Am o mica intrebare pentru credinciosi (Mai ales aia inraiti):
Nu vi se pare tampita ideea pedepsei eterne?

Uitati cum sta traba, dupa ce ziceti voi. Esti bun, ajungi in rai, esti rau, ajungi in iad. Pana aici sunt sigur ca sunteti de acord.
Acum partea doi: Ajungi in rai, fericire si slava vesnica divinitatii, lapte si miere samd. Ajungi in iad, suferi, vai de p*** noastra, ajungem cum nu ne-am dori niciodata.
Bun, aici este partea interesanta: Ce rost, ce scop, cu ce ne ajuta, ce logica are si care-i faza cu pedeapsa? Presupunem ca sunt un criminal in serie. Pentru 5-6 vieti ajungi sa ma chinui o eternitate? Presupunem ca persoanele alea mai aveau de trait 100 ani. Merita pentru 600 ani sa putrezesc in infern X ani?! Nu cred ca mi-as invata sincer lectia, cred ca ar fi inutil deoarece deja... Nu stiu cum sa zic, as fi oale si ulcele!
Si, in plus, doar fac voia domnului. Doara si asta era in PLANUL lui, nu?
Si mai am o nelamurire. Presupunem ca sunt african intr-un trib. Nu am auzit in viata mea amarata de isus, am preacurvit, am omorat etc. Ajung in iad. Cu ce ma incalzeste pe mine ca persoana? Cu ce ma ajuta tortura eterna?

1 : foarte tămpită, de aceia nici nu cred, mai ales că e neadevărată
2: nici logică, nici dreptate.( pentru că provoci necazuri ești înlăturar, distrus, nimicit... nu chinuit veșnic)
3 :nu este planul lui, tu singur faci alegerea
4 : ajungi în mormînt, într-o stare de inexistență, nu în iad. Vei fi înviat la timpul stabilit, instruit după care vei alege - ascultare și viață sau răzvrătire și distrugere eternă.

Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt VEŞNICE!
Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii, dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea LĂSATĂ SĂ SE PRONUNŢE, nu iniţiativele unuia sau altuia:


Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."

Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."

Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceillaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "

II Corinteni 5, 1: 1. „Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.

II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.

Cum este posibil ca Dumnezeu să fie Iubire dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

De ce "de durată"? Pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie… (Ecclesiast 3, 11: "El A PUS ÎN INIMA LOR şi VEŞNICIA...)

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului?
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului. Dar omul, ar putea el păstra continuu calea "îndepărtării"? Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…

O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!

Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".

Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul de a te simţi "dator" să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat!

Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".

Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", nu este acceptat ca El să penalizeze folosirea greşită a libertăţii de către om, de ce ar pretinde cineva că El ar trebui obligat să "aducă înapoi" în zona de siguranţă şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de El?

Este însăşi respectarea libertăţii omului! (care vrea să fie foarte "ferm" în greşelile sale, aşa probabil cum au vrut şi vor şi "îngerii căzuţi", deşi Dumnezeu i-ar primi înapoi dacă aceia ar conştientiza cu sinceritate gravitatea faptelor care îi îndepărtează moral);

Pentru orientarea şi "Iluminarea" acestei libertăţi umane (pe care Divinul Şi-a impus să o respecte), Dumnezeu Fiul a mers până la maxima umilinţa şi Jertfa pe Cruce…

Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...

"Esti bun, ajungi in rai, esti rau, ajungi in iad. Pana aici sunt sigur ca sunteti de acord."
Eu nu sunt de acord.

Am spus totul pe scurt. Cam asta ar fi rezumatul cat mai pe scurt, fara detalii. Oricum, nu asta este informatia principala pe care doresc s-o transmit.

Omul prin libera alegere va ajunge in iad.La fel cum dreptii vor primi fericirea vesnica, la fel si pacatosii sunt vrednici de osanda vesnica.
Dumnezeu care e iubire nu vrea ca oamenii sa se duca in iad, dar totodata nu impune pe nimeni cu sila sa-l i-a in rai.Fiecare alege ce vrea.

Esti total pe dinafara, de nu faceai pe desteptul te ajutam cu mare placere, hai salut.
Viata ta de amarata, amice..ai vazut ce scrie in Biblie? NU,ca n-ai citit.
Iisus va reveni cand Evanghelia va fi in toata lumea,sa stie toata lumea,da bun ai preacurvit,exista MANTUIRE, Iisus a luat asupra lui toate pacatele, ti-e sa-ti para rau cu adevarat din suflet, si esti cu El.
Hai, ceau.

Poate am raspuns la intrebarea asta da nu stiu de ce nu s-a pus aici...in fine... eu sunt musulman si iti spun cum merge treaba la noi musulmanii deci nu exista pedepsiire pe eternitate pentru musulmani, daca un musulman e rau in viata si nu se roaga etc. intra in iad da nu eternitate in iad, deci cu cat rau ai facut in viata ta primesti pedeapsa ta si dupa ce suferi in iad nu stiu pentru cat timp da sunt sigur ca o sa stai mult timp iar in sfarsit intrii in rai dar dupa ce primesti pedeapsa ta, asta e doar daca esti musulman, la a douua intrebare despre omul din africa ) pot sa-ti spun ca in ziua judecatii cei care nu au auzit despre religea islam o sa aiba un examen de la dumnezeu nu se stie cum sau ce fel de examen o sa fie, si cei care trec la examenu asta vor intra in rai si cei care nu trec evident in iad.
eu ti-am raspuns cum e in islam dar nu stiu cum e la voi crestinii

Re,nu are logica faza cu pedeapsa eterna.
Cred in Dumnezeu,nu mai am nici o religie.
Daca Dumnezeu este asa de bun si l-a dat pe Iisus Hristos pentru. noi de ce ne-ar trimite in iad? exemplu copilaresc dar bun:"cand erai mic ai spart un geam din bucatarie cu mingea pentru ca nu ai fost atent si ai sutat ca un cioban,mama sau tata speriat/a vin repede sa vada ce s-a intamplat,te ia la cearta cateva minute,ore,zile si te lasa in pace, nici odata nu te va transa, nu iti va vinde organele sau te va da afara din casa "
Numai bine!
p.s: nu prea are legatura dar "In general, toate bolile au ca pricina pacatul, deosebirea fiind doar ca pot fi pacate proprii, sau pot fi pacate colective" bruce lee se batea in fiecare zi (nu organizat sau ceva, cineva voia sa il infrunte batea cu piciorul in pamant si incepea lupta, il batea mar!) si bruce lee era sanatos tun!

Conform Bibliei, iadul se refera la moarte nu chin vesnic.Adica Biblia foloseste un limbaj simbolic, pe care din nefericire mult il interpreteaza ca si cum ar fi la propiu. Apocalipsa21:8 arata ca se refera la moarte. Apoi Dumnezeu nu pedepseste pe cineva daca acea persoana nici macar n-a auzit de el.Are grija ca toti oamenii de pe pamant sa nu fie nedreptatiti.Mai multe poti intelege de pe situl www.jw.org

Pentru că Biblia preferă şi foloseşte de extrem de multe ori expresii metaforice!
Din acest motiv înţelegem de ce în Apoc. 21, 8 „moartea a doua" însemnă acolo, pierderea sufletului, „compromiterea" sufletului pentru veşnicie, pierderea mântuirii!

Unii prin prisma religiei diferite de creştinism, afirmă în mod greşit că în Apoc. 21, 8, "moartea a doua" ar înseamna "distrugere eternă", dar nu este acesta sensul biblic!

Dacă apostolul a spus "moartea a doua", imediat te întrebi de ce mai este necesară "a doua"? Doar pentru ca sufletul să mai fie înviat pentru vreo câteva minute iar apoi să moară iar, ca o demonstraţie ritualică "a la Champs Elysee", şi gata? Nu putea fi "rezolvată" problema de la început?

"Moartea a doua" se referă la în schimb la "pierderea", COMPROMITEREA SUFLETULUI, nefericirea lui veşnică, pierderea mântuirii!

Pierderea sau starea de "moarte" a sufletului semnifică ÎNVINOVĂŢIREA, PEDEPSIREA sau COMPROMITEREA din cauza păcatelor sale! Folosirea unui cuvânt dur ("moarte") pentru a arăta "dezastrul", "pierderea", "compromiterea" sufletului, avea ROL STILISTIC!

Iar Biblia ştim că ABUNDĂ în toate procedeele artistice, posibile şi imposibile învăţate de noi la literatură – pentru ca acesta era stilul specific general al gândirii evreilor şi al naratoului evreu!)
Cuvântul dur "MOARTE"este folosit pentru a arăta gravitatea acestei căderi, tot la fel cum METAFORA "VIAŢĂ" înseamnă tot ce este bun, frumos şi dezirabil!

Cum este posibil ca Dumnezeu să fie Iubire dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…

De ce "de durată"? Pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie… (Ecclesiast 3, 11: "El A PUS ÎN INIMA LOR şi VEŞNICIA...)

Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului?
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului. Dar omul, ar putea el păstra continuu calea "îndepărtării"? Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…

Indiferent de zeu,de religie,daca iti ceri iertare din suflet,iti pare cu adevarat rau pentru ce ai facut poti fi mantuit.
Mai mult o sa ajungi un suflet chinuit zi de zi,o sa urasti,blestemi, o sa fii suparat, nervos, vei deveni toate energiile negative, nu vei mai avea parte de nimic pozitiv.La asta se refera, la tortura eterna sufletesca, nu cea trupesca cum interpreteaza multi oameni gresit si multi pictori care au trait in acele perioade.

"Nu vi se pare tampita ideea pedepsei eterne?"
Ba da, dar asta nu are nici o legatura cu Dumnezeu, Biblia sau credinta, asta este o SCORNIRE umana pentru inspaimantarea si dominarea celor slabi in cunoasterea religioasa.
Logica pedepsei este aceia ca orice actiune are si "raspunsul" acesteia, un pacat nu poate fi eradicat din univers daca nu "plateste" cineva pentru el. Aici pot apare doua fiinte care pot plati pentru pacat, Tatal pacatului, Satana sau fauritorul pacatului, adica pacatosul.
Confuzia generala (indusa INTENTIONAT) este ca PEDEAPSA este vesnica dar daca veti citi BINE veti afla ca NU pedeapsa este vesnica ci CONECINTELE pedepsei sunt VESNICE, adica MOARTEA VESNICA sau (moartea a doua). Nu exista cineva care sa nu stie de Isus sau sa nu-I fi cunoscut influenta prin DUhul Sfant. Dar daca un individ TOTUSI nu a auzit de Hristos si s-a comportat rau in viata FARA sa-si fi cerut iertare Creatorului isi va primi pedeapsa pentru faptele sale care este MOARTEA si GATA, NU exista TORTURA VESNICA.

Spuneam şi mai sus, că dacă ar putea fi vorba de un limbaj simbolic, acesta s-ar referi cel mult la suferinţa spirituală a sufletelor si poate mai putin a trupurilor, dar în nici un caz la vreo dispariţie a sufletelor!

Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt vesnice! Nu exagereaza nimeni in aceasta privinta, CI SCRIPTURA O SPUNE in mod categoric:


Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."

Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."

Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceilaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "

II Corinteni 5, 1: 1. „Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.

II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.

Daca tu ai un lucru ft imp de facut maine si vrei sa ajungi acolo cu orice pret ai calca si pe cadavre pentru asta si vine unul si-ti termina tot.iti ia tot.cum ai reactiona.te crezi asa important sa zici ca pentru 6 vieti sa te chinui tu? trebuie sa existe si o rasplata pentru ce ai facut bine si ce nu