"Am auzit ca e sanatos si normal sa ti fie frica de moarte"
Nu e deloc. Cine ți-a zis asta te-a mințit.
"dar eu nu pot sa-mi iau gandul de la faptul ca o sa fiu non-existent."
Nu vei fi. Sufletul e nemuritor.
În rest, gândește-te că n-are de ce să-ți fie teamă. Trupul acesta e o închisoare, iar sufletul este legat de el ca un câine de un stâlp. Și ce trebuie să facă un suflet dacă nu să se purifice (katharsis), tăindu-și toate legăturile cu trupul, pentru ca după ce moare să poată fi liber. Toată filosofia este o pregătire pentru moarte, zicea Socrate. Moartea e un lucru de care n-ar trebui să ne fie frică, ci eveniment pe care să-l așteptăm cu drag, căci el ne va permite să ne eliberăm din temnița noastră de materie pentru a ne înălța spre planuri ontologice mai înalte, pentru a ne uni cu divinul, așa-zisul proces de teoză.
Așa că "memento mori" - adu-ți aminte că ai să mori. Adu-ți aminte și încearcă să practici virtutea cât vei mai trăi. Nu pentru vreo răsplată, ci pentru că virtutea în sine e un lucru bun. E singurul bun, de fapt. Nimic altceva nu e bun, afară de virtute - căci virtutea face bine sufletului, fiindcă îl scapă de elementele materiale care-l contaminează. La ce folosesc cele ce-i fac bine trupului, dacă trupul moare și se descompune? Gândește-te la scena aceea din "Hamlet", cu Yorick, sărmanul Yorick. Ori gândește-te la Alexandru - și el și servitorul lui sub același pământ se odihnesc și tot aceeași viermi îi mănâncă. Viermii nu discriminează. Iar adeărata noblețe stă în filosofie (Seneca, scrisoarea 46).
Iti sugerez sa te spovedesti si sa te impartasesti. De asemenea poate ar fi bine sa vorbesti cu un psihoterapeut sa vezi daca exista un eveniment in viata ta care a pornit aceasta teama obsesiva.
Atunci cand ai o relație buna cu Dumnezeu si stii ca El te a mantuit nu iti mai e frica de moarte deloc, ba chiar o aștepți ptc iti doresti sa scapi de acest pamant si sa mergi la Domnul tau unde vei petrece o vesnicie in bucurie. Daca ai aceste temeri intense inseamna ca tu singura constientizezi ca relația ta cu Dumnezeu nu e buna si nu ai siguranta intrarii in rai. Aceasta siguranta nu ti o pot da psihologii, medicii sau oricare alta persoana. Aceasta siguranta ti o poate da doar Dumnezeu
Nici preoții, nici călugării, nici sfinții nu ar trebui și nu sunt siguri de propria lor mântuire. A fi sigur de mântuirea-ți înseamnă a fi mândru, ceea ce e un păcat capital și de care e foarte greu de scăpat.
Tu ai citit Biblia? Pavel avea nadejdea mântuirii, stia ca va ajunge in rai:
2 Timotei 4:8: "De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea" Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. "