Am o problema ce nu imi mai da pace si simt ca nu mai am mult si clachez. Cer seriozitate. Sunt o adolescenta crescuta de o familie credincioasa. De mica am fost speriata de iad, blesteme, anumite intrebari s.a. Din cauza asta am dat in tulburare obsesiv-compulsiva. Nu am de gand sa scriu toata povestea asta urata aici. Ideea e ca am facut niste juraminte lui Dumnezeu, pe care nu vreau sa le mai tin. Le-am facut si din frica si lipsa de cunoastere, poate chiar si distragere. M-am documentat mult si sunt destul de deschisa la mine, dar am ceva inca ce ma face sa mor de frica gandindu-ma la consecinte. M-am rugat si mi-am cerut iertare, fac fapte bune. Dar simt ca mi-am ingradit libertatea si nu mai vreau sa traiesc in acest mod, caci eu nu eram asa! Am facut un rezumat al problemei mele.

Tulburare obsesiv compulsiva in care obsesia e data de elemente religioase, din cate am inteles.

De unde stii ca suferi de tulburari obsesiv compulsive? Daca ti-ai pus singura acest diagnostic e foarte probabil sa fie gresit.
Daca a fost pus de un specialist nu inteleg de ce nu ti-a recomandat un tratament.

In principiu iti poti crea absolut orice mentalitate doresti, insa in timp.

Pentru toti cei ce au raspuns:
Nu se pune problema daca religia e buna sau rea, asa cum in cazul unui bariofobic nu se pune problema daca gravitatia ar fi buna sau rea.

Tulburarile obsesiv compulsive nu au legatura cu ratiunea. Tu poti fi constient ca obsesia e irationala si lipsita de sens si cu toate astea sa suferi de tulburari obsesiv-compulsive.

Eu, la ortodocsi, n-am facut nici un juramant.

Si m-a ferit Dumnezeu de tulburari compulsive. Daca ma impovareaza ceva ma spovedesc, citesc cateva rugaciuni si merg mai departe.

Eliberează-te de credinţe iraţionale cu care ai fost îndoctrinată şi vei fi ok.

Îţi propun să citeşti acest articol. Cred că te vei regăsi şi poate te va ajuta.

http://www.sereniti.ro/binele-este-singurul-dumnezeu-al-omului-liber/

Tu? Tot ce e posibil.

Nu vorbi cu nici un duhovnic. Ce este intre tine si Dumnezeu nu poate intermedia nici un om. Vorbeste cu Dumnezeu si te va ierta. Esti fica lui si orice parinte trebuie sa-si ierte copii. El stie ce gandesti si te va indruma. Nu te lua dupa preoti si predicatori. Astia mint pentru bani.

In nesimtirea ta vad ca jignesti multa lume. Cand vei avea contul blocat sau sters sa nu te superi. Este lipsa celor sapte ani de acasa si nu suntem noi de vina ci parintii tai.

Conform cu Matei cap. 5, pacat nu e faptul ca nu-ti tii juramintele, ci insusi faptul ca ai jurat. Isus a interzis juramintele, crestinii nu au voie sa depuna niciun fel de juramant.

Dumnezeu nu vrea sa ii slujim de frica si atat timp cat noi promitem ceva, dar nu intelegem bine despre ce e vorba,Dumnezeu e rezonabil si tine cont. Apoi,nu trebuie sa iti fie frica de iad, blesteme, pentru ca in Biblie iadul se refera la distrugere eterna, nu chin vesnic, iar blestemele nu au legatura cu Dumnezeu. Apocalipsa21:8

Tulburarea obsesiv -compulsiva afecteaza cam acelasi procent din toate societatile, indiferent de religie sau religiozitate. Este o afectiune psihogena, e o cale pe care a luat-o personalitatea ta, si faptul ca tu crezi ca se datoreaza parintilor face parte din boala, ai tot da vina pe altii. Dumnezeu nu iti cere juraminte, daca citeai Biblia stiai asta, iar orice juramant pe care I la-i facut este nul, asa ca stai linistita. Buna seara.

Poti apela la un preot, la un psiholog sau la un medic psihiatru si sa stii ca astia din urma nu sunt ''pentru nebuni'' ci si pentru tratarea afectiunilor emotionale usoare sau psihice usoare.Cred ca cel mai bine te-ar ajuta combinatia intre un duhovnic(preot bun) si o psihoterapie(cu un psiholog).Am uitat ceva,exista si medicamente pentru tulburare obsesiv compulsiva care ajuta, medicamentele iti pot fi prescrise numai de medicul psihiatru dupa un consult la el, deci, cum spuneam, exista pastile care amelioreaza TOC-ul..Mai poti sa te interesezi si pe internet despre tratarea TOC-ului, o sa gasesti mult in engleza.
Ai multe solutii.Numai tu sa vrei sa te vindeci.Nu ai nimic care sa nu se poata vindeca sau sa fie grav.Deci succes si multa sanatate

Esti un caz tipic de copil, sau tanar, indoctrinat si ingrozit de povestile teribile ale crestinismului. Nu e vina ta, ci a mediului in care ai crescut. Chiar zilele astea se vorbea despre impactul negativ pe care il au povestile despre iad asupra scolarilor. Trebuie sa realizezi ca cei care au inventat acest mit despre existenta iadului au fost niste psihopati si niste sadici. Iadul e o inventie a mintii bolnave a omului. Eu nu cred in zei, dar nici nu-mi pot imagina ce fel de creator iubitor si bun e ala care creeaza un loc unde sa tortureze oameni la nesfarsit. Ar fi un zeu la fel de bolnav ca si acei oameni care au inventat conceptul de iad. Oricine are dreptul la o a doua sansa. Cine poate crede ca daca un copil nou-nascut care a murit inainte sa fie botezat va ajunge in iad? Doar un psihopat poate sa creada asta, si din nefericire, multi crestini cred asta. Cine poate crede ca daca ai lucrat ceva in zi de sarbatoare ai pacatuit atat de grav incat d-zeu te va trimite in iad? La fel, doar un psihopat. E un zeu nebun inventat de nebuni. Sper ca ti-am oferit in raspunsul meu motive sa iti revizuiesti gandirea si sa te eliberezi de toate problemele care te apasa. Sunt doar superstitii ce tin de o lume care a trecut de mult.

Nu le mai tine si gata. Dumnezeu nu e profesorul de la scoala, sa-si noteze pe un raboj toate prostiile noastre. Nu-ti mai baga prostii in cap, ca tu singura iti faci rau. Te autosugestionezi negativ.

Sper din toata inima ca mergi la un specialist, pentru terapie si suport de specialitate.

In plus, te sfatuiesc ca, in rugaciune, sa te raportezi la Dumnezeu ca la o persoana plina de dragoste, nu ca la un politist spatial. El este capabil sa inteleaga problemele tale si zbaterile apropo de promisiunile facute. Mai mult, te accepta asa cum esti, nu asteapta sa fii mai buna pentru asta. Iti stau la dispozitie daca ai intrebari - sunt crestin si sunt format ca psiholog.

Cum am zis de nenumarate ori, religiile se ocupa cu terorizarea persoanelor.Am vazut ca ai cerut seriozitate si vreau sa-ti spun ca acest raspuns este cat se poate de serios.Ai spus ca ti-ai ingradit libertatea si eu iti spun ca acesta este si scopul religiilor, acela de a ingradi libertatea gandirii a oamenilor.

Iad nu există, Dumnezeu este iubire și nu chinue pe nimeni. Cît privește jurămintele făcute - depinde ce fel de jurăminte am făcut. Îți reproduc un articol pe această temă.
Potrivit Bibliei
Trebuie să ne respectăm jurămintele?
UN CUPLU, de altfel fericit, se confruntă cu o problemă chinuitoare. Cu ani în urmă, aflîndu-se în faţa unei serioase probleme familiale, juraseră că dacă Dumnezeu îi va scoate din situaţia respectivă îi vor dărui a zecea parte din venitul lor. Acum, înaintaţi în vîrstă şi împovăraţi de probleme financiare neprevăzute, ei se întreabă: „Sîntem obligaţi să respectăm acest jurămînt?"
Problema lor scoate în relief sfatul înţeleptului de a nu ne pripi în vorbire: „Mai bine să nu faci nici un jurămînt, decît să faci un jurămînt şi să nu-l împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: «M-am pripit»". — Eclesiastul 5:5, 6.
Nu aduceţi scuze puerile
Deşi în societatea tolerantă de astăzi jurămintele superficiale şi promisiunile evazive sînt o regulă, nu ne putem aştepta ca Dumnezeu să dea crezare unor scuze născocite; nici oamenii de afaceri nu sînt atît de naivi încît să le creadă. Articolul „Cinstea în afaceri: un nonsens?", publicat în revista comercială Industry Week, deplîngea situaţia astfel: „Nu mai avem încredere că oamenii spun adevărul, că fac ce este drept în loc să înşele, că îşi respectă promisiunile". Deşi unele minciuni convenabile, de genul: „Cecul este deja expediat", pot însemna timp cîştigat în relaţiile cu creditorii umani, îngerii nu pot fi niciodată înşelaţi.
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu utilizează îngeri pentru a impune respectarea jurămintelor aşa cum un cămătar lipsit de scrupule ar utiliza nişte bandiţi pentru a stoarce dobînzi exagerate de la nefericitele victime. În loc de aceasta, în mod iubitor, Dumnezeu face din îngerii săi „duhuri slujitoare [ziditoare] trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mîntuirea" (Evrei 1:14). Ca atare, îngerii pot avea, şi chiar au, un rol în răspunsurile date rugăciunilor noastre sincere.
Putem însă spera să primim binecuvîntări din partea lui Dumnezeu dacă continuăm să facem promisiuni seci în rugăciunile noastre? Înţeleptul declară: „Pentru ce să Se mînie Dumnezeu din cauza cuvintelor tale şi să nimicească [cel puţin într-o anumită măsură] lucrarea mîinilor tale?" — Eclesiastul 5:6b.
Aşadar, nu teama de un înger răzbunător ar trebui să ne determine să ne respectăm jurămintele în loc să căutăm scuze, ci aprecierea faţă de o relaţie bună cu Dumnezeu şi dorinţa sinceră ca Dumnezeu să ne binecuvînteze activităţile. Aşa cum foarte bine s-a exprimat cuplul menţionat mai sus: „Dorim să avem o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi dorim să acţionăm în armonie cu voinţa sa".
Păstraţi o conştiinţă bună
Pentru a avea o conştiinţă curată în ce priveşte respectarea unui jurămînt, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine. Să ilustrăm aceasta: Să presupunem că cineva vă datorează o mare sumă de bani, dar din cauza unei întîmplări nefericite nu poate să vă restituie banii. Ce aţi prefera? Ca persoana să decidă să nu-şi mai plătească datoria socotindu-se incapabilă să o achite sau, cel puţin, să aranjeze să vă plătească puţin cîte puţin, în funcţie de posibilităţi?
Utilizînd acelaşi raţionament, să presupunem că am făcut în pripă jurămîntul că ne vom dedica tot timpul sau alte resurse activităţilor creştine, dar pur şi simplu nu-l putem respecta. Nu ar trebui oare să ne simţim obligaţi din punct de vedere moral să încercăm să ne îndeplinim jurămîntul în măsura în care ne permit împrejurările? „Dacă este bunăvoinţă, a scris Pavel, darul este primit", fie că avem mult, fie că avem puţin de oferit (2 Corinteni 8:12). Dar ce se poate spune despre jurămintele făcute înainte ca o persoană să fi avut o cunoştinţă exactă cu privire la adevărul Bibliei?
Jurăminte greşite sau nescripturale
Dacă aflăm că un jurămînt este impur sau imoral, ar trebui să ne debarasăm de el imediat, aşa cum am face cu un cărbune aprins (2 Corinteni 6:16–18). Iată exemple de jurăminte impure:
□ Jurăminte făcute falşilor zei sau zeiţe, cum ar fi babiloneana ‘împărăteasă a cerurilor’. — Ieremia 44:23, 25.
□ Jurăminte nelegale, de genul legămîntului făcut de cei 40 de bărbaţi că nu vor gusta nimic pînă cînd îl vor ucide pe apostolul Pavel. — Faptele 23:13, 14.
□ Jurăminte apostate care urmează ‘învăţături ale demonilor,. . . oamenilor care vorbesc minciuni. . . opresc căsătoria şi învaţă să ne ferim de unele mîncăruri, pe care Dumnezeu le-a făcut, ca să fie luate cu mulţumiri de către cei care cred şi cunosc adevărul’. — 1 Timotei 4:1–3.
Aşadar, este clar că ar trebui să anulăm unele jurăminte făcute în trecut. Dar în ce priveşte jurămintele care nu implicau nimic nescriptural, de ce am căuta o portiţă de scăpare? Nu ar trebui oare ca actuala noastră cunoştinţă exactă să ne determine să arătăm şi mai mult respect faţă de jurămintele din trecut?
Examinaţi-vă jurămintele din trecut şi pe cele viitoare
Înseamnă, deci, că trebuie să reflectăm cu seriozitate înainte de a face noi jurăminte legate de închinarea noastră. Jurămintele nu ar trebui utilizate pur şi simplu pentru a determina o persoană să facă sau nu un anumit lucru, de pildă să-şi intensifice participarea la închinarea creştină sau să se reţină de la mîncatul în exces. Isus nu a obiectat împotriva tuturor jurămintelor, de exemplu, împotriva celui pretins la tribunal. Dar se pare că el a fixat o limită cu privire la jurămintele făcute fără discernămînt, deoarece el a avertizat: „Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de DOMNUL jurămintele tale». Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum" (Matei 5:33, 34). De ce a luat el această poziţie? Deveniseră jurămintele mai puţin potrivite ca înainte?
Jurămintele făcute de persoane fidele din timpurile antice erau adesea condiţionale. Printr-o rugăciune solemnă ei îi făceau lui Iehova promisiunea: ‘Dacă mă ajuţi în această situaţie critică, voi face cutare şi cutare lucru pentru tine’. Însă Isus a zis: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da". Departe de a le recomanda celor fideli din timpul său jurăminte condiţionale, Isus le-a dat asigurarea: „Pînă acum, n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi". — Ioan 16:23, 24.
Această încredere în numele sau poziţia lui Isus ar trebui totodată să-l consoleze pe cel care are încă sentimente de vinovăţie deoarece — deşi se străduieşte — nu poate să facă ceea ce i-a promis lui Dumnezeu „vorbind uşuratic cu buzele sale" (Leviticul 5:4–6). Aşadar, în timp ce nu tratăm în mod uşuratic jurămintele anterioare, acum nu numai că putem să ne rugăm în numele lui Isus, dar putem să apelăm la Dumnezeu pentru a aplica jertfa de răscumpărare a lui Isus la păcatele noastre şi să-l implorăm să ne ierte în numele lui Isus. Astfel vom primi „o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile. . . curăţite de o conştiinţă rea". — Evrei 10:21, 22.

Stii ca multi oameni sunt credinciosi in felul lor, dar mai putini oameni cunosc,,- cum pot avea o buna relatie cu Dumnezeu ", care este adevarul despre Dumnezeu, sau ce pretinde Dumnezeu de la noi? Spui ca ai fost speriata de iad, de blesteme., dar cei care te-au speriat, nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, si vointa Sa. Cine doreste sa-i fie prieten lui Dumnezeu, trebuie in primul rand sa-l cunoasca prin intermediul Bibliei, si va gasi ca Dumnezeu este,, iubire ", iar cine nu stie sa iubeasca, nu-l cunoaste pe Dumnezeu. Noi nu trebuie sa avem o frica morbida de Dumnezeu, ci sa ne fie frica sa nu-i displacem, sau cineva sa aduca hula pe Numele Sau. Vremea de nestiinta Dumnezeu o trece cu vederea, dar dupa ce cunosti adevarul El iti porunceste sa te caiesti (Isaia 1: 2-4, 15,16, 17,18.; Isaia 5: 20.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Imi amintesti de mine la 12-13 ani (intr-o oarecare masura). Te asigur ca nu ai tulburare obsesiv-compulsiva, poate doar un inceput dar se rezolva foarte usor (cel putin din ce am citit eu in intrebarea ta).
Te gandesti la anumite lucruri si crezi ca daca nu le faci ti s-ar putea intampla ceva sau crezi ca te-ai gandit/ai facut ceva ce nu i-ar place lui Dumnezeu?
Nu te sfatuiesc sa vorbesti cu un preot (cine stie peste ce 'inteligent' dai si te face sa te simti si mai rau), incearca treptat sa nu te mai gandesti la asta (ca sa iti dau sfaturi mai putin generale trebuie sa stiu toata problema).
In general acorda mai putina atentie lucrurilor care te sperie si incearca sa le depasesti (din nou sfat general dar atat pot face avand asa de putine date)

Trebuie sa intelegi ca tu esti libera sa crezi in orice vrei tu cat timp nu faci rau nimanui. Familia ta este familia ta, religia lor este religia lor, tu esti tu, credinta ta este credinta ta. Daca tu stii ca ei nu pot intelege asta, ca ti-ar face rau daca ar afla ca nu crezi tot ce cred, nu le spune nimic, da-le apa la moara, lasa-i in lumea lor.
Intrebarea ta este cam neclara. Poti sa ne expui exact situatia? M-ar ajuta si te-ar ajuta si pe tine.
Tu trebuie sa intelegi ca esti libera ca pasarea cerului, la fel ca noi toti. Toate barierele si limitele sunt impuse de tine. E 100% normal sa nu poti respecta o promisiune, pentru ca noi suntem oameni, nu masinarii. Evoluam, ne schimbam mentalitatea, modul in care privim viata, necesitatile, dorintele, partenerii, locul de munca, pasiunile, tot. E NORMAL, inseamna ca evoluezi, ca nu ramai la acelasi nivel.

Iti vorbesc ca ortodox:

Dumnezeu nu tine cont de juramintele tale facute fara minte. El Care cunoaste mintea ta si starile tale, nu lucreaza algoritmic - stai linistita.

Aici este altceva. Du-te de te spovedeste la duhovnic, si fa-ti canonul. Spune-i pe sleau problema ta.

Cat despre libertate - esti libera sa faci ce vrei. Daca crezi ca libertatea nu este la Dumnezeu, poti sa o cauti in oricare alta parte. Dumnezeu nu te v-a opri, caci El ne asteapta - nu ne forteaza.

Tu te ratacesti nestiind Noul Testament.

Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. (Ioan 4, 16).

Crestinismul nu trebuie interpretat ca o legislatie: faci asta - Rai, nu faci - Iad. Sunt desigur si poruncile importante. Dar Crestinismul este mult mai mult de atat. Este fiinta omului in toata complexitatea ei, este insasi devenirea ei naturala, peste toate scaderile ei.

Pai mai intai trebuie sa fie dumnezeu cel imaginar moral. dar daca in biblie a ucis 25mil de oameni si in rest spune sa ucidem... atunci cum iti poate cere el socoteala?
http://dwindlinginunbelief.blogspot.ro/......bible.html
dumnezeu zice: "Daca un om merge cu o femeie maritata, daca merge cu nevasta aproapelui sau, omul acela si femeia aceea sa fie pedepsiti cu moartea." alte indemnari la crima din biblie le poti vedea aici http://alturl.com/sgkid deschide chiar biblia din casa si verifica faptul ca nu spun minciuni. "Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea." biblia online: http://biblia.resursecrestine.ro/exodul/31 sutele de prostii din biblie le gasiti subliniate pe http://www.evilbible.com/Murder.htm in romana> http://goo.gl/kBCVxJ

M-am saturat de povestea asta cu iadul si raiul, in Biblie nu spune ca daca faci ce este rau ajungi in rai si daca faci ce e rau ajungi in iad.

Va multumesc pentru raspunsuri!

Vorbeste cu un duhovnic si expune-i problema aceasta.

Dumnezeu nu vrea sa faci nimic pentru el nici din frica si nici din necunoastere.
De fapt el nu vrea nimic de la tine pentru ca el poate sa faca totul si fara ajutorul tau.

Oamenii sunt cei ce apeleaza la asemenea mijloace pentru a putea obtine anumite lucruri de la altii.

Problema ta nu e Dumnezeu. Nu de el ti-e frica, ci de imaginea lui pe care ti-au creat-o altii.

Cauta-l pe Dumnezeu in interiorul tau. Nu iti pot spune cum arata ca sa-l recunosti, insa vei sti ca e acolo de fiecare data cand vei gasi raspuns la problemele pe care le ai.