Am sa pun o intrebare mai ciudata la care ma tot gandesc de cativa ani...
Serios, daca eu sunt Dumnezeu? Daca tot ce se intampla in jurul meu este doar o imagine reflectata de subconstientul meu? Daca eu am creat totul ca un vis in care traiesc?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Asa este! Am vazut si care se declarau Napoleon. Ce sa-i faci? Mai sunt si probleme!
Asta a fost și părerea lui Lucifer, de aceea a pierdut dreptul de mai sta în prezența Creatorului.Și de atunci își tot caută parteneri, de ciudă să nu fie doar el singurul care a ratat fericirea delectării cu prezența și iubirea lui Dumnezeu.
Desi e ciudat e adevarat, tot ce traim este o iluzie creata, modealata de creierul nostru ca lumea sa prina sens, totul este o iluzie, faza cu dumnezeu metaforic tu esti dumnezeu tau
"Natura şi revelaţia mărturisesc deopotrivă despre dragostea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este izvorul vieţii, al înţelepciunii şi bucuriei. Priviţi la lucrurile minunate şi frumoase din natură! Gândiţi-vă la minunata lor adaptare nu numai la nevoile şi fericirea omului, ci ale tuturor creaturilor! Lumina soarelui şi ploaia care înveselesc şi reîmprospătează pământul, dealurile, mările şi câmpiile, toate ne vorbesc despre Iubirea Creatorului. Dumnezeu este Acela care are grijă de nevoile zilnice ale tuturor făpturilor Sale. În cuvinte frumoase psalmistul spune: "Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mâna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă". Psalmul 145, 15.16.
Lumea, deşi decăzută, nu este toată numai necaz şi mizerie. Chiar în natură se află solii de nădejde şi mângâiere. Scaieţii sunt plini de flori iar spinii sunt acoperiţi cu trandafiri.
Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu: toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi."
Sursa: "Calea catre Hristos": http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html
Nu vad rostul acestui fragment. Nu are legatura de subiectul despre care vorbim... Si chiar daca ar avea, cum ai putea demonstra ca fragmentul acesta nu este doar creatia mintii mele?
Răspunde
Prin textele de mai sus am vrut sa dau de inteles ca Dumnezeu este Creator. El a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor si tot ce exista in ele. Daca tu ai puterea aceasta atunci te poti considera un dumnezeu.
Mai mult decat atat, Dumnezeu Si-a dat viata pentru intreaga omenire pentru ca noi oamenii sa putem sa fim mantuiti; sa avem din nou viata vesnica asa cum a fost la inceput.
Tot Dumnezeu intretine viata pe care a dat-o.
Dumnezeu este o Persoana, si nu creatia vreunei minti stralucite de pe pamant sau din cer. De aceea tu nu te poti considera a fi Dumnezeu.
Sunt multe de spus dar ma opresc aici.
Rezumat la ceea ce ai spus tu : Nu ai puterea lui Dumnezeu => nu esti Dumnezeu. Cee ce spun eu este, daca totul este doar o imaginatie? Nu ai cum sa dovedesti ca ma insel.
Dumnezeu nu este imaginatie. El ni S-a descoperit prin 3 lucruri:
1. Prin natura. Intreaga creatiune, de la vietuitoarele cele mai mici pana la universul infinit, si in miscarea lor perfecta, dovedeste ca exista un Creator, care a creat dar si sustine lucrarile mainilor Sale.
2. Prin Isus Hristos. Intreaga istorie -biblica sau nu- marturiseste despre prima venire a Fiului lui Dumnezeu pe pamant. Evreii sunt martori ai Omului pe care L-au omorat -chiar daca nu au crezut in El. Singura dovada pe care ei au avut-o in condamnarea lui Isus a fost aceea ca S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu; si aceasta era pentru ei o hula la adresa lui Dumnezeu. Dar cand Isus Hristos a marturisit ca este Fiul lui Dumnezeu, atunci aceasta nu este o hula.
3. Prin Sfanta Scriptura/Biblie. Prin ea Dumnezeu ne vorbeste despre El. Noi suntem fiinte inteligente, create cu nevoi, asa cum este un copil fata de tatal lui. Sunt nevoi pe toate planurile: fizice, mintale, dar si spirituale. Alergam incoace si incolo si nu stim cum sa ne implinim aceste nevoi. Daca am avea credinta in Bunul nostru Tata ceresc, El cu bucurie ar implini nevoile noastre. Un parinte, chiar daca nu este iubit de copii lui, tot isi face datoria fata de ei; dar este altceva cand parintii sunt iubiti de copii lor, nu-i asa?
Iar daca Dumnezeu este Tatal nostru, atunci copii Lui ar trebui sa aiba o viata cat viata Lui. Aceasta este tinta/viata pe care Dumnezeu o are in vedere pentru noi -viata vesnica. Chiar daca omul a cazut in pacat si prin pacat s-a produs o distanta grozava intre om si Dumnezeu, Dumnezeu a facut un plan pentru reabilitarea noastra. Pacatul nu va dainui la nesfarsit.
El este rational. Ar fi putut intr-o clipa sa distruga raul ca si cum nu ar fi existat vreodata; dar daca ar fi facut asta, ar fi fost ascultat de frica, si nu din dragoste. Dumnezeu nu poate scoate pacatul din inimile noastre cu forta. Legea lui Dumnezeu -cu toate restrictiile acesteia- este dragoste, si este chiar natura lui Dumnezeu, si de aceea nu poate fi desfiintata. Singura solutie pentru reabilitarea omului cazut(adica a noastra a tuturor) a fost moartea Singurului Lui Fiu.
Noi traim intr-un timp de razboi, unde terenul de lupta este mintea noastra, iar lupta se da pentru sufletele noastre, pentru noi insine. Lupta aceasta este de natura spirituala, invizibila. Dar oricat de invizibila ar fi ea, prin ochii credintei o putem discerne; o simtim pe propria piele. Dumnezeu are putere sa ne salveze, dar nu o poate face fara consimtamantul nostru, al fiecaruia in parte. El lupta pentru noi prin ingerii Sai sfinti ca sa ne castige de partea Sa, sa fim salvati. Chiar Biblia spune:
"Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama.
El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor.
Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.
Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele." (Iov.33:14-19) Si prin mult mai multe lucruri le vorbeste Dumnezeu oamenilor; chiar si prin ceea ce este scris aici. Nu ne place, dar este exact lucrul de care avem nevoie. Biblia este pentru noi cum este cartea tehnica pentru o masina.
"Mulţi, îndeosebi aceia care sunt la începutul vieţii de creştin, sunt adesea tulburaţi de unele îndoieli. În Sfânta Scriptură se află multe lucruri pe care ei nu le pot explica sau chiar înţelege, iar Satana se serveşte de aceste lucruri ca să zdruncine credinţa lor în Scriptură ca descoperire a lui Dumnezeu. Ei se întreabă: "Cum pot cunoaşte eu care este calea cea dreaptă? Dacă în adevăr Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, cum pot să mă eliberez de aceste îndoieli şi nedumeriri?"
Dumnezeu niciodată nu ne cere să credem fără să ne dea suficiente dovezi pe care să întemeiem credinţa noastră. Existenţa Sa, caracterul Său, adevărul Cuvântului Său: toate acestea sunt întemeiate pe dovezi care apelează la raţiunea noastră, iar dovezile acestea sunt din abundenţă. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a exclus posibilitatea îndoielii. Credinţa noastră trebuie să se întemeieze pe dovezi şi nu pe demonstraţii. Aceia care voiesc să se îndoiască vor avea prilej, în timp ce aceia care în mod sincer doresc să cunoască adevărul vor găsi o mulţime de dovezi pe care să-şi întemeieze credinţa."
Citat din aceeasi carte, capitolul "Ce sa facem cu indoiala".
Multumesc pe aceasta cale lui suffarstar:
https://www.youtube.com/watch?v=D1VN5zICGeU
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
