Am reflectat cateva minute si mi-am dat seama ca acestui Dumnezeu crestin nu-i prea pasa de noi si am sa va spun si de ce. Isus a spus ca majoritatea oamenilor vor merge la pierzare dar si ca la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Daca consideram adevarate aceste afirmatii ale mantuitorului reiese clar ca Dumnezeu ar putea sa salveze toti oamenii indiferent cat de rai si necredinciosi ar fi dar nu o va face. Intrebarea este de ce nu ar vrea acest Dumnezeu sa salveze toti oamenii din moment ce sta in puterea lui sa o faca? Si daca e atotputernic ar putea sa ne salveze pe toti fara a ne incalca liberul arbitru.

Dumnezeu în calitate de Creator are dreptul să pună unele condiții celor care vor să supraviețuiască. Dacă nu vor să asculte, Dumnezeu nu ii obliga. Deuteronom 30:19, 20.

Chiar dacă Dumnezeu iubește toți oamenii indiferent de cât de păcătoși sunt, el este si sfânt, complet curtat și păcatul nu are loc în prezența Lui.Pentru ca oamenii să fie în prezența Lui, să fie înfiați de El, trebuie să vrea să fie curățiți de păcatele lor prin a primi darul iertării de la Mântuiorul Hristos. Un dar e inutil pentru cine nu îl acceptă.

Sa ne salveze de la ce anume?

Daca poti sa imi spui cum ar putea Dumnezeu sa creeze niste fiinte incapabile de a pacatui fara a le ingradi libertatea de alegere eu imi sterg contul.
Dumnezeu este atotputernic, dar in limitele ratiunii, lucrurile absurde nu ii sunt cu putinta.

Câteva minute ti-au trebuit sa-ți dai seama... esti foarte tare, adică ai fi dacă ai fi si sigur. Problema ce te frământa pe tine este faptul ca "toate sunt cu putința la D-zeu" --- si nu la tine. Tu nu esti atotputernic din simplu motiv ca nu te intrebi: " Si la ce Îi folosește?" Exact! În lupta pentru adevăr si corectitudine sunt prea putine cazurile in care trebuie sa folosești supraputeri, si ele sunt folosite in așa fel încât foarte putini observa; adică îmi amintesc de episodul in care Pilat ordona ca Iisus sa fie bătut ca sa se trezească la realitate, după ce L-au bătut L-au adus înapoi, a stat drept in fata lui Pilat care-L întreabă: "Care-i adevarul?", unde Iisus răspunde: " tu nu ai avea putere asupra mea dacă nu ți-ar fi data de sus". Unde este suprapunerea? Păi aceasta conversație nu ar avea niciun sens dacă nu ar exista o diferența năucitoare între cei pedepsiți, dacă toată lumea ar veni in pas de dans după ce primește o bătaie, totul ar fi ok dar întrebarea nu ar fi existat, deci diferența sta in faptul ca toți cei bătuți ori veneau in patru labe, ori erau aduși târâți, si atunci ii logic, când vezi pe unul ca sta drept, ii logic sa ceri o explicație : Care-i explicația ( adevarul)?
zice Iisus: " Adevarul este ca sunt foarte, foarte, foarte tare! " ( este un privilegiu de sus ca te poți atinge de Mine!)
Pentru ca Pilat sa își schimbe poziția, ca apoi ajunge sa vrea sa Îl elibereze trebuie sa cunoască ce se intampla: păi se intampla ca preoții sunt mincinoși, aici deja nu mai este nevoie de supraputeri ci de cuvinte:
1. L-au adus pe Iisus pe motiv ca in legea lor nu au voie sa Îl omoare! Fals! Ei au voie sa omoare pe orisicine zice blasfemii. Ia de aici Pilat capitolul x versetul y. Esti dus de nas!
2. Preoții au fost înființati de Moise ca sa civilizeze populația speriata ( si a dat sărbători peste sărbători ) tot atunci Moise a anunțat ca indiferent ca își va îndeplini sau nu atribuțiile, preoțimea va fi desființată de un viitor Mesia. (ceea ce s-a si întâmplat: marele templu distrus, preoții fugăriți si de atunci ei nu mai au niciunde autoritate statală).
Deci Iisus nu are treaba cu Pilat, el a venit ca sa încheie contractul de munca al preoților si sa ii trimită acasă fără sa le dea nici măcar șomaj. De fapt, preoților, nici nu le mai trebuia șomaj deoarece ei in loc sa se preocupe de sărbători, se preocupa de mărirea îndatoririlor si pedepselor date populației ( cică " venite de la D-zeu" si deci imposibil de eliminat) toate astea pentru ca viața lor sa fie din ce in ce mai plină de desfătări si abuzuri. Bineanteles ca cea mai mare minciuna trecută foarte neobservata sta in faptul ca preoții se reorganizează ierarhic exact in "Numele lui Iisus" si povestea se reia: Vrei in rai? Plătește! ( superba inteligenta lor!)
Hai sa reluam cu partea a doua: D-zeu ar putea sa salveze? Cică sta in puterea Lui! Aici se pare ca noi nu vorbim aceeași limba românească. Tu vorbești de parca oamenii s-ar îneca si avem nevoie de un Salvamar. In toate textele religioase( sau spirituale) se tratează despre legile spiritului (sau cu alte cuvinte:ale sufletului, sau cu alte cuvinte: ale psihicului, sau cu alte cuvinte: ale gândirii, sau cu alte cuvinte: ale minții, sau cu alte cuvinte: ale cugetului, sau...etc, cândva o sa îți dai seama ca deși exista mai multe cuvinte diferite ele se referă la aceeași chestie, sunt sinonime dar sunt utile când cineva dorește ca tu sa îți pierzi vremea storcandu-ți creierii găsind o diferența între ele). Dar sa ne întoarcem la legile sufletului si sa precizam care sunt acestea, mai bine zis, sa le copiem, deci sa ne întoarcem la început, pe prima pagina a bibliei: Gen 1.28 Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."
Bine, dacă nu îți place versiunea religioasă atunci poți sa o iei pe cea științifică (de la Pavlov) legile minții se numesc instincte si se împarte in: instincte de autoapărare-dezvoltare, reproducere, apărare a speciei. Instinctele sunt niște comportamente innascute. Ultima categorie nu prea seamănă deloc, in comparație cu primele doua: dezvoltare- creștere, înmulțire-reproducere.; care practic sunt identice si se referă clar la același tip de comportament. Dar de precizat ca Pavlov a studiat pe animale nu pe oameni, dar este foarte ușor de observat ca oamenii pot stăpânii peste plante ( le pot elimina, cultiva, mânca, prelucra etc), oamenii pot stăpânii peste animale ( le pot limita teritoriul, le pot dresa, omorâ, etc) unele animale pot omora oameni... dar niciunde nu vei vedea un animal sa stăpânească peste un om, sau un animal care sa dreseze un om. Haha.
Sa ne întoarcem la subiect: salvarea omenirii. De la ce trebuie salvata? Păi unor oameni nu le place sa stăpânească peste pământ, plante si animale; ci ei vor sa fie stăpâni peste semenii lor: sa ii sperie cu orice, sa ii terorizeze, sa ii pună sa se lupte chiar pana la moarte. Aici oamenii au doua posibilități, iar tu:
- ori trebuie sa dezvolți o teorie prin care sa ii dovedești lui D-zeu ca greșește, si deci sa găsești o utilitate pentru care sa existe robi si sclavi si alți stăpâni peste semenii lor. Dacă găsești o singura utilitate, sau un singur motiv pentru care un om merita sa trăiască o viața de rahat, nu doar ca esti salvat, dar ai fi si mai deștept ca D-zeu si practic îți va ceda locul. Sau poți sa ii iei locul si singur ca deja de decenii "cercetătorii genetici" nu reușesc sa spargă ADN-ul si sa creeze oameni care se bucura când cineva le latră comenzi, poate reușești tu! Si iar te-ar lauda D-zeu ca esti mai deștept ca El si ți-ar ceda locul. Ca D-zeu sa te salveze, ar însemna sa creeze ceva prost si sa te oblige pe tine sa descoperi cum este mai bine doar ca tu sa ii iei locul? Nici nu vrei multe!
- ori renunța la a fi stăpân peste semeni si la tot ce înseamnă organizare ierarhica. Si invers: nu accepta un superior! Nu accepta sa îți comande cineva, va fi imposibil sa fi corect. Si aici îți trebuie, nu minute, ci secunde sa îți dai seama ca nu ți-ar plăcea sa fi sclav, sluga, soldat împroșcat in fund ca sa aterizezi in fata inamicilor, precum vezi războaiele lui nimănui contra lui nimeni nu se mai termina nici in ziua de azi. Îti trebuie secunde sa iti dai seama ca abuzurile pot avea loc doar in si cu ajutorul organizării ierarhice. Îți trebuie secunde sa îți dai seama ca unirea capacităților de creativitate si a facultăților inginerești de care dispun oamenii înseamnă numai prosperitate. Dacă ți-ar trebui minute sau ore sau ani, atunci iar poți sa dovedești prezenta unor deficiențe in creație... haha.

Alege una! înainte sa mori.

Nu există Yehova. Dacă ar fi existat și ar fi fost iubitor și mai știu eu ce pocnea din degete și dispărea tot răul și bolile din lume. Dar nu se întâmplă asta, firește. Creștinii nu vor să înțeleagă că acest zeu criminal a fost inventat de jîdani ca să-i spele pe creier pe creștini și să-i întoarcă împotriva religiilor lor originare.

Dumnezeu nu trimite oameni in iad, oamenii sunt cei care aleg sa mearga in iad, ce arfi putut face dumnezeu mai mult decat sa isi dea fiul sa moara rastignit pentru noi? in procesul de salvare dumnezeu are o parte si omul o parte, dumnezeu si-a facut partea sa, oamenii nu vor sa vina la el, El te cheama lacrimand cu inima franta si trist pentru ca tu ai ales sa Il respingi pe El si pe fiul sau, El te asteapta cu bratele deschise si te cheama neincetat lacrimand, alegerea este numai a ta.

"Problema" lui Dumnezeu este prea multa multa libertate pe care ne-o dă, însă baiul e că fiecare din noi înțelege diferit libertatea. Tu ești liber să alegi, te respect de la om la om, dar uită părerea mea. O fi un defect al meu, însă mie îmi place să iau totul sistematic. Găsesc două nelămuriri: cu privire la libertate și la mântuire. Să te bucuri că încă ai nelămuriri!
Nu cred, dar știu că Dumnezeu ne lasă să fim cu adevărat liberi. El nu obligă, și dacă te uiți atent, atunci când dă anumite „porunci", pe care eu le-aș nu-mi mai degrabă „îndemnuri", spune: „Dacă voieşti să fii desăvârşit" sau „De vrei să fi desăvârșit". Nu-ți dau cu versete, că îmi displace. Parcă ar fi totul prea matematic... Hai să abstractizăm puțin! De la concret, de la subiectiv, să înțelegem obiectivul. Dacă ție, în clipa de față, ți-ar trece prin cap să bombardezi un bloc sau ceva gen, că prea e la modă, Dumnezeu te-ar lăsa, întrucât îți respectă libertatea. Eu, dacă aș fi în locul lui, nu te-aș lăsa, dar în „nebunia" Lui, el te lasă să alegi. Eu nu te-aș lăsa, iar El te lasă. Cine ți se pare că e mai tare, eu sau El? Sunt sigur că și tu ai lucruri pe care le consideri rele. Ia unul din ele și vezi, ipotetic, dacă Dumnezeu te-ar opri, dacă s-ar face „punte și luntre" în încercarea de a te opri. Nu o să o facă, fiindcă asta e „slăbiciunea" Lui: libertatea pe care ne-o acordă. Bănuiesc că întrebarea ta, în contextul raportării mântuirii la libertate, ar fi ceva gen: „De ce nu pot să fac tot ce vreau și, totuși, în același timp, să mă mântuiesc?„ Întruna din Evanghelii, cea de la Matei, ca să fim mai exacți, ni se arată criteriile judecății. La final, evanghelistul conclude: „Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." E aici ceva foarte interseant. Nu zice „Dumnezeu îi va trimite la osândă", sau ceva asemănător, ci „vor merge", adică „ei vor merge". Te poți întreba, și e bine când avem întrebări, de ce și-ar alege aceștia, de bună voie, să meargă la osândă, de ce ei „vor merge" la osândă, în loc să meargă la bucurie? Acum poți „da vina" pe Dumnezeu că ne dă, cu adevărat, prea multă libertate. Nici tu nu ai acorda atâta libertate. Dumnezeu i-ar putea obliga pe toți să se mântuiască, să „meargă la bucurie", dar nu le încalcă libertatea. Aici vine altă chestie interesantă, care e un subiect mai lung, dar încerc să ți-l spun pe scurt. E ceva numit „manikos eros" la Dumnezeu, adică „iubire nebună". Să ști că (iar acum mulți mi-ar sări în cap) Raiul, oricum ar fi el înțeles, e făcut din aceași substanță cu Iadul; iubirea. Spun „babacii" ăia pe care eu și frații mei îi numim „sfinții părinți", că iubirea pe care Dumnezeu le-o arată drepților, le-o dă și celor mai puțin drepți, însă, din cauza urii lor față de Dumnezeu, pentru păcătoși, iubirea Lui e asemenea unui bici. Nu suportă ca Dumnezeu să îi iubească. Eu înțeleg chestia asta: dacă eu aș fi certat cu cineva, l-aș detesta, pe mine m-ar scoate din sărite ca el, când mă vede, să vine să mă sărute și să mă îmbrățișeze. Ar fi cea mai enervantă chestie. Așa e și aici, cu mântuirea și de ce nu se mântuiesc toți: fiindcă nu toți vor să se mântuiască. Apoi, iubirea Sa pentru cel mai mare păcătos e infinit mai mare decât iubirea drepților față de El. Pe El îl doare faptul că unii nu fac lucruri frumoase, atât pentru sine, cât și pentru societate, dar îi lasă să fie liberi. Cum face și cu teroriștii. Nu e ok ce fac ei, încălcând dreptul la libertatea religioasă, ba chiar la libertatea de a nu crede, dar, totuși, le „respectă" liberul arbitru și îi lasă să acționeze după bunul plac. Cu adevărat, nici noi, nici măcar democrația, nu ar acorda atâta libertate precum Dumnezeu. Să ți minte un lucru: libertatea folosită și înțeleasă greșit, duce la robie. Te gândește la lucrurile de care suntem dependenți: gen fumatul, cu care nu am nimic. De bună voie am ales să fumez și acum, nu mă mai pot lăsa. Asta e libertatea, libertatea care m-a dus la robie, căci dependența de ceva e robie. Cautând libertatea, am dat de robie.
Și totuși, de ce nu ne mântuiește direct pe toți? Fiindcă atunci, cu adevărat, ne-ar încălca libertatea.
Să ai întrebări, că e de bine! Te respect, om frumos! Dacă ai și alte nelămuriri, să spui, însă nu te lăsa influențat de niciun răspuns, de e spus cu ură sau iubire. Alege liber!