Nimeni nu ajunge in rai... doamne-doamne ne-a pus reguli prea stricte,ne-a facut viata un calvar,a facut din noi oameni prea slabi,si tot are pretentia sa ajungem langa el (nu scriu cu majuscule,ca nu merita). Odata ce vom ajunge toti in iad, PROBABIL isi va da seama de greseala facuta si va "stinge focul" de acolo, eh, si uite cum eu impreuna cu alti "prietenasi" am reusit sa traim bine si in iad.(nu te iau la misto, uneori imi place sa gandesc asa)
Mândria e în capul listei păcatelor capitale, Ema. Ia-o mai ușor.
Primul lucru pe care trebuie să-l învețe un creștin e umilința. Tu vii aici și ne râzi în bot, la propriu, cu locul tău asigurat în Rai, de parcă ți l-ai cumpărat. Te comporți ca un veritabil Becali. Tu, practic, ai dat de înțeles prin răspunsul ăla, că știi ce e-n mintea lui Dumnezeu. Și asta nu e siguranță, e îngâmfare.
Imi pare rau daca asa ai inteles tu. Daca ai cunoaste Cuvantul lui Dumnezeu ai intelege ca odata cu iertarea pacatelor primesti siguranta mantuirii. Daca eu m-as indoi de promisiunile lui Dumnezeu ar insemna necredinta si ea este cel mai mare pacat.
Ema, dacă, prin absurd, vine Iisus pe aici atunci sigur va dori să iasă la o bere cu mine și nu cu dronele alea cu 3 neuroni în cap numiți creștini.
O să-mi povestească ceva de genul: Frate, stai chill că nu tu ești problema. Nu mi-ai cerut niciodată nimic și ai ajutat oameni când ai putut.
În schimb e o tembelă Ema ce-mi cere numai bani și sănătate. M-a disperat cu mesajele.
"Primul lucru pe care trebuie să-l învețe un creștin e umilința."- Frumos spus. Si adevarat. Crestem, totusi, toata viata, e un proces.
Ei bine, eu ma bazez pe caracterul lui Dumnezeu.Ca sa intelegi mai bine, imagineaza-ti ca la intrarea in oras o grupa de circari isi pregateau cu multa grija numarul pe care aveau sa-l faca in mijlocul drumului. Au intins o funie peste drumul principal cam la patru metri deasupra soselei(de la o cladire la alta), iar unul dintre ei a luat o roaba si in vazul tuturor a trecut cu roaba pe funie pana in partea calalta. Cei de jos, in numar de vreo trei sute, priveau uimiti indrazneala si indemanarea circarului. Cand acesta ajunse cu bine in partea cealalta, isi rotii privirea peste multimea adunata si zise;-Credeti voi ca pot sa mai trec inca odata? Sute de urale se inaltara din piepturile lor si vreo trei sute de manuri ridicate in semn ca sunt de acord cu cele spuse de circar. atunci acesta rotindu-si inca odata privirea peste multime spuse cu indrazneala:-Cine zice ca crede sa vina sa urce in roaba. uralele se transformau incet in murmure si manile ridicate coborau in semn de neputinta. Nimeni nu a indraznit in acea zi sa urce in roaba.Una este sa crezi in Dumnezeu si cu totul alta a te incredinta in mana Lui.Asta e deosebirea a crede cu mintea si a crede cu toata fiinta.
CracanelTrasPrintrunInel întreabă: