Am o biblie din 1912 scrisa in limba germana de martin luther.
Imi poate spune cinve cam cat ar valora, sau unde as putea sa ma interesez.
Multumesc

Asa mare e problema numelui? Tot despre acelasi Personaj se vorbeste. Tu chiar numai atata esti capabil(a) sa intelegi din biblie?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Uite ce spune o enciclopedie cu privire la acest subiect:
"Care formă a numelui divin este corectă: Iehova sau Yahweh?
Nimeni nu poate şti astăzi cu certitudine cum se pronunţa iniţial în ebraică numele divin. De ce? Deoarece, în timpurile biblice, în ebraică se scriau numai consoanele, fără vocale. Cititorilor nu le era greu să adauge vocalele corespunzătoare pentru că această limbă se vorbea zi de zi. Cu timpul însă, printre iudei a apărut ideea superstiţioasă că ar fi greşit să se rostească numele lui Dumnezeu cu voce tare, astfel că au folosit expresii înlocuitoare. Secole mai târziu, erudiţii iudei au inventat un sistem de puncte care să indice vocalele necesare pentru a citi un text în ebraica veche, dar au combinat cele patru consoane ale numelui divin cu vocalele expresiilor înlocuitoare. Astfel, pronunţia originală a numelui divin s-a pierdut.
Mulţi erudiţi preferă pronunţia „Yahweh", dar există unele incertitudini cu privire la această pronunţie, iar erudiţii nu au ajuns la un acord în acest sens. Pe de altă parte, forma „Iehova" constituie pronunţia cea mai cunoscută şi acceptată în mod tradiţional de sute de ani în limba română.
În versiunea sa, intitulată The Emphasised Bible, J. B. Rotherham foloseşte peste tot în Scripturile ebraice forma Yahweh. Dar, într-o lucrare a sa de mai târziu, el a utilizat forma „Jehovah" (Iehova), dând următoarea explicaţie: „JEHOVAH — Folosirea acestei forme englezeşti a numelui de amintire... în versiunea de faţă a Psalmilor nu se datorează faptului că ne-am îndoi de corectitudinea pronunţiei Yahweh; este vorba doar de o preferinţă personală, bazată pe considerente de ordin practic. Dorinţa noastră este să nu ne depărtăm de forma cu care ochii şi urechile publicului s-au obişnuit într-o chestiune de acest fel. Lucrul cel mai important este ca numele divin să fie recunoscut cu uşurinţă". — Studies in the Psalms (Londra, 1911), p. 29.
După ce a examinat diverse pronunţii, profesorul german Gustav Friedrich Oehler a ajuns la următoarea concluzie: „Din acest moment, eu voi folosi numele Iehova, pentru că, în realitate, acest nume a intrat în vocabularul nostru şi nu poate fi înlocuit". — Theologie des Alten Testaments, ediţia a doua (Stuttgart, 1882), p. 143.
Eruditul iezuit Paul Joüon afirmă: „În traducerile noastre, în locul formei [ipotetice] Yahweh am folosit forma Jéhovah. . ., forma literară convenţională folosită în limba franceză". — Grammaire de l’hébreu biblique (Roma, 1923), nota de subsol de la p. 49.
Majoritatea numelor suferă transformări când sunt redate dintr-o limbă în alta. Isus a fost evreu din naştere, iar în ebraică numele său se pronunţa probabil Yeshúa, dar scriitorii inspiraţi ai Scripturilor creştine nu au ezitat să folosească forma grecească a acestui nume, Iesoús. În majoritatea celorlalte limbi, pronunţia este uşor diferită, dar noi ne simţim liberi să folosim forma curentă din limba noastră. Acelaşi lucru este valabil şi pentru alte nume biblice. Aşadar, cum putem să manifestăm respectul cuvenit faţă de Acela care are cel mai important dintre toate numele? Evitând să pronunţăm sau să scriem numele său pentru că nu ştim exact cum se pronunţa iniţial? Sau, mai degrabă, folosind atât în vorbire, cât şi în scris forma obişnuită în limba noastră, lăudându-l pe Cel care poartă acest nume şi, ca închinători ai săi, comportându-ne într-un mod care-i aduce onoare?
De ce este important să cunoaştem şi să folosim numele lui Dumnezeu?
Poate cineva să întreţină relaţii strânse cu o persoană căreia nici măcar nu-i cunoaşte numele? Pentru cei care nu cunosc numele său, adesea Dumnezeu este doar o forţă impersonală, nu o Persoană reală pe care o cunosc şi o iubesc şi căreia îi pot vorbi din inimă prin intermediul rugăciunii. Dacă se roagă, rugăciunile lor sunt nişte simple ritualuri, nişte repetări formale ale unor expresii învăţate pe de rost.
Isus Cristos le-a încredinţat adevăraţilor creştini misiunea de a face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor. Când le predică acestor oameni, cum i-ar putea ajuta ei să-l distingă pe adevăratul Dumnezeu de dumnezeii falşi ai naţiunilor? Numai prin folosirea numelui său, aşa cum face Biblia. — Mat. 28:19, 20; 1 Cor. 8:5, 6.
Ex. 3:15
Is. 12:4
Ezec. 38:17, 23
Mal. 3:16
Ioan 17:26
Fap. 15:14"
Nu am vrut sa-ti dau eu explicatii pe care apoi sa fie interpretate fiecare cum doreste, de aceea am citat aceste paragrafe.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Martorii lui Iehova nu sunt singurii care folosesc o traducere care contine numele de "Iehova". Uite doar cateva exemple in acest sens:
Biblia Cornilescu, ediţia nerevizuită: Numele divin apare la notele de subsol de la Geneza 22:14 şi Exodul 17:15, iar BC menţionează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu YHWH (Iehova)". (Întrucât această traducere, la fel ca altele, foloseşte numele „Iehova" în unele locuri, n-ar fi trebuit oare să dea dovadă de consecvenţă şi să folosească acest nume ori de câte ori apare Tetragrama în textul ebraic?)
Biblia Sinodală: În Facerea (Geneza) 22:14 şi în Ieşirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé".
Biblia Galaction: În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh".
Sănta Scriptură 1874: Numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice sub forma „Iehova".
Biblia Ortodoxă: Numele divin apare în Facerea 22:14 şi în Ieşirea 33:19; 34:5, 6 sub forma „Iahve".
The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson: În această traducere (engleză) a Scripturilor greceşti creştine, numele „Iehova" se găseşte în Matei 21:9 şi în alte 17 pasaje.
Unii traducători s-au simţit datori să includă numele lui Dumnezeu cel puţin o dată sau de câteva ori în textul principal, chiar dacă nu l-au inclus de fiecare dată când apărea în ebraică. Evident, ei au urmat exemplul lui William Tyndale, care a inclus numele divin în traducerea Pentateuhului, publicată în 1530, punând astfel capăt obiceiului de a omite complet numele lui Dumnezeu.
Ceea ce spuneai tu mai sus e bazat pe idei proprii si insuflate de o anumita credinta religiosa, insa putine religii se bazeaza pe ce se spune in Faptele 2:21.
O zi buna sa ai in continuare!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Scrie pe ea ?

Răspunde

Raportează

Evaluează

De-acord cu tine, acea carte e doar un mesaj spre prostie infinita, dar merita vanduta cat timp primesti vreo 200 de euro pe ia. :-p

Răspunde

Raportează

Evaluează

E o diferenta mare intre traduceri?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu exista mari diferente intre traduceri, daca stai cu dex-ul si un dictionar de sinonime in mana, dar exista una foarte evidenta: In Bibliile originale apare numele personal al lui Dumnezeu tradus in limba romana :IEHOVA(H) sau IAHVE. Este important deoarece majoritatea traducerilor Bibliei au scos acest nume din 1900 si ceva incoace. Pentru crestini ar trebui sa fie important acest lucru deoarece in toate traducerile apare versetul: "Cine va chema numele Domnului (lui Iehova) va fi salvat" iar in rugaciunea-model prezentata de Isus se spune "Sa fie sfintit numele Tau [al lui Dumnezeu]!" de asta eram curios daca apare numele respectiv in Biblia mai sus mentionata, deoarece Luther l-a folosit in traducerea sa. Daca numele nu aprea inseamna ca era o copie "moderna" dupa traducerea lui Luther.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ti-am trimis Psalmul, in mesaj privat.

Răspunde

Raportează

Evaluează