Am facut un pacat mai mare,am fost sa ma spovedesc,iar parintele mi-a spus ca nu am voie sa ma impartasesc, ci trebuie sa iau Agheazma mare.In ziua cand am luat acea Agheazma mare am vreo restrictie? Sa nu sarut, sa nu scuip sau de astea? In special vreau sa stiu daca am voie sa sarut?

Referitor la o "confuzie" făcută mai sus...
Ecclesiastul 9, 5 prezintă doar UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel uman, (greşit) ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei DEZBATERI ce are loc în mintea autorului.

Este clar că acest pasaj, Ecc. 9, 5 exprimă o concepţie greşită, străină de Dumnezeu!

O dovadă în acest sens - un alt verset contradictoriu (punct de vedere uman gresit):
(Eclesiastul 9, 2) "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău"
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Dar este doar un punct de vedere gresit, subiectiv, aflat IN DIALOG cu Divinul.


Tot la fel, Ecclesiastul 9, 10 redă un punct de vedere uman greşit, aflat în DIALOG şi controversă cu cel al lui DUMNEZEU: "Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune." (Ecc. 9, 10)

Evident, în lumea "dincolo", sufletul nu mai duce aceeaşi existenţă, nu mai poate lucra pentru mântuirea sa ("nu se află nici faptă"), nici nu mai poate contrubui la formarea sa spirituală ("nu se află nici înţelepciune"). Textul nu spune că nu mai există viaţă conştientă, existenţă!
Dimpotrivă, Scriptura subliniază de multe ori VIAȚA CONȘTIENTĂ și EXISTENȚA sufletelor în lumea "dincolo".

În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă: "Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale..." (Eclesiastul 12, 1-13).
"ŞI CA PULBEREA SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN PĂMÂNT cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat." - Ecclesiast 12, 7

Versetul Iezechiel 18, 4 nu se referă la nici o moarte a sufletului! Exceptând propaganda eronată a sectei iehoviste, nici un verset al Scripturii nu se referă la vreo moarte a sufletului! Ceea ce ignoră cu desăvârşire această sectă este procentul copleşitor al exprimării METAFORICE, simbolice, polisemantice, întâlnite în Biblie!

Din CONTEXT reiese faptul că israeliţii se plângeau de faptul că pedeapsa pentru ceea ce a făcut tatăl, cade asupra urmaşilor săi! (citând un verset care zicea: "Părinţii au mâncat struguri acri şi copiilor li s-au strepezit dinţii" -vers. 2)

In acest CONTEXT (dificil de înţeles pentru o anumită grupare necreştină), versetul 4 vine ca un răspunsul al lui Dumnezeu la această problemă de mai sus: "Cel ce a păcătuit, acela va muri" (în sensul că DOAR acela va fi învinovăţit, pedepsit sau se va COMPROMITE din cauza păcatelor sale).

Exprimarea METAFORICĂ este foarte des întâlnită în Biblie. Dar lipsa de cultură lingvistică a dus la interpretări eronate ale ei, la apariţia a zeci de mii de feluri de interpretări si secte.

Scuze pentru redundanţă şi pentru mărimea textelor, dar lămurirea acestor aspecte nu e deloc simplă. Manipularea sectantă chiar pe interpretări simpliste, eronate, si prin scoatere din context se bazează!

Cuvântul "suflet" ARE ÎN BIBLIE MAI MULTE ÎNŢELESURI!

1). Uneori se referă la VIAŢA (trupului) unei persoane;
2). alteori la PERSOANA însăşi;
3). iar în alte cazuri se referă la PARTEA LĂUNTRICĂ CE SUPRAVIEŢUIEŞTE MORŢII OMULUI!

Unele culte, în mod conştient greşit, neagă această ultimă semnificaţie a cuvântului suflet. Dar sunt contrazişi de toate celelalte versete referitoare la suflet ale Bibliei:,, Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10, 28);

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" (Luca 12, 4-5). Textul ne spune că după moartea omului, el poate fi aruncat în gheenă. Dacă nu ar mai rămâne nimic după moarte, aşa cum pretind unii, ce mai poate fi aruncat în gheenă?

În II Corinteni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre corp ca despre un cort pământesc în care trăim, adăugând că el ar dori să fie acasă cu Domnul şi că "toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut pe când trăia în trup" (II Corinteni 5, 10).
Ce parte din Pavel ar putea să părăsească trupul şi să meargă acasă la Domnul? Sufletul.
Apocalipsa 6, 9-11 vorbeşte despre "sufletele celor înjunghiaţi" care cer lui Dumnezeu răzbunarea sângelui lor. Este adăugat că "fiecăruia din ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei". Deşi aceste suflete fuseseră ucise, ele sunt descrise ca fiind în prezenţa lui Dumnezeu şi având o conversaţie cu El!