Am o colega baptista care se comporta destul de ciudat si e antisocială, care e faza cu religia asta?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Omule ești instabil mintal, ai vreun handicap? Tu pari a fi obsedatul aici
Răspunde
Cum se manifesta negarea
- inabilitatea de a face fata problemelor la nivel constient sau subconstient;
- o cale de mentinere a starii de sanatate mentala in cazul confruntarii cu o experiente ce provoaca durere sufleteasca insuportabila;
- adoptarea unui comportament care ignora orice problema si situatie reala negativa;
- un raspuns defensiv; protejarea impotriva durerii, suferintei, dezamagirii;
- o masca menita sa ascunda sentimentele si emotiile;
- o modalitate de evitare a unui conflict, neintelegere sau dezaprobare a celorlalti;
- o modalitate de a evita confruntarea cu realitatea sau anumite consecinte negative;
- o modalitate de reprimare a adevarului unei pierderi, o cale de a continua viata intr-un mod cat mai "normal";
- un stil de viata pentru acea categorie de oameni care incearca in mod compulsiv sa se simta mereu bine;
- o modalitate de a evita riscul schimbarii ca rezultat al unei probleme sau al unei pierderi suferite.
Negarea si efectele saleSus
Negarea este un mecanism comun de aparare care se manifesta ca reactie la o trauma sau a unei amenintari percepute; este un mod de a face fata conflictelor emotionale, stresului, evenimentelor dureroase, anxietatii, prin refuzarea acceptarii realitatii si negarea existentei unei probleme.
Intr-un sens strict, negarea este considerata a fi un proces inconstient, ce nu depinde de decizia persoanei in cauza; cu toate acestea, unii specialisti sugereaza ca exista si o componenta constienta: la un anumit nivel, unele persoane prefera sa refuze realitatea.
In ambele cazuri, o persoana aflata intr-o stare de negare:
- Refuza sa accepte o situatie stresanta sau o problema;
- Rationalizeaza problemele - adica interpreteaza, descriu sau explica lucrurile astfel incat sa fie mai usor de suportat, mai atractive din punct de vedere mental si emotional. Un sinonim util pentru procesul de rationalizare ar fi "justificarea".
- Da vina pe altii. E natural sa te simti atacat atunci cand cineva iti aduce aminte de nivelul de alcool consumat in ultima perioada sau de alte comportamente nocive pe care le-ai adoptat recent. Totusi, atunci cand intorci placa si dai vina pe altii pentru situatia in care te aflii, poate fi considerat ca te afli intr-un proces de negare, de distragere a atentiei de la problemele reale cu care te confrunti.
- Evita confruntarea cu fapte sau situatii reale;
- Se compara intotdeauna cu altii in privinta circumstantelor care au dus la problema actuala.
- Minimalizeaza consecintele situatiei.
- Pretind ca sunt complianti si ca sunt de acord atunci cand cineva ii constientizeaza de problemele sau situatiile in care se afla.
- Cred ca ceilalti nu ar trebui sa ii deranjeze cu problemele lor sau cu sanatatea lor mintala.
Principalele motive ale negarii
Negarea poate aparea in orice moment de vulnerabilitate sau amenintare, cum ar fi:
- Boli mentale sau dependenta;
- Boli cronice sau in faze terminale;
- Probleme financiare;
- Dificultati la locul de munca;
- Conflicte in relatia de cuplu;
- Evenimente traumatizante.
Situatii in care negarea este benefica
Refuzarea realitatii nu este o modalitate sanatoasa de a face fata anumitor situatii, dar poate fi de ajutor in unele cazuri.
Spre exemplu, in urma unui eveniment traumatizant, o persoana are nevoie de zile sau chiar saptamani pentru a intelege, accepta si depasi situatia.
Descoperirea unei forme de cancer induce pacientul intr-o stare de soc si primul gand care apare este moartea. Ignorarea diagnosticului pentru o perioada ii confera acestuia timpul necesar pentru a se informa cu privire la problema sa de sanatate si la schemele de tratament disponibile.
Astfel, dupa perioada de adaptare, persoana in cauza poate aborda rational situatia cu care se confrunta.
Situatii in care negarea poate fi daunatoare
Ce se intampla in cazul in care pacientul diagnosticat cu cancer nu depaseste starea de negare? Va mai fi interesat de o schema de tratament? Astfel de situatii de negare permanenta sunt considerate daunatoare.
Cateva exemple:
- O femeie supusa traumei unui viol care pretinde ca nu a fost afectata de aceasta experienta;
- Partenera/partenerul de viata a/al unei persoane aflate intr-un stadiu final de boala, care pretinde ca boala se amelioreaza;
- O persoana care manifesta probleme la locul de munca si in viata de familie din cauza consumului excesiv de alcool, dar care sustine ca nu este dependenta de acest viciu;
- O familie cu datorii financiare foarte mari, care nu isi plateste facturile din cauza "programului mult prea incarcat".
In situatiile prezentate mai sus, negarea impiedica solicitarea ajutorului specializat sau acceptarea problemelor care pot avea consecinte devastatoare pe termen lung.
Consecintele negative ale negarii
- Gandire deliranta, care conduce la senzatia ca totul este sub control, chiar si in situatii de criza;
- Conflicte puternice cu persoanele realiste;
- Fantezism sau gandire magica, care fac din interpetarea distorsionata a realitatii un obicei;
- Abilitati reduse de rezolvare a problemelor sau adoptare a deciziilor;
- Evitarea persoanelor care cunosc situatia reala;
- Izolare sociala;
- Excluderea din anumite grupuri de prieteni, pentru evitarea situatiilor de conflict;
- Resentimente fata de persoanele care aduc in discutie problema care a indus starea de negare;
- Frustrare fata de cei care se arata interesati in acordarea de sprijin/ajutor.
Depasirea momentului de negareSus
Cand ne confruntam cu o situatie neprevazuta care ne poate afecta viata, este in regula sa spunem: "Nu pot sa ma gandesc chiar acum la ceea ce mi se intampla!"
Este posibil sa avem nevoie de timp pentru a ne adapta noilor circumstante, dar este important sa constientizam ca negarea este doar o solutie pe termen scurt; ea nu va schimba realitatea situatiei.
Nu este intotdeauna usor de realizat daca negarea va afecteaza pe termen lung, dar daca aveti impresia ca nu puteti depasi aceasta perioada, incercati urmatoarele strategii
- Constientizati-va frica;
- Ganditi-va la potentialele consecinte negative ce pot sa apara daca nu luati atitudine;
- Exprimati-va liber temerile si emotiile;
- Incercati sa identificati credintele irationale legate de ceea ce vi se intampla;
- Discutati despre ceea ce experimentati cu o persoana apropiata;
- Incercati sa gasiti o motivatie sincera a starii de negare;
- Nu permiteti izolarea sociala, ci mentineti un raspuns emotional deschis si sincer;
- Recunoasteti ca sunteti depasit de situatie si incredeti-va in persoanele apropiate pentru obtinerea sprijinului moral necesar.
Daca nu reusiti sa faceti progrese in depasirea situatiei stresante cu care va confruntati, cereti ajutorul unui specialist.
Tu ma faci instabil mintal care jignesti
Antisocial înseamnă a lupta, a depune eforturi împotriva socializării dintre oameni; înseamnă să-i urăști pe ceilalți.
Asocial înseamnă a fi retras, a fi timid, a dori să fi sociabil dar ai crescut într-un mediu retras și îți este greu să intri în vorbă cu ceilalți.
Așadar, este diferență ca de la cer la pământ între a fi antisocial și a fi asocial.
Și apoi chiar și oamenii antisociali trebuie să fi avut și ei un istoric al vieții lor, un motiv, un anturaj negativ care i-a adus acolo, poate chiar din copilărie. Poate că au avut părinți sau alte au avut alte influențe care i-au condus în acea stare. Ei se pot schimba. Dar este mai ușor să ne judecăm semenii decât să intrăm în vorbă cu ei și să facem ceva pentru ei.
Dacă îi judecăm greșit pe cei retrași, suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Căci degeaba suntem noi mai sociali dacă nu am folosit influența și darul sociabilității în a-i ajuta și pe alții să fie sociabili. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu darul sociabilității, și El ne va trage la răspundere pentru felul în care am folosit darul acesta. Dacă am fost egoiști și l-am folosit doar pentru noi, doar pentru binele nostru, atunci sociabilitatea noastră va sfârși in mijlocul îngerilor răi, în mijlocul iadului.
Căci dacă am socializat doar cu aceia care socializează, ce bine am făcut? Nu așa fac toți oamenii răi?
Deci după cum oamenii bogați sunt îmbogățiți de Dumnezeu special pentru a face bine celor săraci -nu să-și dărâme hambarele și să-și facă altele mai mari-, tot așa și oamenii sociabili au primit darul sociabilității ca să intre în vorbă cu cei care nu sunt sociabili. Aceasta este o obligație, o datorie morală dată de Dumnezeu. Suntem obligați să facem bine celorlalți; altfel Dumnezeu ne va lua darurile care ni le-a dat, și într-o clipă ne vom trezi lipsiți de ele.
Bogățiile dau naștere la bogăție acolo unde acum este sărăcie; sociabilitatea va da naștere la sociabilitate acolo unde acum este timiditate. Iubirea dă naștere la iubire.
Aceasta este metoda divină, și numai așa vom putea fi fericiți în viață. Crezi că degeaba vorbește Domnul Hristos că este mai ferice să dai decât să primești?
Dacă nu vom face așa, dacă nu mergem după metoda lui Dumnezeu, atunci binecuvântările Sale se vor transforma automat în blesteme -blesteme pentru purtător dar și pentru semenii lui. De aceea există în lume atâta suferință în toate aspectele vieții. Și suferința nu vine din partea acelora care sunt lipsiți, ci ea este provocată de aceia care sunt binecuvântați și țin binecuvântarea doar pentru ei.
Când vezi pe un om sărac, ajută-l, fără să-ți ceară el ajutorul. Când vezi pe un om timid, intră în vorbă cu el și nu aștepta să intre el în vorbă cu tine, că asta nu se va întâmpla niciodată. Insistă în acest lucru. Biblia spune: "Cine udă pe alții va fi udat și el." Asta înseamnă că cine va face bine altora, va avea și el parte de bine.
Să nu care cumva să spunem în inimile noastre că acum ne este bine și nu ne interesează de alții. Că peste noapte, într-o clipă viața noastră va lua o întorsură nedorită când Dumnezeu Își va retrage binecuvântările de la noi. Toți oamenii sunt datori să facă bine celorlalți. Orice altceva este egoism și vom da socoteală de felul în care am administrat binecuvântările divine.
Dacă e antisociala, e problema ei, nu e din cauza religiei. Eu am avut un coleg baptist care era foarte (zic eu) social, și mai am si acum o alta colegă baptista care e foarte sociala.
Cat despre comportamentul ciudat... În ce sens spui tu ca e ciudat?
In 4 ani de liceu nu a conversat cu niciun coleg
Poate e ea timida. Eu ți am spus de colegii mei, nu erau așa, deci nu i din cauza religiei.
Vrea sex de la ea iar ea nu vrea
Unii religioși își educă copiii sa se izoleze de restul
Asta într-un fel nu-i bine, mai ales emoțional
Dar trebuie o depărtare de lume și de păcat
-
anonim_4396 întreabă:
8 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
