înțelegerea umană, folosind limitările limbajului uman.
Sursa:Gemini
Cheers

A zis asa ceva și nu a fost ars pe rug? Uay, mare minune!

Originea acestei propozitii e mult mai veche decat ce ai gasit pe Wikipedia si este atribuite filozofului grec Xenophanes din Colophon.

Toata problema a pornit de la teologii care incercau sa atribuie divinitatii o forma fizica si mai ales umana, "barbosul furios" la religiile abrahamice, "zeii frumosi", dar phutaciosi in religia greaca si asa mai departe. In plus mai atribuiau divinitatii si locuri fizice si limitate unde stateau, ceea ce oricine cu un pic de minte si capacitate de analiza constata ca se bate cam in cap cu conceptul de atotputernic si mai ales atotcuprinzator.

Atunci filozofii care chiar incercau sa intelega macar un pic divinitatea au ales o sfera infinita ca reprezentare conceptuala congruenta cu ce pot intelege oamenii si care are aceste proprietati matematice interesante:

- este UNICA, nu poate fi decat o singura sfera infinita, ea cuprinde TOTUL, deci nu exista nimic in afara acestei sfere si este nemasurabila, nu are diametru sau circumferinta.

- centrul este in oricare punct il alegi, nu exista un punct favorit, chestie care se poate demonstra matematic, dar a intrat in conflict cu multe concepte ale religiilor "consacrate", din care cauza s-a pus batista pe tambal pe aceasta idee si considerata erezie.

- daca adaugi si proprietatea de inteligenta, atunci e clar de ce divinitatea e atotstiitoare pentru ca are toata inteligenta posibila.

Reprezentarea asta se potriveste foarte bine cu teoria Big Bang, care reprezinta universul ca o sfera in expansiune si la marginile careia nu se poate ajunge din cauza limitarii vitezei de deplasare.

Oricum, daca e o tema, e o tema bine aleasa, felicitari profesorului, antropomorfizarea divinitatii a fost prima chestie care m-a indepartat de religia traditionala.