Am o intrebare pentru oameni cu experienta in viata mai precis peste 20-30 de ani, eu vreau sa-mi termin facultatea, voiam sa ma fac profesoara si sa am o familie. Dar nu prea am succes si noroc in dragoste, si as simti nevoia sa ma duc la o manastire si sa uit de viata, dar am amintiri si am muncit sa ajung aici, am invatat mult dar nu-mi gasesc locul, nu ma simt bine nicaieri, ma intelegeti, parca nimeni nu ma iubeste. Sa astept si poate gasesc pe cineva sau sa ma duc la DUMNEZEU?

Poti sa iti faci o cariera si poti sa fi si credincioasa in acelasi timp. Dumnezeu chiar te iubeste. El a dat pe Fiul Sau sa moara pentru tine la cruce. Cere-i lui Dumnezeu in rugaciune ca sa iti dea El o pereche potrivita si binecuvantata pentru tine. El iti va da ce este mai bun pentru tine, jumatatea ta.Crede numai!

Deduc din postarea ta ca esti inca studenta. De ce atata graba? Toate la timpul lor.
Crezi ca dusul la manastire iti va da vreo satisfactie profesionala? Crezi ca iti va da o familie? NU! In niciun caz.
Vrei sa te rogi lui Dumnezeu? E alegerea ta. Dar poti s-o faci oriunde, nu neaparat intr-o manastire.
In plus, exista o vorba, tare inteleapta: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista.
TU esti cea care trebuie sa lupti sa-ti implinesti visurile. Nici Dumnezeu si nici altcineva nu te va impinge de la spate.

Termina-ti facultatea, fii profesoara daca iubesti copiii si simti ca ti-ar placea sa traiesti printre ei, si ai rabdare, viata nu se sfarseste cu o deziluzie si nici macar cu un esec.Si nu mai cauta locuriumnezeu e in inima ta.Ai incredere :in tine insati si in destinul tau, in cei ce-ti sunt alaturi.Caci cineva te iubeste cu siguranta, chiar tu stii asta, caci in negatia ta ai strecurat un "parca".Si mai e un lucru:cata vreme te indoiesti nu e timpul potrivit pentru manastire.Stii cum spune chiar Biblia"Nu esti rece,nu esti fierbinte,esti caldut si te scuip din gura mea". Ramai unde esti, termina-ti treaba inceputa, ai rabdare, si, daca va veni ziua in care nu te vei mai indoi vei apuca pe calea justa. Oricare va fi aceasta.Numai bine iti doresc.

La cele mai multe manastiri viata este mai aspra ca in societate. Ideea e ce faci daca nu te simti bine nici acolo? Ar trebui sa cunosti viata de acolo cu un oarecare timp inainte de a hotari. (din interior, sa vezi ce inseamna bucataria, ce inseamna "ceasurile", ce inseamna ascultarea si celelalte)

Ca sa mergi la manastire, trebuie sa simti o chemare. Atata timp cat mai ai indoieli ca aceasta este menirea ta, evident nu este cazul. Deci nu, vezi-ti de viata ta, uita de fuga dupa acel cineva, cand va fi timpul va aparea el singur.

Uite o carte care mie mi-a placut - Arta de a iubi de Don Miguel Ruiz, o poti gasi pe net in format pdf

))))
Nu ma pot abtine, nu pot: Du-te-n voia Domnului...

Buna, iti inteleg dilema, adevarata chemare o vei simti cu rugaciune curata facuta, roaga-te lui Dumnezeu sa iti arate calea pe care sa o apuci, sigur vei primi raspuns!
Ca sa te calagaresti, trebuie sa renunti la,, lume", poti in totalitate? E foarte greu, stii ca depui vot de saracie, castitate si supunere, sunt lucruri simple, dar sunt si altele mai complicate, spui ca ai amintiri, asta e una, dar cel mai important lucru: faci fata pornirilor de ordin sexual? daca stii ca nu vei rezista tentatiei, e foarte greu, vei fi muncita de acest gand, de aceasta pofta. Sfatul meu este sa faci rugaciune 40 de zile, dand pomelnic la biserica pentru luminare si indrumare, discuta cu preotul duhovnic, si asa vei afla raspunsul care deja e in inima ta!
Iti doresc numai bine indifernt ce drum vei alege!
E grea, foarte grea viata in lume, sunt multe necazuri in ziua de azi, si daca nu ai sufletul pereche care sa te ajute, nu ai facut nimic, deci trebuie sa cantaresti ambele posibilitati cu atentie, si fa ce te-am sfatuit mai sus si va fi bine!

Nu am eu peste 20-30 de ani dar poate te ajut cu un sfat. uite, poti sa fi credincioasa si fara sa te calugaresti.
acum normal ca nu toate merg in viata. aceasta are si flux si reflex, nu trebuie sa te descurajezi. insa probabil de mult timp astepti putin noroc si nu vine, asta nu stiu. oricum, sa te calugaresti inseamna ca te vei apropia de Dumnezeu. Insa, pentru asta, trebuie sa ai vointa sa te lasi de cele lumesti.
oricum, e viata ta. eu iti urez toate cele bune.
bafta xD

Dacă nu ai chemare pentru mănăstire nu reziști, la mănăstire te cheamă Dumnezeu, EL alege Elita de luptă cu diavolul, ce zici tu nu se întrezare a fi motive binecuvîntate, nu de asta se duc oamenii la mănăstire! Consultă-te și tu cu duhovnicul tău, că el îți cunoaște sufletul mai bine, aici oamenii spun și ei ce le mai trece prin cap, mai ales că unii nici nu cred drept, și sunt destul de virusați!

Legat de mănăstire : Ai putea încerca să mergi să stai în gazdă, cum se retrag unii mireni 2-3 zile - 1 lună, să vezi cum este. Adică să observi viaţa de zi cu zi a monahiilor(călugăriţe) şi să încerci să îţi dai seama dacă ţi se potriveşte.
Legat de urmarea Lui Hristos ştii ce zice Mântuitorul despre cei care nu îşi iau crucea şi nu îi urmează Lui. Atenţie la călugărie nu se merge în urma unei decepţii, deoarece omul decepţionat îşi găseşte greu echilibrul interior. La mănăstire se merge din chemare lăuntrică. Viaţa ascetică este mult mai aspră decât cea în societate deoarece presupune renunţare de sine, ascultare, înfrânare, rugăciune, post şi slujire continuă şi necondiţionată a Lui Hristos până în ultimul ceas al vieţii.
Şi prin Sfânta Taină a Căsătoriei se poate ajunge la Mântuire.
Ţine de tine să ceri ajutor Lui Dumnezeu prin rugăciune pentru a ţi se arăta calea ta în viaţă.

Daca consideri ca nu iti gasesti un loc, atunci creeaza-ti unul. Nu incerca sa iti schimbi personalitatea pentru a te integra intr-un grup (anturaj) care nu te reprezinta. Mai bine iti cauti prieteni cu care sa ai cat mai multe in comun. Cat despre noroc si dragoste, ai sa ai parte si de ele, dar toate la timpul lor. Nu exista om pe pamantul acesta care sa nu treaca prin perioade mai dificile, fie pe plan sentimental, financiar, sanatate, sau cine stie ce altceva. Dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa te retragi intr-un coltisor, si sa te ascunzi de aceste probleme, lasand "armele" jos. Nu. Trebuie sa iei atitudine, pentru ca nu toti au parte de toate cele bune si frumoase asternute in fata lor de mici copii. Dar cei care nu au, si lupta pentru a avea, si reusesc, se pot numi CASTIGATORI.
Asa ca iti doresc sa faci parte din "echipa castigatoare", fruntea sus, ai incredere in tine, nu te demoraliza.

P.S. Iti doresc succes in viata, si multe zambete pe fata

Stiu dar sunt confuza ce sa fac. multumesc pentru raspuns

Multumesc pentru sfaturi, o sa tin cont de ele

Ai meritat

Cred ca ar trebui sa iti traiesti viata ca si cum exista Dumnezeu fara sa mergi la o manastire respectand autoritatea Lui si stiind ca exista iti faci viata frumoasa o familie copii fara sa pacatuiesti prea mult insa nu uita El iti este mereu aproape asa ca ai grija ce faci sper ca te-am ajutat si nu uita Dumnezeu nea iubit inainte sa il iubim noi bye