Am niste nelamuriri legate de Biblie:
Totuşi, în ciuda necredinţei din lume, de mai multe ori Dumnezeu apare literal în formă umană reală, El Însuşi, este ca om, în Vechiul Testament (de exemplu, Geneza 3:8; 18:1-19:1; 32:22-30 / Osea 12:3-5; Judecători 13:2-23).
Daca Dumnezeu este un om,cum poate el sa ne priveasca pe toti de sus? De exemplu,daca tu esti intr-o camera fara geamuri poti vedea doar toate lucrurile din acea camera, nu si de afara.


Isus a spus, "Eu şi Tatăl una Suntem"
In Ioan 14:28, Isus a zis: "Tatăl Meu este mai mare decât Mine."
Deci eu nu mai inteleg... Daca Scriptura spune ca Ei una sunt, de ce Tatal este mai mare decat Fiul? Nu ar trebui sa fie egali din punct de vedere al dumnezeirii? Uite si alte versete:
În Ioan 5:19, Isus a zis, "Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci numai ceea ce El vede pe Tatăl făcând"
În Ioan 7:16, Isus a zis: "Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce Ma trimis pe Mine"


Ioan 4:24 spune, "Dumnezeu este Duh,"
Deci mai sus s-a mentionat ca Dumnezeu este om,iar aici spune ca Dumnezeu este duh!? E o diferenta mare intre om si duh. Duhul,in special nu are carne si oase si nu poate fi vazut de ochiul uman.


Si daca aceste Dumnezeu este atotstiutor ar putea sa prezica o tragedie, nu-i asa? Si daca mai este si atotiubitor ar putea sa impiedice acea primejdie.Corect? Si atunci, de ce n-o face? Acum sa va vad!

Bun, perspectiva ta este adevarata din punctul tau de vedere, pentru ca este credinta ta in necredinta in Dumnezeu. Tu ti-ai format dealungul timpului niste principii, ideii, credinte si toate astea ti le-ai construit prin diferite informatii auzite, vazute, simtite, dar crezi tu ca tot ce ai vazut, simtit, auzit sunt adevarate? unele le poti simti, pipai, vedea, le poti explica, deci prin stiinta inseamna ca exista, dar sunt si unele pe care nu le poti explica si pe care nu le vezi, dar ai credinta ca ele exista, de exemplu gandul, stii ca exista dar nu stii ce e, nu il vezi nu il poti mirosi, dar el exista pentru ca asa l-am numit noi si face referire la ceva. Iubirea, nu o vezi, mirosi, pipaii, dar o simti, si tu crezi ca aia e iubire, uneori ne inselam si vedem iubirea altfel, pentru ca nu o cunoastem, si aici intervine si ratiunea, iar credinta este legata strans cu ratiunea pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu. Atunci cand iubesti simti sentimentul, dar stai sa te gandesti: sentimentul asta e iubire buna sau e iubirea aceea ca si cum as avea nevoie de el? si daca e iubirea aia cum ca persoana de langa tine te-ar face fericit tu fiind trist in general, aceea nu e iubire adevarata ci e o nevointa mascata in iubire. Tu invatand iubirea dupa informatiile lumesti, dar daca te raportezi la Dumnezeu, totul ti se va releva, vei stii ce e bine ce e rau, ce inseamna iubirea adevarata si ce e stricacios. Eu acum degeaba iti zic ce cred eu despre Dumnezeu si cum il vad eu, pentru ca tu pana nu o sa ai de-aface cu El si nu o sa Il cunosti mai bine, tu o sa ramai in credinta ta lumeasca pentru ca altceva nu cunosti. Aici intervine alegerea si vointa, daca vii spre Dumnezeu usor usor ti se va deschide mintea si vei intelege de ce e Dumnezeu asa, de ce nu e asa...de ce a permis razboaie, ca de ce sunt bolnavi in lume, de ce nu ajuta lumea. Sa stii ca intrebarile pe care le ai le-am avut si eu inainte, si eu eram un om "normal" fara "spiridusi" care isi traia viata si gandea ca tine. Iar ca sa iti raspund cat de cat la intrebarile tale. Dumnezu are grija de noi sa nu ne "manance" satana, dar are grija de noi aceia care asculta de El, bine are grija si de ceilalti, numai ca problemele si bolile vin din neascultarea lor, nu din vina Domnului, El vrea ca toti sa vina la El si sa ii ajute si sa ii invete, dar omul e incapatanat si face tot cum vrea el, si d-aia sufera. Dumnezeu stie ce e bine pentru noi, dar noi suntem razgaiatii si nu vrem sa ascultam de el ca sa ne fie bine. Iar la ceea ce zici tu ca lumea a inventat fel de fel de "spiridusi" bibli peste biblii, dumnezei peste dumnezei, dap, nu poti sa te increzi in ceva fara sa si cercetezi. Fraza cu crede si nu cerceta nu e scrisa nicaieri in biblie, e inventata de cineva care nu avea ce face. Il biblie chiar e contrariul: scrie ceva de genul sa crezi si sa cercetezi sa vezi ce duh este, daca e de la Dumnezeu sau nu. Iar un om crezincios sa stii ca nu e lipsit de ratiune, din contra, un om credincios cu adevarat e chiar foarte rational, dar el e atras mai mult de starea launtrica decat de prostiile vietii, si nimicurile cu care se confrunta un om de rand. Dar oricum nu cred ca intelegi ce iti spun pentru ca tu ai altfel de rationament construit, si pana nu o sa ai curiozitatea sa vezi despre ce vorbesti si nu o sa vrei sa vezi cum e si cu Dumnezeu, nu ai sa intelegi. Asa ca toate cele bune si Dumnezeu sa te lumineze!

E frumos ce zici, dar nu e verificabil practic. E totul la nivelul de dorinta, cā realitatea nu e asa de roz si ajutorul divin e doar la nivelul imaginatiei si nimic nu se vede practic. E doar autoamagire si refuzul de a accepta realitatea asa cum e. Cand nu ai nevoie de Dz pentru ca te simti bine, e usor sa crezi in el, dar degeaba. Cand esti bolnav fara speranta si ai nevoie de ajutorul lui, la fel vei crede in el si vei astepta pana in ultima clipa ajutorul care nu va veni niciodata si vei spune ca asa e bine sa fie, ca atat meriti, ca asta trebuie sa ti se intample sau ca te cheama Dz la el in ceruri. Apoi sa crezi in alte vieti inaccesibile din alte planuri, din alte lumi e fantezie pura si amagire. Daca iti impui sa crezi intr-un personaj puternic si iubitor a carui putere si iubire se va reflecta doar in alta viata si nu in asta, e din nou o amagire. La fel e o amagire sa spui ca tot ce e rau ti se datoreaza in intregime si ca personajul invizibil bun si iubitor in care crezi stie el ce e mai bine pentru tine si de aceea te lasa fara nici un ajutor ca te va ajuta el dupa ce nu vei mai fi. E o utopie si nimic mai mult. E ca un virus psihologic care te face sa te ambalezi intr-o credinta rupta de realitate si asa ti se va termina viata cu gandurile astea in minte. E bine si asa. Daca omul se simte bine asa e perfect, nu poti sa-i interzici omului sa viseze. In felul asta, omul gaseste explicatii pentru orice, i se pare ca e nemuritor si ca ii va da cineva puternic o alta viata, se simte protejat, puternic, dar dupa parerea mea e doar la nivelul imaginatiei.

Din perspectiva ta este adevarat, dar perspectiva mea e diferita, ti-am mai spus ca si eu eram ca tine si eu gandeam la fel ca tine, mereu imi spuneam de ce e asa lumea, de ce mi se intampla numai mie asta, de ce mie? ma duceam mereu cu gandul la Dumnezeu si il luam la intrebari...nu intelegeam, traiam in placeri, distractii totul era roz pentru mine dar sufletul meu era gol, adica eu te inteleg perfect prin ceea ce spui, dar nu o sa te pot face eu sa crezi in Dumnezeu daca tu accepti sa nu crezi, este doar alegerea ta, daca tu crezi ca e o amagire, este alegerea ta sa crezi asta. Si daca o fi o amagire sa stii ca e o amagire buna rau, de mi-a schimbat viata intr-o viata cu inima plina si plina de bucurii la tot pasul, vad lucrurile altfel, inteleg multe lucruri pe care atunci nu le intelegeam, daca si asta e o amagire si o inchipuire, atunci asta e extraordinar de rationala. Acum nu mai stau sa imi bat capul cu intrebarile de ce mi se intampla mie, de ce gresesc, unde gresesc, pentru ca deja stiu, si stiu si cum sa indrept lucrurile si apoi toate vin de la sine, ca un lant, vin bucuriile fara sa te astepti, caci Dumnezeu e bun si are grija de copii sai. Vezi, eu pot sa iti explic multe lucruri, dar alegerea ta de a nu crede nu poate vedea lucrurile asa cum le vad eu. Si aici intervine vointa omului, de a vrea sa creada sau nu. Toate cele bune!

E usor sa pui in spatele unui personaj intangibil si invizibil tot ce ti se intampla si obtii personajul fara de cusur. E iluzia perfecta cand accepti neconditionat ca orice ti se intampla bun e de la personaj si orice ti se intampla rau e de la tine, dar se poate trai chiar mai bine si fara iluzii sugerate de altii.

Uite eu personal, fara El, nu am trait bine, nu am stiut sa traiesc bine, si fara El nu stiu sa traiesc bine. Dar de cand am inceput sa Il caut, sa ma documentez, sa vin spre El, totul a luat o intorsatura neasteptata, cum se face ca eu avand multe intrebari, gandindu-ma la Dumnezeu si intrebandu-L linistit prin gandurile mele, ca prin minune si intr-un mod foarte omenesc si usor descopeream sau aflam raspunsurile la intrebarile mele, nu stiu cat de iluzoriu e, dar a functionat. Si intrebarea mea e, daca nu o exista si e ceva inchipui, de ce sa ma departez ce ceva inchipuit care imi face bine si ma ajuta sa fiu eu insumi si sa inteleg lucrurile si sa ma bucur de viata. Ca nu afectez pe nimeni prin 'piticii' mei, ba chiar datorita 'piticiilor' mei lumea are de castigat. Deci ce este rau in a crede in Dumnezeu si a respecta legile Lui? Chiar de zici tu ca nu exista.

E foarte corect ce spuneti. Eu insa am alt punct de vedere, alt fel de a vedea lucrurile.
Eu consider ca a crede in ceva ce nu se verifica practic, e un fel de amagire, de autosugestie.
In mod normal in viata se intampla si lucruri bune si lucruri mai putin bune. Daca mi se intampla ceva bun, ii multumesc lui Dz si sunt multumit de Dz ca m-a "ajutat", daca mi se intampla ceva rau, spun ca Dz m-a pus la incercare, ca asa trebuia sa fie, ca Dz stie mai bine ce e mai bun pentru mine (si in acea situatie răul a fost cel mai bun lucru pentru mine), ca nu am fost suficient de credincios, prin urmare, orice mi s-ar intampla si orice as crede eu ca a facut sau nu a facut Dz pentru mine e un lucru bun si eu trebuie sa-i multumesc si sa fiu multumit de Dz indiferent de ce ar face acesta. Eu nu pot gandi asa. Un Dz puternic si iubitor trebuie sa aiba o altfel de relatie cu omul, mai directa si mai productiva. Doar avand impresia ca m-a ajutat, se potriveste foarte bine cu autosugestia.
De ce prefer stiinta in locul credintei? Credinta, dupa cum ii spune si numele, nu e ceva sigur. De exemplu, daca as fi sub influenta credintei si un alt credincios sau un indrumator spiritual mi-ar spune sa fac un anumit lucru (de exemplu sa beneficiez sau nu de un anumit tratament medical, sa ma vacinez sau nu, sa tin o anumita dieta, sa imi impart viata sau nu cu o anumita persoana in functie de orientarea ei religioasa si asa mai departe), atunci fiind credincios as fi tentat sa-i urmez sfaturile. Am convingerea ca nu intotdeauna acele sfaturi sunt cele mai bune si credinta in ceva invizibil, intangibil, neverificabil ma poate conduce pe un drum gresit. Daca insa fac totul cu stiinta, rezultatele se vad si atunci sunt multumit.

Bun, da, esti pe drumul cel bun, in credinta nu trebuie sa te lasi dus de nas de unul si de altul, mai ales acum ca ai 1000 de secte si oameni si idei si etc. ce-i drept trebuie sa ai incredere in unele persoane si sa te apleci cu urechea la sfatul lor, dar mereu trebuie sa rationalizezi, sa vezi in sufletul tau si mintea ta daca acea persoana care te indruma te indruma gresit sau nu, daca iti este de folos sufleteste sau nu, trebuie sa gandesti logic si rational, si venind cu rationamentu si logica stiind ce e rau si ce e bine, nu te departezi de ce e bine si nu te duci pe o carare spre pierzanie, dar pana atunci tu trebuie sa cunosti, sa stii, sa descoperi, sa Il descoperi pe Dumnezeu. dar cum am mai zis, este alegerea ta. Nu contest gandirea ta, e a ta, e parerea ta, o respect, dar mie mi se pare ca pleci de la o premisa gresita: zici ca daca vrei sa crezi in ceva trebuie sa il verifici, sa fie palpabil sa fie real, sa il vezi...banuiesc. Bun, de ce zic ca premisa e gresita, pentru ca exista in lumea asta lucruri pe care nu le poti masura, atinge, mirosi, dar ele totusi exista. Cum am mai zis: gandul, el exista, nu? sentimentul, el exista nu? Nu le poti masura, nu le poti mirosi, nu le poti verifica dar toata lumea stie ca ele exista. Asa si cu Dumnezeu, dar numai ca nu toata lumea stie ca exista si nu toata lumea crede in EL. Sa stii ca cunoasterea Lui sta prin simtire, prin vazul cu mintea. Iar autosugestia sa stii ca este vointa omului, si prin vointa omului, prin alegerea certa a eea ce vrea omul isi schimba comportamentul si isi purifica sufletul sau il manjeste, totul e vb de alegeri. Autosugestia e doar vointa omului de a alege ceva cu ardoare. Crezi ca autosugestia e rea, atat timp cat vrei sa te autosugestionezi sa fii bun si iubitor?

Prima întrebare: Dumnezeu este atotputernic și poate să se arate oricui în orice formă dorește și poate și să vadă și să știe totul.
A doua întrebare: deși Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt egali și ei se consideră unii pe alții egali, ei au roluri diferite: Isus are, printre altele, rolul de fi o jertfă perfectă pentru păcatele oamenilor. Pentru a putea fi o jertfă perfectă el trebuia să se facă om și să fie supus sub autoritatea Tatălui. De aceea cât timp Isus a fost pe pământ a fost supus autorității Tatălui. Pentru că orice om este supus ori autorității lui Dumnezeu ori a Diavolului. Nu există cale de mijloc. De aceea Isus a ales să fie supus Tatălui cât timp era pe pământ. De aceea Dumnezeu este "mai mare" decât Isus. Pentru că omul Isus a fost supus Lui.
Întrebarea trei: înainte de a răspunde țin să fac scurta specificație că numai Isus este om dintre cele trei persoane ale trinității. În teologia creștină se afirmă că Isus este 100% Dumnezeu și 100% om. Dacă asta pare contradictoriu de fapt nu este acest cerc? este 100% rotund și 100% galben exact cum Isus este atât om cât și Dumnezeu. Dacă tot ai confuzii gândește-te te rog că până și oamenii sunt formați din trup, suflet și duh (conform teologiei creștine)
Întrebarea patru: Dumnezeu dă fiecărui om libertatea să aleagă ce vrea să facă. Dacă un om îl nedreptățește pe altul nu înseamnă că Dumnezeu nu îl iubește pe cel nedreptățit fiindcă i-a dat agresorului liber arbitru. Dumnezeu își arată dragostea față de amândoi prin faptul că amândurora le-a dat libertate de alegere. N-ar fi iubire dacă Dumnezeu ne-ar obliga pe fiecare să îl iubim pe El și să nu facem rău. Asta ar fi dominare. El nu asta vrea. Dreptatea va veni pentru amândoi la judecata finală. Dar totuși cum rămâne cu tragediile care nu sunt provocate de alți oameni precum dezastrele naturale? Ei bine, Dumnezeu, când a creat lumea a făcut-o perfectă. Fără dezastre naturale. Și a pus-o sub autoritatea oamenilor. Oamenii, atunci când au căzut în păcat s-au făcut sclavi ai păcatului și autoritatea care le-a fost dată i-a revenit celui ce îi ținea sclavi, adică lui Satan. Avem opțiunea să rămânem sub acea autoritate sau să ne subordonăm autorității Domnului. Și până ce va exista un singur om care nu va alege să se subordoneze autorității Domnului, Diavolul va avea putere asupra creației și puterea să creeze dezastre naturale. Biblia îl numește pe Diavol "stăpânitorul acestei lumi". De aceea la a doua venire Dumnezeu va instaura "un cer nou și un pământ nou", cum spune apocalipsa, în care nu vor mai fi nici dezastre nici nedreptăți și nici tragedii pentru că acolo Dumnezeu va avea autoritate. Sper că am fost destul de clar și de ajutor