Am intrebat o calugarita "de ce mai nasc femeile in chinuri daca isus a venit sa ierte pacatul stramosesc?" si mi-a zis "pai trebuie botezul". Am intrebat-o "si femeile botezate de ce mai nasc in chinuri? ", intrebare la care mi-a zis "vorbim mai incolo ca acum nu am timp". Din moment ce nasterea in chinuri este o pedeapsa pentru pacatul stramosesc si isus a venit sa-i ierte pe oameni de acel pacat, intrebarea e de ce mai nasc femeile in chinuri? Nu trebuia o data cu iertarea sa vina si eliberarea de pedeapsa?

1 - Nu cred ca e prea corect ca un parinte sa spuna "te iert pentru ca ai spart vaza aia rosie dar o sa te bat pana pe la 20 de ani pentru ce ai facut".

2 - Si cu atat mai putin mi se pare corect ca un parinte sa spuna " te iert pentru ca fratele tau a spart vaza aia rosie dar o sa te bat si pe tine pana la 20 de ani pentru ce a facut el "

(* daca nu va plac intrebarile si raspunsurile mele, nu mai raspundeti la ele)

Nu stiam ca team lasat gravida? acum te gandesti la avort?

Si daca e asa de chinuitoare nasterea de ce stau fetele cracanate iar? ca sant cu doi,trei, zece.,, enspe copii? ia raspunde-mi? te pomenmnesti ca placerea e mai mare decat durerea? dar nu am vazut nimic in intrebarea ta despre placere, dragoste, datorie materna, conjugala?

Nu ca ema s-a rugat pentru noi doi azi la biserica de dimineata

In mare parte, femeile cu enspe copii nu au o posibilitate financiara buna si nici un IQ prea ridicat. Cred ca ai observat si tu asta.

In foarte multe cazuri, copiii se fac pe modelul "hopa scuze". Totusi... altul era subiectul nu crezi?

Deci suntem iertati de pacatul stramosesc, dar... nu inseamna ca nu-l mai avem...

Interesantă întrebarea...
În orice caz, în privinţa „dezordinii exterioare", pe lângă naşterea în suferinţă a mai rămas în continuare şi natura muritoare a omului, şi posibilitatea căderii, şi dezordinea din natura exterioară etc.
- Mântuitorul Hristos a venit să-i ierte pe oameni de păcatul strămoşesc, dar în primul rând să redeschidă oamenilor posibilitatea mântuirii. Nu a existat pretenţia că întreaga ordine a naturii şi a lucrurilor va fi restabilită, la fel ca la început.
- Păcatul a produs în primul rând dezordine interioară şi în al doilea rând, ca o consecinţă indirectă, dezordine exterioară. În privinţa „dezordinii interioare", oamenii au primit din nou harul împăcării cu Dumnezeu, „acoperire" pentru posibilitatea iertării păcatelor (prin om a venit căderea, în virtutea „solidarităţii", tot printr-un om trebuia să vină şi eliberarea), etc.
În privinţa „dezordinii interioare", nu s-a făcut mare lucru, a răms ca dovadă a „unei căderi precedente", riscul sau pericolul unei posibile alegeri greşite care există atunci când omul are la dispoziţie libertatea...

Adica? E pe modelul "te iert pentru ca ai spart vaza aia rosie dar o sa te bat pana pe la 20 de ani pentru ce ai facut"?

Nu e clasicul gaura ramasa de la cuiul scos...

Sa zicem ca ti-ai pedepsit copilul sa stea toata saptamana in camera lui pentru ca a spart "vaza rosie". Dupa prima zi te decizi sa-l ierti. Dupa ce l-ai iertat mai continui sa-l ti in camera pentru restul saptamanii sau nu? Din moment ce l-ai iertat, presupun ca nu-l pedepsesti in continuare.

Gaura se poate astupa mai ales ca dumnezeu este atotputernic.

Corect, dar cand mai exact?
Asta la venirea Domnului:
Maleahi 4.1

Si pana atunci nu putea dumnezeu sa repare macar pe jumatate gaura lasata de cui? Sa zicem ca ar fi ridicat pedeapsa femeii si a barbatului dar ar cere ca oamenii sa se "reabiliteze" in ochii lui. (e la fel de stupid ca testul cu fructul din gradina edenului mai ales ca el stie totul dinainte sa se intample dar trec peste). Dupa cum am mai zis, din moment ce ti-ai iertat copilul pentru ca a spart "vaza" presupun ca nu-l pedepsesti in continuare nu?

Ce-ţi mai place să le îmbârligi.
Hristos vine pentru restabilirea legăturii om divinitate.
NU pentru a ne absolvi de condiţia umană.
Mântuitorul spune clar că toţi care vor să-i urmeze trebui să-şi ia crucea.
Când o femeie naşte îşi lucrează de mântuirea, pentru că acceptă durerile.
Naşterea este atât binecuvântare cât şi blestem.
Dacă femeile nu ar mai accepta chinurile facerii, omenirea n-ar mai exista iar, omul şi-ar întoarce spatele de la Dumnezeu pentru egoismul propriu.
Păcatul-întunericul NU poate sălăşlui în acelaşi loc cu lumina.
Înainte de venirea lui Hristos oamenii ajungeau automat în Sheol.
Păcătoşi sau drepţi cu toţii sălăşluiau în aceeaşi dimensiune despărţiţi fiind de o prăpastie, diferenţa era că Drepţii aşteptau în tihnă în Sânul lui Avraam fără să fie chinuiţi.
Dar ei nu se puteau bucura pe Deplin de lumina Împărăţiei din cauză că neamul omenesc purta stigmatul păcatului.
Aşadar când se spune: botezul te iartă de păcatul strămoşesc, înseamnă că botezul deschide omului şansa împărăţiei şi sufletul său nu ajunge automat în Sheol, fiind absolvit de ruptura păcatului Adamic prin jertfa lui Hristos.

Ok, el zice ca te iarta dar continua sa te pedepseasca (pentru ceva ce nu ai facut). Destul de interesanta aceasta "iertare" oferita de un zeu bun si iubitor.

Corect, dar gaura de la cui cu ce se astupa?
Sau piciorul rupt de la masa cum se repara?
Nu cumva te duci si bagi lemnu in apa ca sa se umfle si astfel sa se astupe gaura?
Sau nu te duci si repari masa, ca sa poti sa mananci pe ea?
Sau vaza nu te duci si o lipesi, sau cumperi alta?
Dar cand?

Zeul tau e "atotputernic" nu? Nu are importanta metoda folosita. Poate sa clipeasca si sa se repare totul pe loc. Poate face in asa fel incat totul sa se repare in prima microsecunda de dupa accident.

Pentru ca aici Dumnezeu lasa soare si ploaie si peste cei buni si peste cei rai.Doar dupa moarte, fiecare va primi rasplata sau va suporta consecintele faptelor pe care le-a facut pe cand traia in trup.

"Ok, el zice ca te iarta dar continua sa te pedepseasca "
Ţi-am explicat că femeia se mântuieşte prin naştere.
Care nu e doar blestem ci şi binecuvântare pentru că DĂ VIAŢĂ.
Omul are deschisă calea mântuirii, mai departe fiecare o lucrează.
Ai o ŞANSĂ să te mântuieşti.
A avea o şansă nu înseamnă automat mântuire.
Fiecare îşi cultivă virtuţiile şi mântuirea.
Mulţi chemaţi puţini aleşi.

"isus a venit sa-i ierte pe oameni de acel păcat"-de care păcat mai exact? păcatul este o fapta, ceea ce noi numim "păcatul strămoșesc" este obișnuința dintotdeauna a omului de a o comite nu poți sa fii iertat decât de ceea ce ai făcut, da.Ideea e mai degrabă: "și tu, ca și tatăl sau fratele tău, vei sparge cel putin o vaza-iar cioburile te vor răni.Eu te iubesc oricum și o sa te îngrijesc"
Oricum, femeile din ziua de azi pot alege (cred) dacă sunt de acord sa sufere sau nu.

"Nu cred ca e prea corect ca un părinte sa spuna: „te iert pentru ca ai spart vaza aia rosie...".
- Scopul principal al canonului dat la spovedanie nu este pedeapsa. Oricum acea aşa-zisă "pedeapsă" care constă în amânarea Împărtăşaniei, în nici un caz nu compensează răul făcut, care uneori poate fi foarte mare... Canonul dat la spovedanie are scopul de a da o şansă introspecţiei interioare, conştientizarea sinceră a greşelii. Doar această introspecţie însoţită de harul divin poate restabili eficient o ordine interioară.

- De multe ori greşeala făcută poate avea o complexitate foarte mare. Poate fi legată de foarte multe lucruri (ierarhia priorităţilor vieţii- care poate fi întâmplător sau nu, greşită, concepţia de viaţă, concepţia despre bine şi rău, despre libertate, despre importanţa empatiei, despre gravitatea egoismului şi a orgoliului etc. ). Toate acestea, pentru a putea beneficia de o analiză la rece, au nevoie de timp de meditaţie, de modestia de a le acorda totuşi timp în faţa vârtejului preocupărilor, grijilor şi "priorităţilor" vieţii. Nu este uşor să le acorzi timp. Dar în acest sens, „duşul rece" al unui Canon îi poate reaminti omului că nu sunt toate O.k. în viaţa sa, că lucruri foarte grave se întâmplă cu sufletul şi conştiinţa sa...
- Şi astfel omul se poate orienta măcar în parte şi la aceste probleme, pe care altfel poate că le-ar şi tratat cu superficialitate şi ar fi zis:,, am fost acum cinci minute şi am rezolvat-o şi pe asta..."

Ca sa ai un dialog cu o calugarita trebuia sa mergi pe la manastiri. Ceea ce nu prea cred. Asa ca hush d'aisha!

- Referitor la a doua întrebare, arbitrul care dictează aici este conştiinţa celor doi.
- de multe ori conştiinţa unui "complice" nu se simte atât de "fără pată"

Sau poti sa ai dialog cu calugarite la scoala mai ales daca ai fost la teologie nu doar la manastiri... "Asa ca hush d'aisha!"

Punctul 2 se refera nu doar la "complice" ci si la oamenii care nu au participat. Cred ca mai corect ar fi fost " te iert pentru ca acum 50 de ani cineva a spart o vaza rosie dar o sa te bat si pe tine pana la 20 de ani pentru ce a facut acea persoana". Oricum, cred ca ai prins ideea. Dumnezeu te pedepseste si te considera vinovat de ceva ce nu ai facut, te considera vinovat de ceva ce au facut 2 persoane cu exagerat de mult timp in urma.

Nu e atot puternic...omnipotent nu?

Ce?

Gaia? pentru Dumnezeu; persoanele care le cunosc eu ca avand o familie numeroasa, poseda o inteligenta fata de care, a ta, pare nici pana la genunchiul broastei.si sant atat de harnici toti si atat de responsabili si ascultatori unii de altii, si ajutatori incat incep sa ma intreb; oare de ce discut eu cu tine? si ce? eu insumi vin dintr-o familie foarte numeroasa, in care nu-mi mai cunosc rudele fiindca nu mai am cum.si nu sant nici prosti, nici saraci, nici de plans.dar tu ESTI de plans.iar calculatorul nu-ti tine loc de IQ.

Tu chiar nu poti sa lasi un comentariu in care sa nu insulti? Din comentariile tale nu prea dai dovada de un IQ ridicat. Cainele meu care vine si bate la usa cand ii este foame e mai inteligent si mai cu bun simt decat tine bai militecticus. Parca tu esti acela cu 40 de primaveri (sau ceva de genul) nu? Daca nu poti sa nu insulti, macar da dovada de bun simt si nu-mi mai raspunde la intrebari si comentarii pana nu inveti sa vorbesti frumos. Iti lipsesc "cei 7 ani de-acasa".